Tinerii migrează în interiorul și în afara țării pentru oportunități de studii și angajare. „Cei mai mulți tineri care pleacă sunt din categoria 20-30 ani, deoarece în această perioadă ei se duc la studii sau la muncă, fie în capitală, fie peste hotare. Pentru a-i motiva să rămână este foarte important să creăm oportunități de dezvoltare pentru acești tineri, aici în comunitate”, a menționat Pavel Culicovschi, președintele Consiliului Raional Cantemir. Accesul limitat la servicii de tineret și absența unui Centru de tineret contribuie la o participare redusă a tinerilor în procesul decizional și activități civice. Astfel, tinerii au mai puține oportunități de a-și dezvolta abilitățile, de a se organiza în grupuri de inițiativă și de a contribui la dezvoltarea locală. În 2024, Raionul Cantemir a fost unul dintre raioanele participante în cadrul programului de suport pentru autoritățile publice locale de nivelul II pentru planificare bugetară a componentei de tineret. Programul de suport pentru APL oferă o analiză detaliată a situației tinerilor din raion și instruire pentru autorități, organizații locale de tineret și tinerii activi din comunitate în planificarea strategică a activităților de tineret și bugetarea participativă. De asemenea, asigură asistență individualizată pentru elaborarea unui plan de acțiuni orientat pe rezultate, adaptat nevoilor locale și resurselor disponibile pentru următorul an calendaristic.Programul a susținut 27 de consilii raionale în cei 5 ani de la lansare și este desfășurat de Centrul de Informare și Resurse PRO BONO în cadrul Fondului Comun pentru consolidarea participării tinerilor și dezvoltarea Centrelor de tineret din Republica Moldova, susținut de Ministerul Educației și Cercetării al Republicii Moldova, Agenția Națională pentru Tineret, Guvernul Elveției și Fondul Națiunilor Unite pentru Populație (UNFPA).Președintele Consiliului Raional Cantemir, Pavel Culicovschi și-a propus să valorifice această oportunitate și alături de echipa din consiliu și tinerii din comnitate pentru a analiza situația tinerilor din raion și o planificare mai eficientă a activităților și bugetului pentru 2025, care să răspundă necesităților actuale ale tinerilor și să le ofere mai multe oportunități de dezvoltare. „Când am preluat funcția de președinte al raionului, raionul Cantemir nu dispunea de o strategie de dezvoltare socio-economică. Totodată, sectorul de tineret nu avea nici viziune, nici plan de dezvoltare, iar consiliul raional nu avea un specialist angajat pe acest domeniu”, a menționat dl Culicovschi. Președintele Consiliului Raional consideră domeniul de tineret unul vital pentru raion și a solicitat sprijinul Agenției Naționale pentru Tineret pentru a demara primele inițiative care să susțină dezvoltarea personală și profesională a tinerilor, în vederea stimulării implicării acestora în viața comunității și prevenirii migrației.Urmare a participării în programul de suport, Autoritățile Publice Locale ale raionului Cantemir și-au luat mai multe angajamente, printre care, asigurarea procesului de planificare bugetară pe componenta de tineret, lansarea Consiliului Raional al Tinerilor, cât și dezvoltarea și aprobarea Strategiei de tineret pentru anii 2025 – 2029.„Ne-am propus să le oferim tinerilor din raionul Cantemir mai multe oportunități, instrumente și sprijin pentru dezvoltare, adaptate nevoilor lor actuale. Acum avem o viziune mai clară asupra situației tinerilor din raion și am elaborat un plan de acțiuni în domeniul tineretului pentru anul 2025, pe care urmează să îl realizăm,” a reiterat președintele raionului.„Sunt convins că în următorul an vom porni o serie de procese legate de sectorul de tineret care ne vor duce natural spre deschiderea unui Centru de tineret în raion. Știu că tinerii noștri își doresc mult asta. Totodată, vom lucra la dezvoltatea strategiei de tineret prin care să ne planificăm activități și programe de durată care vor susține participarea tinerilor din tot raionul, a mai adăugat dl Culicovschi. Președintele raionului Cantemir consideră că participarea în acest program a fost foarte utilă pentru funcționarii publici și toți actorii locali implicați în organizarea activităților și proiectelor dedicate tinerilor, iar cei din urmă vor avea cel mai mult de câștigat. „Tinerii noștri sunt o valoare, atât pentru raion, cât și pentru țară și investiția în ei, este de fapt o investiție în viitorul și progresul țării noastre, spune cu încredere Pavel Culicovschi, președintele Consiliului Raional Cantemir. Programul de suport pentru APL în dezvoltarea strategiilor și bugetelor de tineret este desfășurat de Centrul de Informare și Resurse PRO BONO în cadrul Fondului Comun pentru consolidarea participării tinerilor și dezvoltarea Centrelor de tineret din Republica Moldova, susținut de Ministerul Educației și Cercetării al Republicii Moldova, Agenția Națională pentru Tineret, Guvernul Elveției și Fondul Națiunilor Unite pentru Populație (UNFPA)., filtered_html

Doar în ultimul an, cu suportul Fondului ONU pentru Populație (UNFPA) și al Marii Britanii, A.O. „Artemida” a reușit să ofere asistență financiară în numerar pentru 224 de femei atât din comunitatea locală, cât și din rândul refugiatelor din Ucraina. Alte peste 8600 de femei au beneficiat de servicii de informare, iar circa 4900 de fete și femei, s-au bucurat de ajutor psihologic și suport emoțional. În cadrul parteneriatului cu UNFPA, A.O. „Artemida” desfășoară mai multe activități în 13 raioane din zona de Nord (Florești, Glodeni, Fălești, Sîngerei, Șoldănești, Soroca, Rezina, Ocnița, Rîșcani, Drochia, Briceni, Dondușeni și Edineț) și patru raioane de la Sud (Cahul, Cantemir, Taraclia și Leova). Totul prin intermediul a trei echipe mobile, trei echipe statice și echipa responsabilă de acordarea ajutorului bănesc.Munca în teren a echipelor mobile În fiecare dimineață, echipele mobile și echipa responsabilă de acordarea ajutorului bănesc din cadrul asociației se deplasează în diverse localități din țară pentru a oferi suportul necesar femeilor din comunități. Echipele mobile au fost create în anul 2022 de UNFPA, în parteneriat cu A.O. „Artemida” și în colaborare cu Ministerul Muncii și Protecției Sociale, ca răspuns la criza refugiaților, și de atunci oferă servicii calificate persoanelor refugiate și familiilor gazdă. Din cadrul echipelor fac parte asistenți sociali și psihologi. Echipelor mobile le revine misiunea de a informa fetele și femeile despre violența în bază de gen, violența în familie, sănătatea reproductivă, dar și despre serviciile specializate în contextul prevenirii și combaterii violenței. În același timp, femeile pot beneficia și de suport psihologic și emoțional. „După sesiunile de informare, mereu rămânem cel puțin 20 de minute pe loc, pentru că femeile care nu au vrut să adreseze public niște întrebări, vin înapoi. Noi le oferim informațiile de care au nevoie, dar despre care le-a fost incomod să întrebe”, spune Liliana Juc, psihologă în cadrul A.O. „Artemida”.Pe de altă parte, echipa din cadrul A.O. „Artemida” este responsabilă de managementul și monitorizarea cazurilor victimelor violenței în familie și a refugiatelor care au nevoie de ajutor, inclusiv financiar. Asistentele și asistenții sociali din echipa responsabilă de acordarea ajutorului bănesc întocmesc un plan individual de intervenție, în conformitate cu cerințele și necesitățile victimei. Planul include suport informațional, asistență juridică, asistență medicală și psihologică, dar și suport financiar în numerar, care este oferit timp de trei luni. Astfel, membrii echipei devin persoane de legătură dintre femeia care are nevoie de suport și instituțiile care îl pot oferi. „Odată ce obiectivele din planul individul sunt atinse, cazul persoanei este închis. Dar putem reveni la el oricând, dacă ea are nevoie de ajutor”, explică Mariana Zaporojan, asistentă socială în cadrul A.O. „Artemida”.Întâlnirile cu beneficiara ajutorului financiar se desfășoară individual, în Spațiul Sigur din mașina special echipată, care se deplasează în localitate. „În funcție de programul femeilor, putem consilia până la șase persoane pe zi”, adaugă Mariana Zaporojan. Centrul de plasament temporar „Ariadna” În gestiunea A.O. „Artemida” se află și Centrul de asistență și consiliere pentru supraviețuitoarele violenței în familie „Ariadna”, fondat în 2006, la Drochia. În cadrul centrului, își pot găsi refugiu femeile și copiii care se află în pericol, iar riscurile pentru viața și sănătatea lor sunt mari dacă rămân acasă, în violență. În cazurile în care măsurile de protecție legale nu asigură siguranța supraviețuitoarelor violenței în familie și violenței în bază de gen, acestea sunt plasate temporar în centrul „Ariadna”. Perioada de aflare în centru este de trei luni, dar poate fi extinsă până la șase, dacă riscurile persistă. Centrul „Ariadna” are capacitatea de a adăposti concomitent 24 de persoane, femei și copiii acestora. Centrul dispune de camere individuale, inclusiv pentru persoanele cu dizabilități, mai multe băi, o sală de consiliere și o bucătărie comună.„Odată ce femeia este plasată în centru, acesteia i se deschide un cont bancar, unde din fondurile statului, îi este transferat un ajutor financiar pentru alimentație și igienă, pentru fiecare lună aflată în instituție”, explică Ina Danilciuc, asistentă socială în cadrul centrului „Ariadna”. Doar în 2023, la centrul „Ariadna” au beneficiat de plasament temporar 15 femei și 26 de copii.Mai jos găsiți istoriile reale a trei femei care au reușit să rupă lanțul violenței și să înceapă o nouă viață, ajutate de echipa A.O. „Artemida”, cu sprijinul Fondului ONU pentru Populație în Moldova (UNFPA). Toate cele trei femei au avut parte de suport psihologic, asistență juridică, suport social și financiar, servicii de informare și asistență pentru copii. Maria *,  40 de aniMaria și fostul ei soț au fost căsătoriți 15 ani, iar în tot acest timp, femeia a suportat mai multe acte de violență. „Eram în sat străin, cu patru copii mici, nu știam unde să mă duc, așa că am răbdat. Familia lui lucra în agricultură, avea cunoscuți în poliție. Ce aș fi putut să dovedesc eu, cine m-ar fi ascultat? Nimeni nu m-ar fi protejat”, povestește Maria.Fostul soț al femeii era violent nu doar față de ea, dar și față de cei patru copii comuni. „Împreună avem un băiat și trei fete. Eram bătuți toți laolaltă, ne îmbrățișam și plângeam împreună. Îmi amintesc cum o dată m-a bătut pentru că nu am răspuns la telefon în timp ce lucram pe terenul tatălui său. A luat un cablu și m-a lovit pe mine și pe copii, care puseseră din greșeală telefonul la modul silențios. Încercam să acopăr copiii cu corpul meu și am fost lovită atât de tare, încât o lună nu puteam să mă culc pe spate”.Fostul soț al Mariei se află de mai bine de patru ani în Polonia, unde are o afacere. Cu un an în urmă, acesta i-a propus Mariei să vină împreună cu cei patru copii la el. „Am vândut aproape toate lucrurile din casă pentru a acoperi niște datorii ale soțului și am plecat în Polonia. La scurt timp, am aflat că are o amantă. M-am certat cu el. El m-a amenințat de mai multe ori cu moartea și m-a lovit”, își amintește Maria.Femeia a decis atunci să apeleze la poliția poloneză. Astfel, soțul a fost pus la evidența poliției și organelor de tutelă din țară. „Când i-am spus soțului că vreau să plec în Moldova împreună cu copiii, el a chemat poliția ca să mă deporteze pentru că îmi trecuse termenul de ședere. Dar eu aveam deja permisiunea de a părăsi Polonia. Într-o zi, am dus copiii la școală și cât soțul dormea, mi-am luat actele pe care el le ascunsese. În aceeași zi, am strâns în fugă bagajele, cât soțul era plecat la amantă, am luat copiii de la școală și am plecat acasă în Moldova”.Când Maria și copiii ei au ajuns înapoi în Moldova, au mers în satul natal ai femeii. „Vecina mamei mi-a permis să trăiesc temporar în casa părinților ei decedați. Am făcut reparație. Apoi, fiica unei prietene mi-a făcut cunoștință cu  o organizație caritabilă. Aceștia m-au ajutat să procur o casă mai mare cu condiții mai bune”.Cu echipa A.O. „Artemida”, Maria a făcut cunoștință printr-o întâmplare, când venise la primăria din sat. „Artemida mi-a oferit ajutorul de care aveam cea mai mare nevoie, m-a ajutat să fac primul pas în noua viață. Din banii oferiți de asociație am cumpărat găini, grâu, un aragaz și am pregătit copiii pentru școală. Este foarte important ca cineva să-ți dea un imbold, să te susțină la început de cale. Acum mi-am găsit de lucru în sat, iar copiii sunt deja mai bine. S-au adaptat la noua casă, la școală și se bucură că suntem împreună”, încheie femeia. Irina*, 26 de aniIrina a crescut într-o casă de copii de tip familial, după ce mai întâi mama, iar apoi tatăl ei au decedat, când era încă foarte mică. „După ce am terminat clasa a IX-a, am mers să învăț într-un oraș de la Nordul țării. La 17 ani am făcut cunoștință cu fostul meu soț. Am început să ne întâlnim, iar la scurt timp am rămas însărcinată. Astfel, în al doilea an de studii, a trebuit să las școala”, își amintește Irina. Cuplul a fost împreună nouă ani și are doi copii: un băiat și o fetiță. „El nu a ridicat niciodată mâna la mine când era treaz. Majoritatea certurilor noastre erau din cauza alcoolului. Primul meu sunet la poliție a fost când băiatul împlinise un an. Eram în ospeție. El a băut și m-a lovit fără vreun motiv. În ultimii trei ani a devenit mai rău. După una dintre certuri, cu doi ani în urmă, m-a bătut foarte tare și a încercat să mă gâtuie. Am ajuns să am un atac de panică. Eu nu voiam ca copiii mei să crească în așa o familie, cu băutură și violență”, mărturisește Irina.Chiar dacă rudele bărbatului știau că acesta este violent, nu au intervenit niciodată pentru a o ajuta pe Irina. Astfel, ea rămânea singură în fața abuzului din partea fostului soț, de care depindea financiar, nefiind angajată. „De Paște m-a lovit atât de tare, încât unul dintre ochii mei s-a umplut de sânge. Toate neamurile soțului erau prezente când m-a agresat, dar nu au vrut să cheme poliția. În acel moment, voiam să mor… dar mă gândeam la copiii mei. Eu am crescut fără mamă și fără tată, știu că nimeni n-o să-i iubească așa ca mine. Până la urmă, au fost nevoiți să cheme poliția și ambulanța pentru că eram în stare gravă”.În urma acestui caz, bărbatului i-a fost eliberat ordin de restricție. Irina a fost nevoită apoi, să revină la fostul soț, copiii fiind la el. La câteva luni, soțul a lovit-o din nou. „El nu fusese o zi acasă și venise beat. I-am spus atunci că nu tolerez așa atitudine, că vreau să iau copiii și să plec. El mi-a stricat telefonul și m-a tras cu de-a sila înapoi în casă. A început să mă lovească, să mă tragă de păr. M-a numit psihopată”, își amintește Irina. Totuși, a doua zi, femeia a depus plângere la poliție, a reușit să-și ia copiii și a părăsit casa în care locuiau. „Cineva mi-a recomandat un avocat, iar el mi-a dat numărul centrului de plasament „Ariadna” din Drochia. Când am intrat în centru, nu mai aveam nicio emoție. Mi-am îndreptat atenția spre mine și spre copii. Violența soțului s-a răsfrânt și asupra copiilor. Băiatul a devenit agresiv față de surioară. De când trăim în centru, el a devenit mai liniștit. Copiii se mai ceartă, dar fiul nu mai ridică mâna asupra surioarei”.De când Irina și copiii ei se află în centrul de plasament temporar, viața femeii s-a schimbat spre bine. Echipa A.O. „Artemida” a ajutat-o să-și găsească un post de muncă, pentru a câștiga proprii bani. „Mă simt mai bine și emoțional, și fizic, și psihic. Copiii sunt bine, frecventează școala și grădinița în Drochia. Ei comunică cu tatăl, dar el nu are prea mare inițiativă. Acum mă simt mult mai încrezută în propriile forțe. Am avut parte de multe sesiuni cu psihologul din echipa asociației. Este mult mai ușor atunci când ai cui povesti ceea ce te apasă”, spune Irina.Femeia îndeamnă femeile să nu tolereze violența domestică. „Și mie îmi era frică să plec, dar femeile nu trebuie să rabde violența. Persoana nu se schimbă, dacă a ridicat mâna o dată, o va ridica și a doua oară”.Oxana*, 34 de ani Oxana și tatăl copiilor ei nu au fost căsătoriți oficial. Bărbatul a devenit violent după ce femeia a dat naștere primului copil. „Nu mă lovea zilnic. Era violent atunci când voia să mă înșele sau atunci când prietenii lui îi ziceau că-l țin sub papuc. Eu nu mai puteam trăi așa, pur și simplu, mă distrugea psihologic”, povestește Oxana.Cuplul a fost împreună timp de 7 ani, perioadă în care au apărut pe lume două fete, iar Oxana era supusă constat violenței psihologice, iar apoi fizice. „Când m-a lovit pentru prima dată, am sunat la poliție. I-au pus amendă și eliberat ordin de restricție, dar nu s-a schimbat nimic. Ceea ce m-a făcut să plec - a ridicat mâna la copiii noștri. A aruncat-o pe fetița cea mare pe pat, iar pe cea mică a bruscat-o ca să mă sperie. Dar eu mi-am luat inima în dinți și am decis să plec. Am ieșit în stradă cu tot ce aveam, cu cei doi copii mici, fără părinți, fără frați sau surori”.Oxana se pregătea demult să plece, iar pentru că știa că nimeni nu o va susține, conta doar pe propriile forțe. „Polițistul din localitate mi-a spus: „Stai acasă, e bine, e cald. Sunt cazuri când e jale, dar tu ești bine.” Fostul soț are mulți cunoscuți și prieteni în localitate și toți l-au susținut pe el. Eu demult aveam planul de a pleca pentru că mă gândeam că dacă ceva se întâmplă cu mine, cine îmi va crește copiii? Am reușit să economisesc și niște bani”.Femeia găsise contactele mai multor centre de plasament pentru supraviețuitoarele violenței domestice, însă puține dintre ele aveau condițiile necesare pentru copii atât de mici. „Multe centre mi-au dat refuz pentru că fetița cea mică avea doar cinci luni și cea mare doi ani. Eu nu mă puteam nici angaja, pentru că erau prea mici fetele. Într-un sfârșit, am reușit să ajung la un centru de plasament unde puteam sta”, povestește Oxana. De asociația  „Artemida”, Oxana a aflat când a mers la primăria din localitatea în care locuia. „Cei de la Artemida m-au ajuta să găsesc un avocat, m-au susținut psihologic, iar ajutorul financiar pe care l-am primit, am reușit să-l economisesc ca să am din ce trăi. Dacă nu aș fi locuit în centrul de plasament, ar fi trebuit să închiriez și nu știu cum m-aș fi descurcat”.Oxana recunoaște că îi este greu să facă față singură greutăților, dar moral se simte mai bine acum. „Fetițele sunt încă mici și se îmbolnăvesc des, stau aproape în fiecare lună în spital cu ele, iar cu un astfel de grafic nu pot merge la muncă. L-am dat în judecată pe tatăl copiilor pentru a beneficia de pensie alimentară, dar până astăzi nu s-a ajuns la nimic. De parcă legile nu funcționează. El încă are voie să meargă peste hotare să câștige bani, chiar dacă refuză să ajute financiar copiii”.Din banii economisiți, femeia a reușit să-și cumpere o mică căsuță, în care locuiește împreună cu fiicele. „Organizațiile pentru femei și centrele de plasament te pot ajuta, dar trebuie să vrei tu, în primul rând, să schimbi ceva. Îmi este greu să cresc singură copiii, dar le ofer tot ce pot și am noroc de susținerea statului. Multe femei continuă să rabde violența. Ajung să fie traumate și ele, și copiii lor, dar nu merită să-și trăiască viața așa”, concluzionează Oxana. *Numele supraviețuitoarelor au fost schimbate pentru a respecta confidențialitatea și a oferi protecție., filtered_html

„După poarta lor înaltă, o zăresc pe fetiță desculță pe cimentul rece și umed. Tatăl copilei abia se trezea din somn și din beție, iar mama, însărcinată cu al șaselea copil, am găsit-o în ultima cameră din casă, cu vânătaie la un ochi, învelită până la gât. Și astfel de situații întâlnim destul de des...”, povestește Marina din Pogănești.Pe Marina, în vârstă de 34 de ani, am întâlnit-o în centrul satului, unde activează ca specialist în protecția copilului. Tocmai se întorcea de la una din întâlnirile cu echipa multidisciplinară dintr-un sat vecin. Alături de poliție, asistentul social și primar, analizase cazul unei familii unde drepturile copilului sunt încălcate. Marina locuiește aproape de centrul satului. În clădirea cu acoperiș albastru, vizavi de Primărie, împarte cu asistenta socială o încăpere mică și răcoroasă - așa-numitul birou. La prânz, a mers acasă să bea un ceai, să hrănească pisica și să-și ia cu sine niște gutui, pe care soțul, agricultor în suflet, le crește în capătul grădinii.Soții Răchițanu au împlinit recent un an de când au revenit acasă de peste hotare. Parisul i-a  găzduit timp de nouă ani. Acolo au făcut cunoștință, au întemeiat o familie și au devenit părinți de băiat. „Eu sunt originară din Soroca, iar soțul e de aici – din Pogănești. Am făcut studii pedagogice la Bălți. Am știut clar dintotdeauna că vreau să merg la Colegiul Pedagogic, apoi la universitate pentru licență și master, să am totul complet. Am încercat să lucrez vreo jumătate de an, dar nu făceam față cheltuielilor. Atunci, o prietenă m-a chemat să încerc peste hotare și așa „am încercat” nouă ani”, îmi spune Marina, ironizând pe seama timpului care s-a scurs atât de repede.Revenirea lor a fost un nou început. Soțul Marinei și-a realizat visul copilăriei – a construit o seră și se ocupă cu agricultura. Așa cum în multe sate este lipsă de cadre didactice, Marinei i-au propus să se angajeze la școală, profesoară de matematică. „Am refuzat pentru că matematica nu-i domeniul meu. Eu sunt specializată în geografie și biologie. A venit iarna și a venit și jalea. Pe lângă casă nu prea ai ce face, dar să întreții familia trebuie. Auzisem de această funcție nouă - specialist în protecția copilului - și am mers să depun actele, fără mari speranțe”, povestește ea. În aprilie 2024, Marina a fost angajată ca specialist în protecția copilului și a urmat cursuri de formare, organizate de AO Asociația pentru Abilitarea Copilului și Familiei „AVE Copiii”. Programul de instruire este parte a proiectului UNICEF „Protecția copiilor aflați în situații de risc”, realizat cu suportul financiar al Uniunii Europene prin intermediul Comisiei Europene pentru Ajutor Umanitar și Protecție Civilă - ECHO. „La început mi-a fost foarte greu. Nu înțelegeam nimic, pentru că nu aveam experiență în acest domeniu. După prima instruire voiam să renunț. Dar, m-am luat în mâini și am început să studiez legea, să întreb de formatori și așa, în fiecare zi, devenea mai ușor. Pe doamnele de la STAS și AVE Copiii le sunam în fiecare zi de câteva ori. Ele înțelegeau că eu sunt la început, că mă formez. Acum pot să spun că mă regăsesc în totalitate în această profesie și domeniu”, precizează ea. La sesiunile de instruire, specialiștii își îmbunătățesc cunoștințele despre cadrul legal și atribuțiile autorităților de protecție a copiilor, dobândesc abilități de identificare, evaluare inițială și complexă a cazurilor de violență împotriva copiilor, de management a  interviurilor de protecție, dar și de mobilizare a actorilor în procesul de elaborare și implementare a planului individual de asistență.Marina monitorizează familiile din patru sate învecinate - Pogănești, Călmățui, Cioara, Dancu – unde locuiesc aproximativ 2000 de copii. Adesea parcurge pe jos până la 2,5 km ca să ajungă la fiecare familie de pe lista sa.„Îmi amintesc prima dată când am luat dintr-o familie doi copii. Cel mic așa de tare plângea și cel mare, ca să-l liniștească, îi spunea că mama o să vină să-i ia diseară. Mi se rupea sufletul, pentru că am și eu copil acasă, dar știam că, deși pe moment le e greu, le fac bine că îi separ de familia abuzivă”, spune ea.„Acești copii într-adevăr au nevoie de protecție. Ei au nevoie ca noi să lucrăm cu părinții lor. Și lucrăm cu un aluat atât de crud... Trebuie să lucrăm cu adulții de azi când ei încă se formează, la școală, una-două lecții pe săptămână să fie obligatorii, ca matematica și limba română. Noi nu trebuie să lucrăm când deja tragediile se întâmplă, adică post-factum, ci să prevenim aceste întâmplări nefericite. Societatea trebuie responsabilizată”, adaugă Marina. La sat, spune ea, cazurile de abuz asupra copiilor se multiplică atunci când alcoolul oferă motive în plus de gâlceavă. „La moment, sunt 15 cazuri active, în patru sate, pe care le monitorizez, toate fiind destul de grave”, spune Marina. „Viol în familie – un minor de 5 ani. Abandon – bunica a scos copiii după poartă și a plecat peste hotare. Cazuri grave sunt multe. Dar nu știu ce e mai grav - când au decedat părinții și copiii rămân singuri sau când părinții sunt vii, sănătoși, stau bine, dar i-au lăsat pe copii și nu vor să-și asume responsabilitatea”, îmi povestește Marina, în timp ce enumeră situațiile de abuz asupra copiilor pe care le gestionează în cele patru sate din Hâncești. De obicei, cele mai grave sesizări sunt făcute de poliție. La fel, și vecinii raportează, doar că sunt mai reticenți atunci când sesizarea trebuie înșirată oficial pe o foaie. Deși raportările rămân anonime, oamenii încă au frica de a vorbi despre un abuz organelor competente.„Eu nu sunt originară din sat și lumea nu prea mă cunoaște aici. Dar asistentele sociale sunt băștinașe și la ele mai rapid ajung informațiile”, adaugă ea. „În satul vecin, asistenta socială a primit informația că un copil nu frecventează grădinița deja de două luni. Am mers împreună cu ea la familie să verificăm care este situația. După poarta lor înaltă, o zăresc pe fetiță desculță pe cimentul rece și umed. Tatăl abia se trezea din somn și din beție, iar mama fetiței, însărcinată cu al șaselea copil, am găsit-o în ultima cameră din casă, cu vânătaie la un ochi, învelită până la gât. Și astfel de situații întâlnim destul de des”, mărturisește Marina. În cazurile grave, cu pericol iminent, copiii sunt luați din familia biologică în plasament de urgență pentru 72 de ore. În acest timp se caută familia extinsă (mătuși, bunici), care ar putea să le ofere un adăpost și îngrijire sau sunt găzduiți de asistenții parentali profesioniști (APP). În cazul când copiii nu au pe nimeni din familia extinsă și nu există APP disponibili să le ofere un acoperiș deasupra capului, copiii merg la Centrul de Plasament Temporar al copiilor în situație de risc „Brînduşa” din orașul Hâncești. Instruirea inițială a Marinei și a altor specialiști este parte a proiectului național „Protecția copiilor aflați în situații de risc”, implementat de UNICEF și Ministerul Muncii și Protecției Sociale, în parteneriat cu AO Asociația pentru Abilitarea Copilului și Familiei „AVE Copiii”, finanțat de Uniunea Europeană, prin intermediul Comisiei Europene pentru Ajutor Umanitar și Protecție Civilă – ECHO. Până la sfârșitul lui 2025, peste 6.000 de specialiști din toată țara, care activează în domeniile social, sănătate, educație și ocrotirea normelor de drept, vor beneficia de instruiri menite să îmbunătățească reacția de răspuns la cazurile de violență împotriva copiilor.În activitatea sa, Marina încearcă să încurajeze oamenii să acționeze atunci când observă un copil în situație de risc sau adulți care încalcă drepturile copiilor. „Atunci când vezi o situație cu potențial pericol pentru un copil, oprește-te, nu trece pe alături. Întreabă-te dacă acel copil este în siguranță”, concluzionează Marina.  , filtered_html

În România și-au găsit un loc de muncă și tot acolo s-au stabilit. Pandemia însă a fost cea care i-a blocat într-un apartament din București, iar atunci, mai mult ca niciodată, au simțit nevoia să revină acasă, la Slobozia Mare.Pandemia i-a furat din libertate, iar asta i-a motivat să revină acasă„Avem copil mic, pentru care locuitul la bloc pe timp de pandemie era infernal. Așa că ne-am mutat aici în 2020, în satul de baștină al soțului”, povestește Lorina Neagu. Dragostea lor pentru hipism și dorința de a aduce acest sport nobil înapoi în sat i-au determinat să creeze o afacere unică în sudul țării. Acum, locul care de ani buni era gunoiștea satului, a fost transformat într-o agropensiune modernă  - „Potcoava Verde”.„Noi aveam doi cai cu care am început să ne plimbăm pe malul lacului Beleu, apoi prietenii noștri au început să vină și ei pentru plimbări. Erau atât de încântați de emoțiile pe care le simțeau plimbându-se pe cai, încât noi am înțeles că este un lucru minunat să oferim acea stare de bine tuturor celor care ne vizitau”, mai spune Lorina.Activități turistice de care pot beneficia vizitatorii la „Potcoava Verde”În Lunca Prutului, o zonă impresionantă din Rezervația Naturală „Prutul de Jos”, inclusă în patrimoniul UNESCO, familia Neagu a dezvoltat o gamă variată de activități turistice. Cei care le vizitează pensiunea se pot plimba cu caii sau cu barca pe lacul Beleu. La fel, ei pot pescui în apele dulci. Soțul Lorinei, Artur Neagu e pasionat de hipism încă din copilărie.Cazare în inima naturii, pe malul lacului BeleuAfacerea familiei Neagu s-a extins cu doi ani în urmă. În 2022, atunci când au beneficiat de un sprijin financiar în valoare de 14.000 de euro prin intermediul programului „EU4Moldova: Regiuni-cheie”, finanțat de Uniunea Europeană și implementat de PNUD și UNICEF. Cu acești bani au reușit să construiască două căsuțe pe teritoriul agropensiunii, care permit cazarea până la opt persoane. Acestea sunt dotate cu toate utilitățile necesare pentru cei care își doresc o reconectare cu natura. Programul „EU4Moldova: Regiuni-cheie” (2019-2024) susține dezvoltarea social-economică inteligentă, incluzivă și durabilă în regiunile Cahul și Ungheni, pentru a asigura cetățenilor o calitate mai bună a vieții. Programul are un buget total de 23 de milioane de euro, este finanțat de Uniunea Europeană și implementat de Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) și Fondul Națiunilor Unite pentru Copii (UNICEF)., filtered_html