Organizația Națiunilor Unite (ONU) în Republica Moldova lansează cea de-a 18-a ediție a competiției pentru Premiile ONU în domeniul Drepturilor Omului 2024 cu scopul de a recunoaște cele mai valoroase acțiuni de promovare și apărare a drepturilor omului în Republica Moldova.Competiția își propune să evidențieze și să premieze cele mai creative, inovative, eficiente, oportune și participative inițiative și acțiuni de apărare și promovare a drepturilor omului în Republica Moldova de pe ambele maluri ale râului Nistru.Competiția din anul 2024 include trei premii, după cum urmează:Premiul general pentru o realizare remarcabilă a drepturilor omului la nivel național și/sau local cu impact direct și durabil asupra titularilor de drepturi;Premiul special pentru realizarea remarcabilă a drepturilor omului în protecția și promovarea drepturilor copiilor, în special a copiilor aparținând unor grupuri marginalizate, în contextul celei de-a 35-a aniversări a Convenției ONU cu privire la drepturile copilului;Premiul special pentru realizări remarcabile în promovarea egalității de gen și a împuternicirii femeilor, în contextul a 30 de ani de la ratificarea de către Moldova a Convenției ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor.Nominalizările pentru oricare din premiile menționate mai sus pot fi făcute online, completând formularul pentru nominalizări, disponibil în limbile română, rusă, engleză sau în altă limbă minoritară prezentă în Republica Moldova (în acest caz se va selecta limba română sau rusă după caz, iar răspunsurile vor fi oferite în limba minoritară). Candidații propuși pot fi persoane fizice sau entități, activitățile cărora au fost întreprinse în perioada 1 noiembrie 2023 – 31 octombrie 2024.Sunt acceptate atât nominalizările părților terțe, cât și auto-nominalizările.Nominalizările trebuie să includă următoarea informație:Numele persoanei sau entității nominalizate, inclusiv informația de contact;Numele persoanei sau entității care înregistrează nominalizarea, inclusiv informația de contact;Detalii cu privire la relația între persoana sau entitatea nominalizată și persoana sau entitatea care face nominalizarea;Argumentarea detaliată de ce persoana, organizația sau entitatea nominalizată ar trebui să obțină premiul;Menționarea categoriei pentru care a fost făcută nominalizarea/auto-nominalizarea.Atenție: categoria nominalizării poate fi modificată de către Consiliul Independent de Premiere, dacă se consideră necesar.Candidații propuși trebuie să nu fi primit premiul ONU pentru Drepturile Omului în ultimii patru ani. De asemenea, acțiunile pentru care se propune nominalizarea nu trebuiau să fi fost implementate cu suportul sau din fonduri ale agențiilor/programelor/fondurilor ONU.Pentru mai multe detalii despre procesul de nominalizare, vă rugăm să consultați Regulamentul concursului privind organizarea și desfășurarea concursului pentru cele mai bune acțiuni de promovare și apărare a drepturilor omului pentru decernarea Premiului ONU pentru Drepturile Omului 2024.Formularele de nominalizare pot fi depuse on-line cu confirmarea depunerii nominalizării la adresa de email rco.moldova@un.org. Termenul limită pentru înregistrarea candidaților/candidatelor este 3 noiembrie 2024, ora 18:00.Atenție! Termenul limită pentru înregistrarea candidaților/candidatelor a fost extins până la 10 noiembrie 2024. Dosarele persoanelor sau entităților nominalizate, obținute în urma apelului public, precum și în urma analizei altor materiale disponibile, vor fi jurizate de o echipă de experți/-te și de un consiliul independent, format din reprezentanți/-te ai organizațiilor și misiunilor  internaționale și experți /-te independenți.Nominalizările/auto-nominalizările vor fi evaluate conform criteriilor expuse mai jos:Impact asupra drepturilor omului;Inovație și creativitate;Dedicație și angajament;Curaj în abordarea temelor sau problemelor dificile;Comunicare și vizibilitate;Durabilitate;Profesionalism și conformare cu cele mai înalte standarde de etică.Candidații/-tele premiilor nu trebuie să întrunească în mod obligatoriu toate criteriile de mai sus. Câștigătorii/-rele competiției vor fi anunțați și premiați în cadrul unui eveniment organizat cu prilejul aniversării Zilei Internaționale a Drepturilor Omului.*******Регламенте организации и проведения конкурса на присуждение премий ООН в области Прав Человека 2024 года за выдающиеся действия по продвижению и защите прав человека.

De 21 de ani este managera unui birou de traduceri din Chișinău. Este o persoană empatică și cu mult tact în relaționarea cu oamenii, iar echipa pe care o coordonează reprezintă un exemplu frumos de incluziune socială.A studiat relații economice internaționale, fiind pasionată de matematică și limbi străine. După încheierea studiilor universitare, alături de soțul ei, a deschis un birou de traduceri.„Compania este al treilea copil al nostru (zâmbește). Are, iată, 21 de ani. La început făceam doar traduceri scrise, apoi am început să oferim și servicii de interpretare la evenimente. Traducem în și din limbile română, rusă, engleză și, mai nou, pentru că există cerere, ucraineană.”Astăzi, din echipă fac parte 33 de angajați și angajate, printre ei, două persoane cu dizabilități, fiind astfel un model demn de admirat atunci când e vorba de o echipă incluzivă.  „Poziția mea civică, dar și cea din perspectiva de angajatoare este că fiecare dintre noi puteam avea succes, dar și unele dificultăți în activitatea noastră profesională. De exemplu, dacă nu pot să fac traduceri în rusă, pentru domeniul meu de activitate, este o provocare. Având această convingere, am adunat în echipă profesioniști în primul rând și nu consider că acești doi colegi ar fi «mai speciali» sau mai diferiți decât celelalte persoane din companie. Nu a fost nevoie să adaptez nimic din procesele noastre interne doar pentru că îi avem alături de noi. Ei sunt pasionați de ceea ce fac, responsabili, foarte sociabili și relaționează profesionist cu clienții. Asta am căutat la interviurile de angajare și mă bucur că Andrei și Vladislav fac parte din echipa biroului”, afirmă Natalia.Vladislav este traducător. A absolvit Facultatea de Limbi Străine cu specializarea „limbi străine pentru corp diplomatic”. Muncește în echipa Nataliei din 2019. „Îmi amintesc că acum cinci ani, când l-am angajat pe Vladislav, mi-am dat seama abia din acte că ar avea o dizabilitate. El a depus CV-ul, a venit la interviu și a parcurs un proces obișnuit de angajare. Nu a cerut anumite facilități, și-a pus în valoare cunoștințele și abilitățile pe care le avea în acel moment”, menționează Natalia.Andrei, un alt angajat al biroului, are o dizabilitate fizică. La fel ca Vladislav, a venit în echipă acum cinci ani. A făcut studii în alte domenii decât traducerile, dar e convins astăzi că acest loc de muncă se potrivește cel mai bine cu pasiunile și abilitățile sale.„Am absolvit Colegiul de Viticultură și Vinificație, iar ulterior Facultatea de Drept. Așa au vrut părinții, deși mie îmi plăcea dintotdeauna informatica și tot ce ține de noile tehnologii”, povestește zâmbind Andrei. „N-am ajuns aici prin recomandare. Biroul căuta angajați și doamna Conovca mă cunoștea de la Asociația Traducătorilor Profesioniști, am venit la interviu și am rămas în echipă”, continuă el cu entuziasm.Dacă inițial Andrei era implicat mai mult în relaționarea cu clienții, ulterior a devenit tehnician în traduceri. „Știu sigur că e unul dintre cei mai căutați specialiști în domeniul său”, afirmă cu mândrie Natalia.„În anii de studenție era mult mai complicat decât acum în rol de angajat”, relatează Andrei cu emoție, „eram umilit, aveam impresia că oamenii și pe stradă se întrebau oare ce am, le era parcă frică de mine.”Andrei încurajează persoanele cu dizabilități să evidențieze ceea la ce se pricep cel mai bine atunci când se prezintă în fața unui angajator: „Și pentru angajatori, dar și pentru persoanele care sunt în căutarea unui loc de muncă, am același sfat: nu vă axați pe dizabilitate, vedeți abilitățile în primul rând!”La întrebarea „Suntem o societate incluzivă azi?”, și Natalia, dar și Andrei consideră că e loc de mai bine. Dacă, la nivel de atitudine, lucrurile s-au schimbat semnificativ, în ce privește infrastructura, ar fi necesare eforturi mari.Conform datelor Anchetei Forței de Muncă, rata de participare la forța de muncă a persoanelor cu dizabilități în anul 2023 a constituit 17 %, fiind de trei ori mai mică comparativ cu cea a persoanelor fără dizabilități.*** Această istorie este parte a campaniei de creștere a gradului de conștientizare, „Susținem incluziunea persoanelor cu dizabilități – nimeni nu trebuie lăsat în urmă”. O inițiativă care face parte din eforturile continue ale ONU de a promova participarea incluzivă și semnificativă a persoanelor cu dizabilități în toată diversitatea lor în procesele de luare a deciziilor la toate nivelurile.Istoria a fost elaborată cu sprijinul financiar al Oficiului ONU pentru Drepturile Omului Moldova în cadrul proiectului „Schimbarea paradigmei către servicii incluzive pentru persoanele cu dizabilități, responsabilitate și guvernare în Moldova//Paradigm Shift to Disability Inclusive Services, Accountability and Governance în Moldova”, implementat de Oficiul ONU pentru Drepturile Omului Moldova, PNUD Moldova și UNICEF Moldova, finanțat de către Parteneriatul Națiunilor Unite pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități (UNPRPD). Opiniile exprimate nu reflectă neapărat opinia oficială a Oficiului ONU pentru pentru Drepturile Omului sau UNPRPD.

E convins că, dacă ar rămâne ultimul în sat „să stingă lumina”, tot la Cârnățeni ar fi de găsit. Localitatea se află la cca 80 km de capitală și la cca 10 km de centrul raional.Acum zece ani, în urma unui accident de muncă, a devenit utilizator al scaunului cu rotile. Deși, viața i s-a schimbat semnificativ din acel moment, azi Vasile e un om care emană entuziasm și bună dispoziție, un activist civic extrem de implicat și are un mare vis: ca toate instituțiile publice din Moldova să devină accesibile pentru persoanele cu dizabilități. Din 2021, este vicepreședintele Consiliului Raional pentru Participare din Căușeni. Își dorește ca povestea lui de viață și situația în care a ajuns să inspire și să fie un exemplu că „se poate altfel”, iar reușitele lui sunt dovada vie a acestui fapt.Viața înainte de accidentDupă vreo șapte ani de muncă peste hotare, s-a întors în sat cu intenția de a-și deschide o mică afacere. Cumpărase două autocamioane speciale și transporta diferite mărfuri de la Căușeni spre Chișinău. În vara lui 2010, transporta baloți de paie pentru o companie care se ocupa cu creșterea ciupercilor. Din neglijența unui angajat, doi dintre baloți s-au răsturnat peste Vasile, lăsându-l imobilizat. „După cincisprezece minute de la accident, eram deja internat, doar că intervenția mi-a fost făcută abia peste șaptezeci și două de ore, din lipsă de bani și din motive mai mult birocratice. Trecuse însă prea mult timp și măduva spinării nu mai putea fi restabilită”, mărturisește cu emoție protagonistul.O dizabilitate de la naștere cred că e trăită într-un anumit mod, iar una care apare pe parcursul vieții e trăită cu totul altfelTimp de un an după accident a stat doar în poziție drept, în pat. Au urmat tratamente costisitoare și drumuri pe la spitale, dar, din păcate, situația nu s-a mai schimbat. A fost nevoie de acceptarea acestei realități și de puterea de a lua totul de la capăt. „Știți, o dizabilitate de la naștere cred că e trăită într-un anumit mod, iar una care apare pe parcursul vieții e trăită cu totul altfel”, relatează Vasile. „Mie îmi era rușine, de exemplu, să merg la medici, așteptam să iasă toți pacienții, apoi să fiu și eu primit, chiar dacă aveam o urgență.” Până atunci, mărturisește Vasile, nu cunoștea nimic despre situația persoanelor cu dizabilități și asocia proiectele sociale, dar și ONG-urile, cu termenul „ajutoare umanitare”. Își amintește că atunci când a ajuns la prima instruire organizată de Asociația „Motivație”, în 2014, și-a zis în sinea lui: „Merg la seminar că m-au chemat, iar după asta îmi văd de ale mele, oricum nu pot face nimic”. Dar nu a fost așa. Datorită mentorilor și instruirii, atitudinea lui s-a schimbat semnificativ, iar pentru că avea și automobil i se deschideau oportunități de implicare civică. În 2016, s-a implicat în primul proiect: a monitorizat accesibilitatea la secțiile de votare. Iar astăzi activismul civic a devenit motivația sa, implicarea în proiecte asigurându-i și o sursă de venit.A participat și în calitate de consilier pe listele consiliului local de la Cârnățeni, dar a ales să schimbe lucrurile la nivel raional, nu doar în localitatea sa. Din 2021, este vicepreședintele Consiliului Raional pentru Participare. La alegerile din 2018, bunăoară, a monitorizat accesibilitatea în toate secțiile de votare din raion, iar astăzi se poate mândri cu zeci de instituții care au devenit accesibile grație proiectelor pe care le-a atras pentru raionul său.„Acum și clădirea Consiliului Raional este în proces de reparație, va avea ascensor adaptat și rampă, e un mare succes și un exemplu pentru toată țara”, povestește cu entuziasm Vasile.Acasă, Vasile face de toate. Împreună cu părinții, are patru hectare de pământ, vie, păsări și animale. Cel mai mult îi place să lucreze la vie.  În ce privește motivele pentru care persoanele cu dizabilități se implică mai puțin în procesul decizional, Vasile consideră că, pe de o parte, acestea întâmpină bariere fizice, legate de deplasare, de exemplu, mereu sunt puse în situația să „deranjeze” pe cineva, și, pe de altă parte, nu manifestă interes pentru acest lucru, așteaptă recompense financiare sau rămân indiferente. „Eu cred că cunosc totul despre accesibilitate și mi-aș dori ca ceilalți oameni aflați în situația mea să cunoască măcar zece la sută. Asta ar fi o mare reușită. Știu că e greu să mobilizezi persoanele cu dizabilități, dar dacă ieși un pic de după gardul tău, îți cauți drepturile, îți descoperi pasiunile, chiar poți reuși multe, în primul rând pentru tine, dar și pentru alte persoane care se confruntă cu o dizabilitate. Și, o să vă mărturisesc, principalul motiv pentru care am ales să îmi împărtășesc istoria este tocmai acesta: pentru a încuraja implicarea și a mai micșora din indiferență”.***Această istorie este parte a campaniei de creștere a gradului de conștientizare, „Susținem incluziunea persoanelor cu dizabilități – nimeni nu trebuie lăsat în urmă”. O inițiativă care face parte din eforturile continue ale ONU de a promova participarea incluzivă și semnificativă a persoanelor cu dizabilități în toată diversitatea lor în procesele de luare a deciziilor la toate nivelurile.Istoria a fost elaborată cu sprijinul financiar al Oficiului ONU pentru Drepturile Omului Moldova în cadrul proiectului „Schimbarea paradigmei către servicii incluzive pentru persoanele cu dizabilități, responsabilitate și guvernare în Moldova//Paradigm Shift to Disability Inclusive Services, Accountability and Governance în Moldova”, implementat de Oficiul ONU pentru Drepturile Omului Moldova, PNUD Moldova și UNICEF Moldova, finanțat de către Parteneriatul Națiunilor Unite pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități (UNPRPD). Opiniile exprimate nu reflectă neapărat opinia oficială a Oficiului ONU pentru pentru Drepturile Omului sau UNPRPD.

Datorită sprijinului oferit de Organizatia Internationala a muncii (OIM), el a reușit să își extindă mica afacere si sa ofere locuri de munca catorva consateni someri.Primul val de emigrare a forței de muncă a avut loc in Moldova la începutul anilor 1990, alimentat de aspirațiile oamenilor de a găsi locuri de muncă mai bune și a creste calitatea vieții pentru ei și familiile lor. Anatolie Peancovschi din Grigorăuca, un sat mic din Moldova, a plecat mai întâi în Rusia, apoi în Italia și Elveția. Avea doar 21 de ani când a parasit Moldova pentru prima data. În următorii 25 de ani, antrenat in migratie circulara, a sperat mereu să revina acasă definitiv.Anatolie avea visul de a-și deschide propria afacere în Moldova și de a se bucura de batranete alături de soția sa, aproape de fiii săi. El a revenit acasă, intr-un sfarsit. Cu sprijinul primit din partea statului, a devenit antreprenor. Instruirea și asistența oferita de OIM l-au ajutat nu doar să își extindă afacerea, si sa angajeze angajează trei lucratori, dar și să își sprijine comunitatea și, în același timp, să protejeze resursele naturale ale Moldovei.Peste 350.000 de moldoveni au părăsit țara în ultimul deceniu din cauza migrației. Fiecare a treia gospodărie are cel puțin un membru al familiei plecat peste hotare. Fenomenul implica exod de talente și duce la o lipsa acuta de forța de muncă in țară, lăsând în urmă copii neajutorati și sate depopulate. Nivelul de intregire a familiilor în afara Moldovei a crescut cu 30 la suta în doar câțiva ani. Puțini dintre cei care au emigrat decid să se întoarcă —Anatolie este o excepție in acest sens. Pe langa reunirea cu soția și mama sa, Anatolie si-a realizat visul de a deveni antreprenor. La o prima etapa, a participat la programul public „PARE 1+1”, conceput pentru migranti si care combina fonduri publice cu resursele migranților reveniti acasa, dornici să inițieze o afacere.„Sunt din nou acasă și sunt fericit aici”, dezvăluie Anatolie. „Ca migrant, am lucrat în sectorul construcțiilor, dar mecanica auto a fost mereu o atractie pentru mine. În Elveția am practicat-o frecvent și am învățat multe lucruri.”Revenit în Moldova, Anatolie a procurat o clădire mai veche în satul natal și a lansat prima sa afacere proprie, o spălătorie auto, cu sprijinul programului „PARE 1+1”. Serviciul a devenit popular în timp foarte scurt.Proiectul ILO a avut drept scop stimularea economiei verzi în Moldova și crearea de locuri de muncă de calitate. Printre alte inițiative, ILO a sprijinit Organizatia pentru Dezvoltarea Afacerii (ODA) și cinci incubatoare de afaceri locale în lansarea inițiativei „Granturi pentru afaceri eco”. Peste două sute de antreprenori din mediul rural au fost instruiți și ghidați în practici de afaceri verzi prin programul de formare antreprenoriala „Lansează și îmbunătățește afacerea ta” (SIYB) al OIM. Jumătate dintre acești antreprenori au fost selectați pentru a accesa fonduri și a primi sprijin in procesul de dezvoltare a planurilor de afaceri. 50 de noi startup-uri eco au beneficiat de asistență pentru dezvoltare, iar cinci IMM-uri au fost sprijinite cu echipamente prietenoase mediului. Întreprinderea lui Anatolie Peancovschi a fost una dintre ele. „Am primit o instruire valoroasă despre cum să îmi perfectionez afacerea și să o fac mai prietenoasă in raport cu mediul,” își amintește Anatolie. „Am transpus aceste cunoștințe într-un plan de afaceri, care a câștigat competiția. Am investit o parte din grantul de 2.000 de euro în achiziționarea unui separator de hidrocarburi. Separatorul reține benzina, uleiurile și lubrifianții înainte de evacuarea apei uzate, asigurând funcționarea corectă a stațiilor de tratare a apei și prevenind daunele asupra mediului—un aspect crucial pentru o spălătorie auto. De asemenea, am folosit o parte din fonduri pentru a moderniza alte echipamente. Din 2023, afacerea a crescut cu 20 la suta, si oferă locuri de muncă altor trei persoane.”Recent, Anatolie a încheiat un acord cu autoritățile publice locale pentru a furniza apă curată pentru lucrări publice, inclusiv construcția de drumuri. De asemenea, este în discuții cu serviciul local de pompieri pentru a-i sprijini. Acest lucru este important având în vedere riscurile mari de lipsă de apă cu care s-ar putea confrunta Moldova, din cauza schimbărilor climatice și secetelor frecvente.Visul lui Anatolie s-a materializat in mare masura, dar nu în totalitate. Locuiește în țara natală și nu are de gând să emigreze din nou in scop de muncă. Își administrează propria afacere, care sprijină și comunitatea sa. Totuși, îi lipsesc cei doi fii ai săi, pentru ca si acestia au urmat calea emigrării. Dan și Iulian muncesc acum în Elveția, unde au propria afacere în sectorul transporturilor.„Iulian a fost mereu îndrăgostit de geografie. Când era copil, visa să devină profesor de geografie la școala din sat,” spune Anatolie. „L-am convins totuși să studieze economia. Cu toate acestea, după ce a absolvit facultatea în străinătate, și-a urmat adevărata sa pasiune—studiaza acum geografia. Ma simt neimplinit din cauza faptului că fiii mei locuies în străinătate. Împreună cu soția mea ducem dorul nepoțicăi noastre care s-a născut recent. Le-am oferit un exemplu întorcându-mă acasă. Îmi văd viitorul împreună cu ei, am putea dezvolta o afacere de familie, înființa servicii suplimentare legate de întreținerea și reparația mașinilor.”Anatolie este foarte optimist cu privire la viitor. Recent, un eveniment important i-a consolidat speranța că Iulian și Dan se vor întoarce curând în Moldova— acestia au cumpărat o casă mare în Grigorăuca, unde isi propun sa de stabilească atunci când revin in tara pentru totdeauna. Băieții împărtășesc visul tatălui lor de a dezvolta o afacere de familie. Iulian vede cu ochii deschisi cum visul lui prinde contur, cum impartaseste împărtăși dragostea sa pentru geografie copiilor din satul natal.