La 35 de ani, Ala Cernioglo din municipiul Comrat și-a transformat pasiunea sa pentru halvaua artizanală într-o afacere prietenoasă mediului și benefică sănătății omului. Asta deși e de meserie jurnalistă. Ala spune că a fost mereu atrasă de tot ce e gustos și sănătos. Ideea afacerii a prins rădăcini chiar la începutul pandemiei, acum doi ani. Fiind nevoită să stea acasă împreună cu soțul și cei doi copii, Ala și-a amintit cum pe vremuri, împreună cu bunica, producea halva acasă și atunci și-a spus: „De ce să nu produc halva sănătoasă, fără zahăr și pentru copiii mei?”. A încercat mai multe rețete până a găsit-o pe cea mai bună: cu miere și semințe de floarea-soarelui. Copiii, rudele, prietenii au rămas încântați de gustul autentic al halvalei. Sora Alei a fost cea care a îndemnat-o să-și dezvolte o afacere în acest domeniu, iar ideea a prins contur după ce prietenii au convins-o să se înscrie la concursul de granturi organizat de proiectul PNUD „Comunități rezistente la schimbări climatice prin abilitarea femeilor”, finanțat de Suedia. „Niciodată nu am câștigat nimic, dar nici nu am participat la vreun concurs, așa că de această dată am zis să-mi încerc norocul”, spune Ala. Grantul obținut în valoare de 4.300 dolari SUA a fost valorificat pentru a procura și instala panouri fotovoltaice, care au eficientizat costurile de producere. Calculele pe care le-a făcut arată bine nu doar pe hârtie, dar și în realitate: datorită acestor panouri cu o capacitate de 6 KW, va putea reduce cheltuielile pentru energia electrică cu peste 34 mii de lei anual și, totodată, va reduce semnificativ emisiile de carbon. Tot datorită panourilor, criza energetică care a afectat Republica Moldova i-a ocolit afacerea. Ala a mai cumpărat utilaj pentru prepararea pastei de arahide și a bomboanelor fără zahăr, ceea ce îi permite să ofere pe piață un spectru mult mai larg de dulciuri sănătoase. „Datorită acestui grant, am obținut validarea ideii mele de afacere și încrederea de a mă lansa în acest domeniu total nou pentru mine”, spune tânăra antreprenoare. Pe lângă grantul obținut din partea Suediei în cadrul proiectului PNUD, Ala mai beneficiază și de mentoratul experților proiectului, care au consultat-o cu privire la dezvoltarea și reziliența afacerii, extinderea pieței de desfacere, valorificarea deșeurilor rezultate în urma activității economice, dar și în procesul de identificare și achiziționare a echipamentului. Acum, halvaua produsă de Ala se vinde ca pâinea caldă nu doar la Comrat, dar și în Chișinău. Ea este convinsă că orice femeie i-ar putea urma exemplul, doar trebuie să nu îi fie frică și să creadă în forțele proprii. „O femeie poate răsturna munții”, susține Ala. Ala Cernioglo este una dintre cele 120 de femei care au obținut granturi în valoare de până la 4.400 dolari din partea Suediei în cadrul proiectului PNUD „Comunități rezistente la schimbări climatice prin abilitarea femeilor” pentru a iniția în gospodăriile lor activități economice reziliente la schimbările climatice. Beneficiarele au fost selectate în cadrul a două concursuri publice organizate de proiect, la care au participat femei din raioanele Nisporeni, Călărași, Basarabeasca, Leova, Dubăsari, UTA Găgăuzia și regiunea transnistreană. Pe lângă granturi, femeile mai beneficiază timp de un an de mentorat în afaceri și instruire pentru aplicarea practicilor agricole durabile și prietenoase mediului, folosirea energiei verzi și a tehnologiilor eficiente energetic etc. Beneficiarele au lansat și dezvoltă cu succes afaceri în diverse domenii, precum ar fi apicultura, creșterea animalelor și păsărilor, managementul gunoiului de grajd, creșterea și prelucrarea plantelor medicinale, cultivarea legumelor în sere, dar și alte activități economice generatoare de venituri și reziliente la crizele climatice și economice. 

În familia lui Alexandru Ivanov din satul Butor, malul stâng al Nistrului, apicultura a fost mereu mai mult decât o meserie, devenind o pasiune și un stil de viață. Părinții lui au produs miere, respectând tradițiile clasice de extragere a acesteia și muncind cu dedicație, iar tânărul a moștenit dragostea pentru albine și a transformat-o într-o afacere promițătoare. Anul trecut, Alexandru a extras patru tone de miere de hrișcă, salcâm și polifloră. Deocamdată, mierea și produsele derivate din prisaca lui Alexandru ajung în localitățile din vecinătate și la Chișinău. Alexandru planifică să exporte produsele sale și să îndulcească toată lumea cu miere de calitate. Pentru a-și atinge scopul, Alexandru și ceilalți membri ai asociației de profil din stânga Nistrului au format un parteneriat cu Asociația producătorilor, procesatorilor și exportatorilor de produse apicole din aria Codrilor. Împreună au participat la un concurs organizat de proiectul PNUD „Dezvoltarea capacităților de export pe malurile Nistrului” (AdTrade) și au câștigat un grant în valoare de 50.000 dolari din partea Suediei și Marii Britanii, pentru adoptarea unor tehnologii inovatoare în procesul de producere și prelucrare a produselor agricole. Aceasta a fost punctul de cotitură pentru afacerea lui Alexandru și a apicultorilor asociați: prisaca lor a fost dotată cu 100 de stupi verticali și utilaje moderne pentru descăpăcit, extracția mierii și topirea cerii. „Datorită asistenței proiectului PNUD/AdTrade, am făcut rost de utilaje apicole moderne care, pe lângă faptul că sporesc producția, simplifică simțitor munca. Acest model de stupi reduce efortul fizic și eficientizează munca noastră. De exemplu, dacă anterior lucrau 10 oameni la procesul de descăpăcit, acum se isprăvesc doar patru. La extragerea mierii se poate descurca chiar și un singur om. În acest mod, vom dezvolta afacerea noastră mult mai ușor”, spune Alexandru. Premieră: o linie de producere a hranei pentru albine Cu sprijinul proiectului AdTrade, a fost pusă pe roate o linie de producere a hranei pentru albine, prima de acest fel în Moldova. Atunci când natura nu poate oferi nimic pentru hrana albinelor sau le oferă prea puțin, e nevoie ca apicultorii să intervină. Condițiile climatice, inundațiile, activitatea omului, secetele, toate acestea pot afecta considerabil familiile de albine. Atunci când este prea devreme și frig, albinele nu pot merge după nectar, așa că au nevoie de hrană în plus. În astfel de cazuri, apicultorii le hrănesc cu turte dulci, pregătite din sirop de zahăr, suplimente proteice și diferite vitamine și minerale necesare pentru hrana albinelor în perioada rece a anului. Până acum, apicultorii aveau două opțiuni: sau să le pregătească acasă, ceea ce reprezintă un risc, căci sunt necesare condiții și tehnici speciale pentru prepararea turtelor; sau să le cumpere din străinătate, costurile fiind ridicate. „Acum avem utilajul cu ajutorul căruia putem prepara turtele dulci, fără a depinde de cineva. Mai mult, putem pregăti cantități mai mari, iar surplusul îl putem exporta”, explică Ștefan Condratiuc, director executiv la Asociația producătorilor, procesatorilor și exportatorilor de produse apicole din aria Codrilor. Apicultorii au beneficiat de instruiri și mentorat, reușind astfel să întrunească condițiile pentru a exporta în țările Uniunii Europene și în Marea Britanie. „Susținerea de care am beneficiat ne-a ajutat să devenim mai competitivi, să sporim calitatea și volumul de producere a mierii și a produselor derivate. Ne dorim să accesăm noi piețe de export împreună.”Ștefan Condratiuc, director executiv la Asociația producătorilor, procesatorilor și exportatorilor de produse apicole din aria Codrilor Cu planuri bine stabilite, dotați cu echipamentul necesar, apicultorii privesc mai încrezători spre viitor: „Asistența de care am beneficiat ne-a oferit mai multă putere pentru a merge mai departe și a cuceri noi piețe de desfacere, cu o gamă largă de produse apicole, inclusiv cu turte dulci pentru albine. Atunci când există dorință, totul este posibil”, conchide Ștefan Condratiuc.  

Acestea au devenit tot mai solicitate, din cauza crizei energetice. Datorită susținerii oferite de PNUD și Elveția, Vitalie și-a sporit capacitatea de producție și speră să își extindă afacerea, alături de echipa sa, cu care au crescut împreună. În 2012, Vitalie Iarmaliuc lansa o afacere de producere a brichetelor în satul Mihăileni, raionul Rîșcani, ceea ce însemna pentru el împlinirea unui vis de când era copil: „Imaginația mea de copil era mereu activă în direcția ideilor de afaceri. Seara, înainte de culcare, în fața ochilor mi se derulau diverse filme și scenarii cu tot felul de idei de afaceri.” Dorind să își încerce norocul, la 19 ani a ajuns în Statele Unite ale Americii, unde a muncit în mai multe domenii: „America a fost țara posibilităților și pentru mine, țară unde am reușit să fac primii bani și să călătoresc. Mă gândeam atunci că aș vrea să trăiesc sau în America, sau în Mihăileni, alte locații nu mă atrăgeau. Mă mai gândesc la acele timpuri, dar acum sunt mulțumit că gestionez afacerea din Mihăileni și investesc toată energia și cunoștințele aici.” Revenit în localitatea natală, Vitalie a încercat totuși să testeze o idee de afacere inspirată din realitatea americană, pe banii câștigați acolo. Astfel, în 2011 a lansat o companie care producea și livra în regiune produse congelate de culinărie. Produsele comercializate nu erau însă foarte cunoscute publicului local. Vitalie producea burgeri, tacos, burritos, iar peste un timp, cererea scăzută a produselor în zona de nord a țării l-a determinat să închidă afacerea. Tot atunci erau timpurile când mulți antreprenori achiziționau linii de producere a brichetelor și Vitalie a decis să lanseze o afacere similară în Mihăileni, în parteneriat cu un vecin. „Oamenii se temeau inițial să cumpere brichete. Așa e mereu când apare ceva nou. Noi mergeam prin sate și împărțeam gratis câte două kilograme fiecărei gospodării, ca să încerce. Lăsam și numere de telefon, dar puțini ne sunau. Erau cam aceiași clienți de obicei, uneori mai aduceau câte o rudă, un vecin… Au durat ani până ne-am pus pe picioare.” Deși drumurile partenerilor de afaceri s-au despărțit după ceva timp, Vitalie a continuat să investească în brichete. „Lucrul cu brichetele este unul murdar și complicat, nu fiecare rezistă”, spune Vitalie, care cunoaște zeci de antreprenori care au lansat acest gen de afacere și au închis-o peste câțiva ani. „Aparatele de lucru se strică des, este nevoie de un specialist pe loc să fie disponibil să le repare imediat, altfel pierdem timp și bani”, explică Vitalie. „Am făcut și eu multe greșeli pe parcursul timpului. Inițial, poziția echipamentului era astfel setată încât praful zbura spre vecini și apăreau des conflicte. A trebuit să mut totul ca să nu deranjez gospodăriile din jur”, relatează Vitalie. Găsirea angajaților calificați este o altă provocare. „Este mult de lucru și procesul este solicitant din punct de vedere fizic, iată de ce fluctuația muncitorilor era mare. Timp de șapte ani, am reușit să adun o echipă bună, care face față provocărilor zilnice cu disciplină, muncă și umor. În echipa noastră există un fel de complicitate glumeață între angajați și acest lucru le face munca mai plăcută, chiar dacă condițiile nu sunt mereu ușoare." Vitalie Iarmaliuc din satul Mihăileni, raionul Rîșcani „Foarte multă materie primă se pierde degeaba pe câmpuri” Antreprenorul încearcă să folosească toate sursele de deșeuri agricole posibile în procesul de producție: coji de floarea-soarelui, paie, tulpini și pălării de floarea-soarelui, lemn, rapiță, soia, tulpini de porumb etc. „Nu sunt mulți producători de brichete care vor să colecteze deșeuri agricole, căci le este mai ușor să folosească materie-primă mai comodă în folosire. Astfel, foarte multă materie primă se pierde degeaba pe câmpuri.” Unele terenuri agricole îi sunt oferite gratis pentru a colecta deșeurile, altele contra cost. Proprietarii îl întreabă, mai în glumă, mai în serios, când vine să-și adune „gunoiul" de pe câmpuri, iar Vitalie se bucură că poate aduce oamenilor căldură în case. În 2020, Vitalie a beneficiat de un grant din partea Elveției, prin intermediul proiectului PNUD „Migrație și dezvoltare locală”, datorită căruia a cumpărat un tractor. Anterior, transportarea materiei-prime pe teritoriul întreprinderii se făcea cu ajutorul roabelor și a cearșafurilor, ceea ce consuma mult timp și efort fizic al muncitorilor. „Pentru mulți oameni, acesta este doar un tractor, dar pentru noi a fost o salvare, un fel de punct de cotitură, după care lucrul a devenit mult mai ușor și mai rapid. Deși lucrăm și cu multe tehnologii vechi pe care le reparăm mereu pentru că e mai ieftin decât să cumpăram o linie nouă, tehnologiile noi aduc niște schimbări și optimizări care revoluționează procesul de lucru, iar noi putem produce mai mult timp de o zi lucrătoare.” Criza energetică a crescut simțitor cererea de brichete Anul 2022 a adus cu sine șocuri multidimensionale printre care și criza energetică. Toate acestea au bulversat toate sectoarele economiei, însă nu și piața surselor alternative de încălzire. „În anii precedenți, majoritatea contractelor cu persoanele juridice erau încheiate în perioada vară-toamnă, în timp ce persoanele fizice se adresau spontan, pe parcursul anului”, spune Vitalie. În 2022, după începutul războiului din Ucraina, cererea la brichete din partea persoanelor fizice a crescut considerabil: „În această perioadă, nici nu reușeam să producem marfă, că veneau sătenii și oamenii din alte sate și o cumpărau direct de la ușă”. Dacă în alți ani compania lui VItalie producea în jur de 700-800 tone pe an, în 2022 a produs și vândut dublu – 1500 tone. Și prețurile s-au dublat, din martie până în decembrie 2022. „Prețurile ar fi mai mici, dacă ni s-ar permite să colectăm deșeuri agricole de pe suprafețe mai mari. În prezent, avem acces doar la 10% din terenurile disponibile. Dacă producătorii de brichete ar colecta măcar 30%, cantitatea disponibilă de produs și prețurile ar fi altele”, explică antreprenorul. În 2023, Vitalie este precaut cu planurile, dar vrea să-și extindă afacerea, să angajeze muncitori noi și să încerce să convingă proprietarii de terenuri să permită colectarea deșeurilor pe teritoriul lor. Nu păstrează mult timp stocuri de marfă, preferă un flux constant de materie-primă și produs livrat consumatorului. Lucrează în fiecare zi alături de echipa sa, iar mâinile sale nu se deosebesc de cele ale angajaților săi.

Ghidată de aceste stări, Elena Andreev din orașul Tiraspol a hotărât să coacă pâine în fiecare zi și să aducă această bucurie și altor oameni. Așa s-a născut afacerea sa, numită „BioFrost”. Acum patru ani, când a renunțat la cariera promițătoare de contabilă în favoarea lansării unei afaceri, Elena a avut de înfruntat mai multe dificultăți. Majoritatea prietenilor nu-i dădeau sorți de izbândă. Elena însă s-a ambiționat să reușească într-un domeniu necunoscut și iată că astăzi a pus pe roate o brutărie modernă, a dezvoltat o rețea de clienți fideli pe ambele maluri ale Nistrului și a devenit o sursă de inspirație pentru cei 17 angajați ai săi. Mai mult, Elena a oferit posibilitatea pentru 10 refugiați din Ucraina să efectueze un stagiu de practică la brutărie, iar o parte din aceștia vor fi angajați. Elena Andreev a pornit la drum cu multă dorință și dedicație, fiind pregătită să muncească pentru visul ei. Clienții nu au întârziat să apară. Or, așa se întâmplă atunci când produsul este de calitate. Există cumpărători fideli, care i-ar recunoaște produsele și cu ochii închiși. La „BioFrost” se fac 30 tipuri de produse, printre care pâine, plăcinte, tăieței de casă, urechiușe și inegalabilii croasanți. Produsele sunt coapte sau congelate. Elena Andreev este singura antreprenoare din stânga Nistrului care utilizează o metodă inovativă de fabricare a produselor de panificație, prin congelare instantanee. Acest lucru a devenit posibil grație echipamentului performant procurat cu asistența financiară a Suediei și Marii Britanii în cadrul proiectului PNUD „Dezvoltarea capacităților de export pe malurile Nistrului” (AdTrade). Mare a fost bucuria Elenei și a întregii echipe atunci când au aflat că vor primi un grant în valoare de 15.000 dolari SUA. „Acești bani au venit exact atunci când aveam nevoie de ei pentru a dezvolta afacerea. Am procurat frigidere și utilaje cu ajutorul cărora este posibilă congelarea instantanee a produselor de panificație și patiserie, fapt ce a schimbat complet modul de lucru al brutăriei noastre”, spune Elena. „Acest utilaj, în doar cinci minute, la temperatura de -30°C sau -40°C, șochează termic produsul, păstrându-i forma, calitatea și 7% din umiditate. Produsul își menține toate proprietățile importante și benefice, gustul și aroma. Astfel, metoda de congelare la șoc este o tehnologie modernă, care permite păstrarea semifabricatului la congelator pentru o perioadă mai îndelungată, până la 120 de zile”, explică Elena. Acum, cumpărătorii se pot bucura de produse proaspăt coapte la ei acasă, economisind timp și efort: în doar 20 de minute, mirosul ademenitor de pâine, plăcinte sau croasanți se poate răspândi în toată casa. „Datorită asistenței obținute în cadrul proiectului AdTrade am reușit să depășim criza provocată de pandemie, să creăm locuri de muncă, să găsim noi parteneri de afaceri pe malul drept al Nistrului. Suntem mai sustenabili, mai rezistenți și încrezuți în activitatea noastră. Și dacă e să analizez bine, cred că acest proiect m-a ajutat să economisesc, cel puțin 5 ani din viață”, susține Elena Andreev. Echipamentele moderne, dar și instruirile și mentoratul de care a beneficiat în cadrul proiectului au ajutat-o pe Elena să eficientizeze procesul de producere, ceea ce i-a permis să mărească volumul și sortimentul produselor, precum și să diversifice canalele de distribuție și vânzare, iar asta a determinat-o să revadă și identitatea vizuală a companiei. Cu ajutorul Suediei și Marii Britanii oferit prin proiectul PNUD/AdTrade, Elena a elaborat designul de ambalaj pentru o gamă largă de produse, a creat website-ul companiei și a elaborat o strategie de marketing. Acesta este unul dintre motivele pentru care de la un timp produsele „BioFrost” au început să „călătorească” și pot fi găsite nu doar la brutăria din centrul orașului Tiraspol, dar și pe tejghelele a peste 30 de magazine de pe ambele maluri ale Nistrului. Mai mult decât atât, împreună cu un partener din Chișinău, Elena Andreev a exportat de câteva ori marfa sa în România. Acum Elena vrea să extindă geografia vânzărilor: „Pentru început, ne dorim să exportăm mai des în România, iar apoi și în alte țări europene. Avem un plan și vom munci cu multă ardoare pentru a-l îndeplini”, spune antreprenoarea.