„Merg cu capul sus. Nu mă tem de nimeni și de nimic. Și sunt mândră de mine”

Povestea Anei-Maria este povestea atâtor femei care, mai mult decât de ceilalți, au fost rănite de propriile tăceri, rușini și frici. În aceste 16 Zile de Activism împotriva violenței asupra femeilor, ea ne amintește că violența este despre umilință, stigmat și pierderea încrederii în sine. Dar, mai presus de toate, povestea ei vorbește despre puterea de a renaște, despre vindecarea care începe în clipa în care cineva te ascultă, te crede și îți spune cu blândețe că meriți o viață demnă.

Ani la rând, Ana-Maria a trăit cu frica de a fi judecată, cu rușinea de a fi privită altfel și cu durerea tăcută a singurătății. „Am început la 13 ani să consum droguri tari. Am născut la 16 ani. Nu aveam nicio perspectivă în viață. Am fost de mai multe ori în închisoare, ieșeam și iar mă întorceam la același cerc vicios. Trăiam cu un bărbat, patru ani și jumătate. După ce s-a născut copilul, am aflat că am HIV. El m-a dus să mă testez. Când am aflat rezultatul, nu știam ce să fac mai departe. Aveam o stare groaznică, o pustietate mare pe care o înecam în droguri.”

Copilul ei avea doi ani atunci. Mult timp, Ana Maria a refuzat tratamentul. Știa totul despre HIV, dar nu credea că va putea trăi cu asta. Simțea stigma de la cei din jur. Nu avea grijă de sine. Nu voia să iasă undeva, nu ieșea pe stradă ziua. Ieșea doar noaptea și se ascundea. 

În ziua când a fost eliberată ultima oară din închisoare, a aflat că tatăl ei murise. „Atunci am înțeles că pot exista lucruri și mai grele. Ieși din închisoare și nu știi ce drum să iei. Primul lucru, m-am dus la copil. Și tot atunci am întâlnit-o pe Tatiana care m-a invitat la grupurile de mentorat. M-au ajutat să mă lămuresc în mine. Să mă pot bucura de bucuriile vieții pe care le poți trăi când nu consumi droguri. Că bucuria e atunci când copilul tău merge pe bicicletă, când mergi cu familia la bazin, când cumperi un cadou mamei.”

Programul de mentorat dedicat persoanelor care trăiesc sau sunt afectate de HIV organizat de UNAIDS Moldova în cadrul Programului Comun ONU „Consolidarea drepturilor omului pe ambele maluri ale Nistrului” a fost punctul de cotitură. „Discuțiile din grupul de mentorat m-au ajutat să depășesc crizele. Să-mi pun întrebări, să mă cunosc mai bine. Aveam nevoie de susținere, să nu mă simt singură. Când vorbești cu oameni care au trăit ce ai trăit și tu, e mai simplu și mai cu învățăminte. La început îmi era rușine să vorbesc, dar apoi m-am relaxat. Am înțeles că nu sunt singura și am prins curaj.”

Încet, a învățat să-și gestioneze emoțiile. A învățat și să-și ceară drepturile. 

„Când m-am angajat, îmi era frică că mă vor discrimina, că vor afla de HIV. Dar la mentoring am aflat că nimeni nu are dreptul să distribuie această informație și că nu pot fi respinsă doar pentru asta.”

Mama Anei-Maria spune că e mândră de ea, „de cum este acum”. Ana-Maria zâmbește: „Ea mă iubea și atunci când consumam droguri. Dar acum sunt cum am visat mereu să fiu, puternică, responsabilă pentru viața mea și a copilului, pentru ceea ce fac. Am ieșit la muncă, nu mi-e rușine să vorbesc cu nimeni. Pot comunica pe orice temă, deși niciodată nu am fost sociabilă. Înainte, îmi era frică de oameni.”

Astăzi, Ana-Maria lucrează ca operator la un call-center. Îi place tare mult. Lucrează cu oamenii, îi ascultă, învață să comunice. În colectiv se simte integrată, nu mai este străină. Trăiește cu prezentul, nu cu trecutul. Vrea să aibă o familie, să meargă la mare, să-și ia permisul și o mașină. Și știe că poate realiza aceste vise.

Când privește în urmă, Ana-Maria simte un amestec de tristețe și recunoștință. 

„Experiența mea de viață, până la 24 de ani, în loc să fie despre prieteni, distracții, bal de absolvire, a fost despre pușcărie, droguri și seringi. Eu vedeam viața prin ochelari negri. Dar acum am înțeles că bucuriile pot fi altele. Că poți fi fericită pentru un lucru simplu: pentru o zi trăită cu sens. Astăzi merg cu capul sus. Nu mă tem de nimeni și de nimic. Și sunt mândră de mine.”

***

Русская версия истории здесь