Unele afecțiuni necesită monitorizare medicală permanentă, iar fetița se află continuu sub supravegherea medicilor de la Centrul de Sănătate Căușeni. Atunci când starea de sănătate impune, părinții fetei au nevoie de o a doua opinie medicală din partea unui specialist. Până de curând, pentru a beneficia de o asemenea consultație, Miranda-Alexandra și mama ei trebuiau să parcurgă aproximativ 70 de kilometri până la Institutul Mamei și Copilului din Chișinău. Drumul dura în jur de o oră și jumătate, iar fiecare vizită însemna și o zi de școală pierdută.Recent, însă, Miranda-Alexandra a avut parte de prima sa consultație medicală la distanță, la Centrul de Sănătate Căușeni. Prin conectare directă, online, medicul de familie a putut discuta cu un specialist de la Institutul Mamei și Copilului, fără ca familia să fie nevoită să facă drumul până la Chișinău. Conectarea celor doi medici a durat doar 30 de secunde. În acest fel, Miranda-Alexandra a putut beneficia de o consultație de specialitate aproape de casă, economisind timp și evitând un drum obositor.„Pentru mine, ca părinte, este foarte important să știu că copilul meu poate beneficia de îngrijirea medicală de care are nevoie, chiar și atunci când nu avem acces imediat la un specialist. Cred că consultațiile la distanță sunt deosebit de important pentru familiile care locuiesc în localități îndepărtate, unde accesul la specialiști poate fi dificil. Ca mamă, mă bucur să știu că tehnologia poate apropia medicii de pacienți și că putem primi ajutor la timp, fără să ne simțim singuri în fața problemelor de sănătate ale copiilor noștri”, susține mama Alexandra.Consultațiile medicale la distanță - reducerea barierelor geografice și acces mai bun la consultații în special pentru persoanele cu mobilitate redusă, vârstnici, refugiați și alte grupuri vulnerabile Începând cu 1 octombrie 2026, pacienții din raionul Căușeni pot beneficia, în cadrul unui proiect-pilot, de consultații medicale la distanță. Inițiativa își propune să faciliteze accesul la medicul de familie și la medicii specialiști, în special pentru persoanele din localitățile rurale în care accesul la serviciile medicale este limitat, inclusiv din cauza lipsei unui medic de familie sau a disponibilității reduse a anumitor specialități medicale. Proiectul urmărește să reducă barierele geografice și să faciliteze accesul la consultații medicale, în special pentru persoanele cu mobilitate redusă, vârstnici, refugiați și alte grupuri vulnerabile.„În calitate de medic de familie, consult copiii cu diverse afecțiuni. Posibilitatea consultațiilor la distanță, oferită cu sprijinul Uniunii Europene, de a discuta online cazul cu un medic specialist de la Institutul Mamei și Copilului, ne ajută să luăm cea mai bună decizie pentru copil într-un timp mai scurt.”, menționează Valentina Panfilov, medic de familie la Centrul de Sănătate Căușeni. Consultațiile la distanță presupun conectarea pacientului, prin intermediul echipei medicale locale, cu medicul de familie sau, atunci când este necesar, cu specialiști de la nivel raional sau din Chișinău."Consultațiile online și mentoratul înseamnă să fii alături de un coleg atunci când are nevoie de o a doua opinie, să discutăm împreună cazul și să ne împărtășim experiența. Uneori, o discuție, o recomandare sau o perspectivă diferită ne pot ajuta să înțelegem mai bine un caz și să identificăm cea mai potrivită soluție pentru pacient. Este un schimb de cunoștințe și experiență din care avem cu toții de câștigat, indiferent de locul în care ne aflăm.”, spune Olga Gaidarji, medic pediatru la Institutul Mamei și Copilului.De acest serviciu pot beneficia inclusiv persoanele refugiate, contribuind astfel la reducerea barierelor de acces și la asigurarea unei îngrijiri mai apropiate de locul de trai al acestora.„Pentru un copil care are nevoie de opinia unui specialist, fiecare deplasare la Chișinău înseamnă timp și efort pentru întreaga familie. La Căușeni testăm un model prin care medicul de familie poate discuta cazul direct cu specialistul, fără ca pacientul să fie nevoit să se deplaseze, atunci când situația medicală permite acest lucru. Vom evalua rezultatele proiectului-pilot și, în funcție de acestea, vom decide cum poate fi dezvoltat serviciul”, menționează Alexandru Gasnaș, ministrul Sănătății. Această inițiativa este implementată de Ministerul Sănătății cu sprijinul tehnic al Biroului Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) din Republica Moldova și cel financiar în cadrul proiectului Uniunii Europene „Acțiuni în domeniul sănătății pentru sustenabilitatea răspunsului la situația refugiaților”, care contribuie la dezvoltarea unor servicii medicale mai accesibile și mai echitabile și centrate pe nevoile pacientului.„Consultațiile la distanță înseamnă mai mult decât utilizarea tehnologiei. Acestea ne ajută să aducem serviciile medicale mai aproape de pacient, și, în același timp, să facilităm colaborarea dintre medicii de familie și medicii specialiști, prin schimbul de experiență, opinii și expertiză medicală, în beneficiul pacientului, în stabilirea neîntârziată a diagnosticului și tratamentului necesar”, subliniază Daniela Madan, coordonator programe de sănătate de la Biroul OMS din Republica Moldova.În cadrul proiectului-pilot, autoritățile, cu sprijinul Uniunii Europene, testează acest model în condiții reale, pentru a vedea dacă pot simplifica traseul pacientului, sprijini deciziile clinice, facilita colaborarea dintre cadrele medicale și îmbunătăți accesul la servicii medicale de calitate oferite în timp util, în special pentru persoanele din comunitățile rurale și grupurile vulnerabile.

În satul Catranîc, raionul Fălești, Natalia Dumbravă dezvoltă alături de familia sa afacerea de familie „Vișinella”, născută din dorința de a valorifica fructele cultivate în propria livadă. Ceea ce a început cu procesarea vișinelor s-a transformat treptat într-o afacere cu o gamă diversă de produse și ambiții de extindere pe piețele internaționale. De Ziua Internațională a Femeilor din Mediul Rural, descoperim istoria unei foste profesoare care a transformat o idee într-o afacere și creează, în perioadele aglomerate, oportunități de câștig pentru femeile din comunitatea sa.Fostă profesoară de fizică, iar ulterior de informatică și robotică, Natalia a îmbinat ani la rând activitatea didactică cu dezvoltarea afacerii de familie. Pe măsură ce producția s-a extins, a decis să renunțe la funcția de directoare adjunctă a școlii pentru a se concentra asupra antreprenoriatului. În prezent, continuă să predea câteva ore pe săptămână la gimnaziul „Eugen Coșeriu” din localitate.„Procesarea fructelor a fost ideea mea și, pe măsură ce afacerea a început să crească, am înțeles că trebuie să îi dedic mai mult timp. Nu a fost o decizie ușoară să renunț la funcția de directoare adjunctă, dar nu mai reușeam să le îmbin pe toate și îmi doream să dezvoltăm mai departe ceea ce am început cu familia”, povestește Natalia.Natalia Dumbravă produce sub numele „Vișinella” vișine conservate în suc propriu, vișine și roșii deshidratate, precum și alte conserve. Credit fotografie: Ana Galatonova/UN WomenPovestea afacerii a început în 2019, atunci când Natalia, împreună cu familia sa, a decis să investească în cultivarea vișinelor și să înființeze propria livadă. Câțiva ani mai târziu, prețurile mici oferite pentru fructele proaspete au determinat familia să caute noi modalităţi de valorificare a recoltei. Astfel, Natalia a venit cu ideea de a procesa fructele și a început să dezvolte propria linie de producție. Astăzi, sub numele „Vișinella”, antreprenoarea produce vișine conservate în suc propriu, fructe deshidratate, roșii uscate și alte conserve, pe care le comercializează pe piața locală și le promovează la târguri și expoziții din țară.„Când am plantat livada, pomii erau încă mici și nu dădeau roadă, dar noi mergeam acolo cu atâta plăcere și ne încărcam cu energie. Chiar și acum când merg în livadă, simt că îmi dă putere, iar toată munca pe care am depus-o a fost făcută cu drag”, susține antreprenoarea.La început, Natalia procesa vișinele manual, cu ajutorul unor aparate mici pentru scoaterea sâmburilor. Pe măsură ce cererea pentru produsele sale a crescut, a început să caute oportunități de finanțare pentru modernizarea producției. Prin participarea la mai multe proiecte și programe de sprijin pentru antreprenoriat, a reușit să achiziționeze treptat echipamentele necesare, inclusiv un utilaj pentru scoaterea sâmburilor, un deshidrator și un autoclav (un vas închis ermetic, folosit la sterilizări). În prezent, principala sa prioritate este construirea unui spațiu de procesare în apropierea livezii, care să permită extinderea producției, certificarea produselor și accesul pe piețe.„Cea mai mare provocare au fost resursele financiare, pentru că, atunci când vrei să procesezi cantități mari de fructe, ai nevoie de o întreagă linie de producție, iar utilajele sunt foarte scumpe. La început, lucram în două schimburi și uneori terminam abia la două sau trei dimineața, pentru că trebuia să procesăm vișinele cât mai repede, ca să le păstrăm calitatea”, spune ea.Printre programele care au contribuit la dezvoltarea afacerii se numără și „Prietenește pentru Femei”, implementat de UN Women și EFES, prin care Natalia a beneficiat de sprijin financiar, instruiri și mentorat. De asemenea, prin participarea la programul „She Leads”, desfășurat de Asociația pentru Formare Antreprenorială și Dezvoltare (AFAD) și Global Business Access, în cadrul proiectului EVOLVE4GE, finanțat de Uniunea Europeană și implementat de UN Women, Natalia și-a dezvoltat abilitățile de gestionare a timpului, de comunicare cu clienții și clientele și coordonare a echipei.Totodată, cu sprjinul financiar al UN Women, antreprenoarea și-a promovat produsele la târguri și expoziții naționale și internaționale, precum RIGA FOOD 2025 și „Produs Autohton 2026”. Participarea la aceste evenimente i-a oferit posibilitatea să prezinte afacerea „Vișinella”, să stabilească noi contacte comerciale și să identifice oportunități de extindere pe alte piețe.Prin dezvoltarea afacerii, Natalia contribuie și la crearea unor oportunități de muncă pentru femeile din sat. În perioadele cu un volum mare de producție, antreprenoarea implică 12 femei din comunitate, care se ocupă de prelucrarea fructelor, inclusiv cu ajutorul echipamentelor specializate, și de în procesarea fructelor și pregătirea produselor.„Mă bucur că pot să le ofer femeilor din sat posibilitatea să câștige niște bani și să rămână alături de copiii lor, fără să fie nevoite să plece peste hotare. Chiar dacă nu le pot oferi de lucru în fiecare zi, încerc să le implic în activitățile noastre ori de câte ori avem posibilitatea”, menționează Natalia.Dincolo de propria afacere, antreprenoarea consideră că femeile din mediul rural au nevoie de mai multe oportunități pentru a-și transforma ideile în afaceri. Experiența sa i-a arătat cât de importante sunt accesul la informații, finanțare și sprijin pentru femeile care își doresc să pornească pe drumul antreprenoriatului.Povestea Nataliei Dumbravă arată cum femeile din mediul rural își pot transforma ideile în afaceri și pot crea noi oportunități pentru comunitățile lor.„În mediul rural sunt multe femei cu idei foarte bune, dar le este frică să facă primul pas, pentru că nu știu dacă vor reuși sau dacă vor avea sprijin. Le-aș încuraja să aibă încredere în ideile lor și să îndrăznească să înceapă. Pentru a merge mai departe, însă, femeile au nevoie și de acces la informații, finanțare și sprijin.”Acest articol a fost realizat în cadrul proiectului „Avansarea rezilienței la schimbările climatice și abilitarea femeilor în Moldova”, finanțat de Guvernul Canadei și implementat de UN Women Moldova și UNDP Moldova.

Într-unul dintre cabinetele Centrului de Intervenție Timpurie din cadrul Institutului Mamei și Copilului din Chișinău, Samuel trece de la o activitate la alta. În fața lui apar, pe rând, jucării și obiecte diferite. Unele îi atrag imediat atenția, la altele are nevoie de puțin timp. Mariana Calac, șefa Centrului, îl observă atent și face notițe, iar tatăl lui urmărește de aproape fiecare reacție. Samuel are patru ani și jumătate și este primul copil evaluat la Institutul Mamei și Copilului cu ADOS-2 – unul dintre cele două noi instrumente standardizate de evaluare cu care a fost dotat Centrul, cu sprijinul UNICEF. ADOS-2 este recunoscut internațional drept unul dintre principalele instrumente de evaluare atunci când există suspiciunea unei tulburări din spectrul autist. Pentru mama lui Samuel, însă, această zi nu este despre un test și nici despre o etichetă. Este despre întrebarea pe care o pune de aproape doi ani: „Mai departe ce facem?”.  „Nu aș spune că am mari așteptări de la test sau de la terapie. Eu am așteptări de la mine. Orice mi-ar spune această evaluare, pentru mine este o caracteristică a copilului meu la vârsta aceasta. Nu înseamnă că punem punct și totul s-a terminat. Eu mă uit unde îi este mai greu și acolo lucrăm. Peste jumătate de an venim înapoi și vedem ce s-a schimbat. Pentru că el continuă să se dezvolte”, spune Constanța, mama lui Samuel. UNICEF/2026/Moldova/DanSauleaUNICEF/2026/Moldova/DanSauleaLucrurile mici care au început să contezePovestea care i-a adus în acea cameră a început însă cu mult înainte. Samuel a fost un copil foarte așteptat. Timp de șapte ani, părinții lui au sperat să aibă un copil. Când s-a născut, părinții nu au observat nimic ieșit din comun. Samuel creștea, se juca, iar dezvoltarea lui părea una obișnuită.  Primele semne de întrebare au apărut în jurul vârstei de un an și jumătate. Era un copil foarte liniștit. Părea ceva mai retras, iar lumea din jur nu îi trezea întotdeauna aceeași curiozitate pe care mama o observa la alți copii. Când aceștia vedeau ceva interesant, arătau cu degetul pentru a atrage atenția părinților. Samuel nu făcea acest lucru. Mai târziu, mama a observat că folosea și puține cuvinte. La început, părinții au găsit explicații simple. Poate este doar mai liniștit. Poate seamănă cu tatăl său, mai introvertit. Poate trebuie să-i mai dea timp. La doi ani și jumătate, însă, mama a simțit că nu mai vrea să aștepte. UNICEF/2026/Moldova/DanSaulea„Mă uitam la alți copii de vârsta lui. Fizic, părea că face și el multe lucruri, dar tot era o diferență. Eu o vedeam. Eu o simțeam. Când am vorbit deschis și cu educatorii de la creșă, mi-au spus și ei că poate ar trebui să verificăm. Și atunci am început să căutăm”, precizează mama lui Samuel. Primele discuții au fost în cabinetul medicului de familie, care i-a încurajat să meargă și la specialiști de profil, cum ar fi neurologul: „Medicul nostru de familie mi-a spus că eu, ca mamă care observă copilul zilnic în mediul său obișnuit de acasă, îl cunosc mai bine. Un medic nu poate vedea toate aceste lucruri în 10–15 minute, cât durează o consultație”, își amintește Constanța. A urmat discuția cu neurologul și apoi serviciile de intervenție timpurie. Pentru Constanța, toate consultațiile erau o lume complet nouă. „Eu nici nu știam că există așa ceva. Auzisem despre autism, despre sindromul Down, dar nu știam ce înseamnă un copil cu întârziere în dezvoltare. Prima reacție a fost panică. Nu știam ce urmează și ce trebuie să fac. Dar apoi mi s-a explicat că trebuie să lucrăm cu copilul. Și așa a început drumul nostru.” UNICEF/2026/Moldova/DanSauleaUNICEF/2026/Moldova/DanSauleaSprijin cât mai aproape de casăPentru o familie, intervenția timpurie nu ar trebui să înceapă cu un drum lung până la Chișinău. În tot mai multe raioane, sprijinul poate fi găsit mai aproape de casă. Astăzi, în țară funcționează 16 centre de intervenție timpurie în copilărie. Aceste servicii sunt destinate copiilor mici cu tulburări de dezvoltare, dizabilități sau cu risc de apariție a acestora și familiilor lor. Echipele pot evalua și monitoriza dezvoltarea copilului, oferi terapii și consiliere și, foarte important, îi ajută pe părinți să înțeleagă cum pot continua sprijinul și acasă. În ultimii ani, UNICEF, împreună cu partenerii internaționali, Ministerul Sănătății, autoritățile locale și organizațiile partenere a contribuit la extinderea acestei rețele. Cu sprijinul UNICEF și al partenerilor, în ultimii trei ani au fost deschise, amenajate sau consolidate centre de intervenție timpurie la Cantemir, Cimișlia, Strășeni, Fălești, Chișinău, Edineț și Anenii Noi. La Cimișlia și Fălești au fost create și cabinete de dezvoltare a copilului în localități rurale, astfel încât primele evaluări și sprijinul să fie disponibile mai aproape de familie, pentru că nu fiecare familie are posibilitatea să vină în capitală pentru consultații și proceduri.  UNICEF/2026/Moldova/DanSauleaÎn multe raioane, copilul poate fi observat și sprijinit aproape de casă, de o echipă care lucrează împreună cu familia. Atunci când situația este mai complexă sau sunt necesare evaluări suplimentare, cazul poate fi referit mai departe către un serviciu cu rol de referință, precum Centrul de Intervenție Timpurie al Institutului Mamei și Copilului (IMC). Centrul oferă și servicii de kinetoterapie, logopedie, terapie ocupațională și consiliere psihologică, precum și suport pentru elaborarea planului de intervenție. „Intervenția timpurie funcționează cel mai bine atunci când sprijinul este disponibil cât mai aproape de copil și familie. Extinderea serviciilor în raioane înseamnă că părinții pot primi mai repede îndrumare, iar copilul poate beneficia de intervenție într-o perioadă esențială pentru dezvoltarea sa. În același timp, este important să existe un nivel de referință, capabil să preia cazurile mai complexe. Prin consolidarea Centrului de la Institutul Mamei și Copilului și dotarea acestuia cu instrumente standardizate, încercăm să conectăm aceste două niveluri de sprijin”, spune Angela Capcelea, Specialistă în domeniul Sănătății în cadrul UNICEF în Moldova.UNICEF/2026/Moldova/DanSauleaUNICEF/2026/Moldova/DanSauleaȘi părinții învață alături de copii și specialiștiÎn următorii aproape doi ani, casa familiei lui Samuel s-a umplut treptat de jocuri, materiale și activități. Unele zile sunt pentru culori, cifre sau asocieri. În altele, Samuel face activități de mișcare și stimulare senzorială. Dacă într-o zi este obosit sau nu are dispoziție, părinții schimbă planul și aleg ceva mai simplu. Săptămâna familiei are propriul ei ritm, construit în jurul lucrurilor pe care Samuel le învață, puțin câte puțin. Dar, spune mama, una dintre cele mai importante lecții a fost că intervenția timpurie nu înseamnă doar ceea ce face specialistul cu copilul. UNICEF/2026/Moldova/DanSaulea„În primul rând, noi, părinții, trebuie să începem cu noi. Trebuie să ne schimbăm comportamentul față de copil și să înțelegem cum percepe el lumea. Eu priveam cum lucrează terapeutul cu Samuel și încercam să fac la fel acasă. Uneori filmam și apoi mă întorceam și arătam specialistului. Dacă făceam ceva greșit, mă corecta. Și eu trebuia să învăț cum să am un contact mai bun cu copilul meu, cum să-l înțeleg atunci când el nu poate să-mi spună ce vrea.”Progresele au apărut în lucruri foarte concrete. Samuel a învățat să stea mai mult timp la masă, să-și toarne apă în cană, să ducă lucruri la coș și să-și strângă jucăriile. A devenit mai autonom în activitățile de zi cu zi. „Poate pentru cineva acestea sunt lucruri mici. Pentru noi sunt mari. Am înțeles că centrul este un sprijin pentru noi, dar nu face munca în locul nostru. Ce înveți acolo trebuie să continui acasă. Copilul învață în timp. Roadele se văd în timp. Nu se întâmplă minuni într-o lună sau două”, spune Constanța. După aproape doi ani, Samuel știa să facă lucruri pe care înainte nu le putea face. Odată cu progresele lui, însă, se schimbau și întrebările familiei: de ce are nevoie în continuare și cum îl pot sprijini cel mai bine? Nu mai era vorba doar despre ceea ce reușea sau nu reușea să facă, ci despre cum se dezvoltă, de ce are nevoie în continuare și care sunt cele mai potrivite modalități de a-l sprijini. UNICEF/2026/Moldova/DanSaulea„Mai departe ce facem?”Așa au ajuns la Centrul de Intervenție Timpurie din cadrul Institutului Mamei și Copilului, unde sunt evaluate inclusiv cazurile care necesită o analiză mai aprofundată. Recent, cu sprijinul UNICEF, Centrul a fost dotat cu ADOS-2 și SON-R – două instrumente standardizate care îi ajută pe specialiști să înțeleagă mai bine diferite aspecte ale dezvoltării copilului și să ofere recomandări cât mai adaptate nevoilor sale. În cazul lui Samuel, echipa a considerat că ADOS-2 poate oferi răspunsuri suplimentare despre felul în care comunică, interacționează și se raportează la lumea din jur. UNICEF/2026/Moldova/DanSauleaUNICEF/2026/Moldova/DanSauleaComunicarea înseamnă mai mult decât cuvinteADOS-2 este un instrument standardizat de evaluare utilizat atunci când există suspiciunea unei tulburări din spectrul autist. Nu este un examen pe care copilul îl promovează sau îl pică. Prin joc, activități și interacțiune, specialistul observă felul în care copilul comunică, inițiază și menține interacțiunea, se joacă și își folosește imaginația. În cazul lui Samuel, a fost utilizat Modulul 1 al testului, ales în funcție de nivelul său de limbaj. Tocmai limbajul fusese mult timp una dintre principalele întrebări în cazul său. „Mult timp, în prim-plan a fost limbajul. Dar copilul crește și cresc și cerințele sociale. Atunci începem să vedem mai clar dificultățile de interacțiune. Comunicarea nu este doar vorbire. Noi comunicăm foarte mult prin contact vizual, prin gesturi, prin felul în care menținem o interacțiune. Samuel este un băiat care însușește foarte bine activitățile structurate. Are un vocabular destul de larg, cunoaște multe denumiri, dar nu întotdeauna folosește ceea ce știe în comunicare”, explică Mariana Calac. UNICEF/2026/Moldova/DanSauleaEvaluarea nu se finalizează însă doar cu un scor. „Am aplicat acest test de foarte multe ori și de fiecare dată combinațiile sunt diferite. Doi copii care pot avea același punctaj sunt absolut diferiți în manifestări. Testul ne arată nu doar părțile slabe, care deseori sunt evidente, ci și părțile puternice”, spune specialista. În cazul lui Samuel, una dintre acestea a devenit vizibilă chiar în timpul evaluării. „Am văzut o imaginație foarte bună, un joc imaginativ bine dezvoltat. Asta putem folosi mai departe în construirea programului de intervenție. Evaluarea te ajută să privești copilul dintr-un alt punct de vedere.”UNICEF/2026/Moldova/DanSauleaCând limbajul nu spune totPentru alți copii care ajung la IMC, întrebarea poate fi diferită. Un copil poate vorbi foarte puțin sau deloc, iar specialistului îi poate fi greu să înțeleagă nivelul său cognitiv doar prin intermediul limbajului. Pentru astfel de situații, Centrul dispune acum și de SON-R, un test nonverbal pentru evaluarea inteligenței și aptitudinilor cognitive. Copilul nu trebuie să răspundă prin vorbire sau scriere. Prin sarcini vizuale și practice, specialistul poate vedea cum raționează și rezolvă probleme fără ca limbajul să devină o barieră. „Uneori este foarte greu să apreciem nivelul de dezvoltare cognitivă atunci când copilul nu este verbal. Pot exista copii care au probleme de vorbire, dar nu au aceleași dificultăți la nivel cognitiv. Un test neverbal ne ajută foarte mult să vedem cum raționează copilul și care sunt performanțele lui”, explică Mariana Calac. Pentru un centru de referință precum cel de la Institutul Mamei și Copilului, disponibilitatea ADOS-2 și SON-R înseamnă că specialiștii pot evalua mai nuanțat copiii cu profiluri foarte diferite și pot oferi familiilor recomandări mai bine adaptate nevoilor copilului. UNICEF/2026/Moldova/DanSaulea„Dotarea Centrului de Intervenție Timpurie de la Institutul Mamei și Copilului cu ADOS-2 și SON-R completează investițiile UNICEF în consolidarea sistemului de sănătate pentru copii și în extinderea intervenției timpurii la nivel local. Un copil ar trebui să primească sprijin cât mai aproape de casă, iar atunci când are nevoie de o evaluare mai complexă, familia trebuie să poată ajunge la un serviciu de referință în țară. În acest fel construim nu doar centre separate, ci o rețea de servicii care poate însoți copilul și familia în funcție de nevoile lor”, spune Igor Codreanu, Ofițer în Sănătate în cadrul UNICEF în Moldova. În ritmul lui SamuelPentru mama lui Samuel, valoarea evaluării rămâne mult mai simplă decât denumirile testelor sau scorurile pe care acestea le generează. Înseamnă să știe ce urmează. Următorul obiectiv al familiei este școala. Mama își dorește ca Samuel să ajungă acolo cât mai pregătit și cât mai autonom. „Dacă trebuie să fac anumite cursuri, le voi face. Dacă trebuie să învăț ceva, voi învăța. Vreau să-i dau un start cât mai bun. Nu vreau ca viața noastră să se oprească pentru că el are anumite dificultăți. El este copilul nostru, este așa cum este, iar noi trebuie să vedem ce putem face ca viața lui și viața noastră să fie mai bune.” În urmă cu doi ani, mama spune că se uita mult la faptul că Samuel nu făcea încă la fel de repede ca ceilalți copii. Astăzi încearcă să privească altfel. „Poate va avansa în ritmul lui și poate nu după așteptările mele. Dar vreau ca, atunci când mă uit în urmă, să știu că am făcut  ceea ce am putut și că el a primit maximum din ceea ce i-am putut oferi”, adaugă mama sa.  Apoi rezumă, în câteva cuvinte, poate cea mai importantă lecție pe care familia a învățat-o în acest drum: „Cred că el o să fie fericit în ritmul lui. Și noi trebuie să învățăm să fim fericiți în ritmul nostru.” 

De Ziua Internațională a Fetelor, marcată anual la 11 octombrie, atenția globală se îndreaptă în acest an spre prevenirea căsătoriilor timpurii și investiția în drepturile și oportunitățile fetelor. Căsătoria timpurie poate determina fetele să abandoneze studiile, limitându-le accesul la educație și, ulterior, la oportunități echitabile pe piața muncii și sporindu-le vulnerabilitatea la sărăcie.Pentru Romanița Rădiță, o tânără romă din satul Griboveni, raionul Drochia, această temă este apropiată de propria experiență. Alegerea de a-și continua studiile în locul unei căsătorii timpurii i-a oferit posibilitatea de a-și construi propriul viitor. Astăzi este studentă la Facultatea de Drept a Universității de Stat din Moldova, dar și activistă, încurajând alte fete din comunitate să-și aleagă propriul drum.Am fost motivată de mică de mama mea, iar un impuls aparte au fost problemele pe care le-am văzut: discriminarea, stereotipurile, dar și faptul că mulți nu au încredere în fetele rome. Și eu am dorit să demonstrez că se poate și să fiu printre cele care arată un alt exemplu.Romanița spune că s-a confruntat cu alegerea dintre continuarea studiilor și căsătorie de două ori: prima dată la 15 ani, după gimnaziu, și apoi după absolvirea liceului. „Aveam o frică să nu se întâmple o astfel de situație, să fiu căsătorită. Dar mama mi-a spus că, dacă vreau să-mi continui studiile, sunt liberă să încerc. După absolvirea liceului, iarăși am avut multe propuneri de căsătorie. Rudele au încercat să mă convingă, dar eu am fost insistentă în alegerea mea și am mers mai departe.” Căsătoria timpurie poate întrerupe educația unei fete și este asociată cu un risc mai mare de sarcină în adolescență, precum și cu oportunități mai reduse de angajare și independență financiară. În Republica Moldova, deși tendința este în scădere, numărul nașterilor în rândul adolescentelor rămâne ridicat: în 2025, rata înregistrată la fetele și tinerele de 15–19 ani a fost de 15,6 la 1.000, de aproximativ două ori mai mare decât media Uniunii Europene.Experiențele fetelor din comunitatea Romaniței sunt diferite. Unele își continuă educația sau urmează cursuri profesionale, altele pleacă împreună cu familiile peste hotare, iar unele se căsătoresc la vârste foarte tinere. „Este foarte diferit de la familie la familie. Există familii tradiționale, sunt familii mai moderne. Sunt fete din comunitatea mea căsătorite de la 14 ani și chiar 13 ani. Părinții și rudele aleg acest drum de cele mai multe ori, dar sunt situații în care fetele singure decid. Poate din cauza că nu știu de existența altor oportunități pentru ele. Așa au fost crescute și acestea au fost valorile setate: familia și căsătoria pe primul loc. Ești realizată ca femeie dacă ai familia ta, ai copii și asta este, cred, unica cale pe care o văd ele. Și multe fete inițiază singure căsătoriile. Aici e nevoie să discutăm și cu adulții, dar și cu fetele despre alte oportunități care există.”              Sursa: Romanița Rădiță, arhivăDin experiența Romaniței, sprijinul adulților poate avea un rol important în alegerile pe care le fac fetele. De aceea, în comunitatea sa, încearcă să vorbească nu doar cu tinerii, ci și cu părinții, liderii și mediatorii comunitari. O face inclusiv prin emisiunea „Romano Drom”, realizată în limba romani, unde aduce în discuție educația și oportunitățile pentru tinerii romi.În comunitatea romă, un impact foarte mare îl au liderii comunitari. Ce spun și ce promovează ei este mult mai ușor preluat de ceilalți, de aceea este important să fie deschiși spre schimbare. Prin emisiunea „Romano Drom”, unde vorbim în limba romani, aducem împreună diferiți reprezentanți ai comunității, de la tineri până la lideri comunitari. Am abordat de mai multe ori importanța educației, iar invitații mei încurajează familiile să-și lase copiii să învețe mai mult.Sursa: Romanița Rădiță, arhivăRomanița vorbește și despre importanța oportunităților pe care le-a avut în afara școlii. A fost membră a Comitetului Consultativ al Tinerilor și Adolescenților al ONU Moldova, a participat la Parlamentul Tinerilor și a fost stagiară la Ministerul Educației.„Consiliul Consultativ al Tinerilor a fost o experiență foarte frumoasă pentru mine, deoarece am învățat lucruri noi. Această experiență a fost ca un impuls pentru mine de a dori să mă manifest, ca vocea mea să fie auzită. Eu am înțeles că există posibilități, există șanse pentru multe fete, doar că trebuie să le aduci în comunitate și să contribui ca ele să aibă acces.”Sursa: UN Youth Advisory Panel Moldova, 2023În cadrul Parlamentului Tinerilor, grupul din care făcea parte Romanița a propus, într-o simulare legislativă, introducerea unor locuri speciale la studii superioare pentru tinerii romi. Ulterior, în timpul stagiului la Ministerul Educației și Cercetării, ea s-a implicat în informarea mediatorilor și liderilor comunitari despre oportunitățile educaționale disponibile pentru tinerii romi, inclusiv locurile dedicate acestora la universități. Introducerea acestor locuri a fost rezultatul eforturilor comune ale activiștilor, mediatorilor comunitari și instituțiilor statului.Potrivit Recensământului Populației și Locuințelor din 2024, în Republica Moldova circa 9.300 de persoane s-au declarat de etnie romă, dintre care aproximativ 1.600 sunt adolescenți cu vârste între 10 și 19 ani, conform estimărilor bazate pe datele recensământului. Pentru Romanița, posibilitatea de a-și construi propriul viitor a început cu decizia de a continua să învețe. Pentru fiecare fată, accesul la educație și oportunități ar trebui să fie o realitate. Cu sprijinul UNFPA, prin programe dedicate educației pentru viață, dezvoltării personale și participării civice, fetele și tinerele au acces la informații și oportunități care le ajută să învețe, să se dezvolte și să ia decizii informate și independente privind propriul viitor. De Ziua Internațională a Fetelor, mesajul global și local este clar: doar împreună putem pune capăt căsătoriilor timpurii și ne putem asigura că fiecare fată are libertatea de a-și alege propriul viitor și oportunitatea de a-și valorifica potențialul.