„Când vezi o situație cu potențial pericol pentru un copil, nu trece pe alături”

„După poarta lor înaltă, o zăresc pe fetiță desculță pe cimentul rece și umed. Tatăl copilei abia se trezea din somn și din beție, iar mama, însărcinată cu al șaselea copil, am găsit-o în ultima cameră din casă, cu vânătaie la un ochi, învelită până la gât. Și astfel de situații întâlnim destul de des...”, povestește Marina din Pogănești.

Pe Marina, în vârstă de 34 de ani, am întâlnit-o în centrul satului, unde activează ca specialist în protecția copilului. Tocmai se întorcea de la una din întâlnirile cu echipa multidisciplinară dintr-un sat vecin. Alături de poliție, asistentul social și primar, analizase cazul unei familii unde drepturile copilului sunt încălcate. 

Marina locuiește aproape de centrul satului. În clădirea cu acoperiș albastru, vizavi de Primărie, împarte cu asistenta socială o încăpere mică și răcoroasă - așa-numitul birou. La prânz, a mers acasă să bea un ceai, să hrănească pisica și să-și ia cu sine niște gutui, pe care soțul, agricultor în suflet, le crește în capătul grădinii.

Soții Răchițanu au împlinit recent un an de când au revenit acasă de peste hotare. Parisul i-a  găzduit timp de nouă ani. Acolo au făcut cunoștință, au întemeiat o familie și au devenit părinți de băiat. 

„Eu sunt originară din Soroca, iar soțul e de aici – din Pogănești. Am făcut studii pedagogice la Bălți. Am știut clar dintotdeauna că vreau să merg la Colegiul Pedagogic, apoi la universitate pentru licență și master, să am totul complet. Am încercat să lucrez vreo jumătate de an, dar nu făceam față cheltuielilor. Atunci, o prietenă m-a chemat să încerc peste hotare și așa „am încercat” nouă ani”, îmi spune Marina, ironizând pe seama timpului care s-a scurs atât de repede.

Revenirea lor a fost un nou început. Soțul Marinei și-a realizat visul copilăriei – a construit o seră și se ocupă cu agricultura. Așa cum în multe sate este lipsă de cadre didactice, Marinei i-au propus să se angajeze la școală, profesoară de matematică. 

„Am refuzat pentru că matematica nu-i domeniul meu. Eu sunt specializată în geografie și biologie. A venit iarna și a venit și jalea. Pe lângă casă nu prea ai ce face, dar să întreții familia trebuie. Auzisem de această funcție nouă - specialist în protecția copilului - și am mers să depun actele, fără mari speranțe”, povestește ea. 

În aprilie 2024, Marina a fost angajată ca specialist în protecția copilului și a urmat cursuri de formare, organizate de AO Asociația pentru Abilitarea Copilului și Familiei „AVE Copiii”. Programul de instruire este parte a proiectului UNICEF „Protecția copiilor aflați în situații de risc”, realizat cu suportul financiar al Uniunii Europene prin intermediul Comisiei Europene pentru Ajutor Umanitar și Protecție Civilă - ECHO. 

„La început mi-a fost foarte greu. Nu înțelegeam nimic, pentru că nu aveam experiență în acest domeniu. După prima instruire voiam să renunț. Dar, m-am luat în mâini și am început să studiez legea, să întreb de formatori și așa, în fiecare zi, devenea mai ușor. Pe doamnele de la STAS și AVE Copiii le sunam în fiecare zi de câteva ori. Ele înțelegeau că eu sunt la început, că mă formez. Acum pot să spun că mă regăsesc în totalitate în această profesie și domeniu”, precizează ea. 

La sesiunile de instruire, specialiștii își îmbunătățesc cunoștințele despre cadrul legal și atribuțiile autorităților de protecție a copiilor, dobândesc abilități de identificare, evaluare inițială și complexă a cazurilor de violență împotriva copiilor, de management a  interviurilor de protecție, dar și de mobilizare a actorilor în procesul de elaborare și implementare a planului individual de asistență.

Marina monitorizează familiile din patru sate învecinate - Pogănești, Călmățui, Cioara, Dancu – unde locuiesc aproximativ 2000 de copii. Adesea parcurge pe jos până la 2,5 km ca să ajungă la fiecare familie de pe lista sa.

„Îmi amintesc prima dată când am luat dintr-o familie doi copii. Cel mic așa de tare plângea și cel mare, ca să-l liniștească, îi spunea că mama o să vină să-i ia diseară. Mi se rupea sufletul, pentru că am și eu copil acasă, dar știam că, deși pe moment le e greu, le fac bine că îi separ de familia abuzivă”, spune ea.

„Acești copii într-adevăr au nevoie de protecție. Ei au nevoie ca noi să lucrăm cu părinții lor. Și lucrăm cu un aluat atât de crud... Trebuie să lucrăm cu adulții de azi când ei încă se formează, la școală, una-două lecții pe săptămână să fie obligatorii, ca matematica și limba română. Noi nu trebuie să lucrăm când deja tragediile se întâmplă, adică post-factum, ci să prevenim aceste întâmplări nefericite. Societatea trebuie responsabilizată”, adaugă Marina. 

La sat, spune ea, cazurile de abuz asupra copiilor se multiplică atunci când alcoolul oferă motive în plus de gâlceavă. 

„La moment, sunt 15 cazuri active, în patru sate, pe care le monitorizez, toate fiind destul de grave”, spune Marina. „Viol în familie – un minor de 5 ani. Abandon – bunica a scos copiii după poartă și a plecat peste hotare. Cazuri grave sunt multe. Dar nu știu ce e mai grav - când au decedat părinții și copiii rămân singuri sau când părinții sunt vii, sănătoși, stau bine, dar i-au lăsat pe copii și nu vor să-și asume responsabilitatea”, îmi povestește Marina, în timp ce enumeră situațiile de abuz asupra copiilor pe care le gestionează în cele patru sate din Hâncești. 

De obicei, cele mai grave sesizări sunt făcute de poliție. La fel, și vecinii raportează, doar că sunt mai reticenți atunci când sesizarea trebuie înșirată oficial pe o foaie. Deși raportările rămân anonime, oamenii încă au frica de a vorbi despre un abuz organelor competente.

„Eu nu sunt originară din sat și lumea nu prea mă cunoaște aici. Dar asistentele sociale sunt băștinașe și la ele mai rapid ajung informațiile”, adaugă ea. 

„În satul vecin, asistenta socială a primit informația că un copil nu frecventează grădinița deja de două luni. Am mers împreună cu ea la familie să verificăm care este situația. După poarta lor înaltă, o zăresc pe fetiță desculță pe cimentul rece și umed. Tatăl abia se trezea din somn și din beție, iar mama fetiței, însărcinată cu al șaselea copil, am găsit-o în ultima cameră din casă, cu vânătaie la un ochi, învelită până la gât. Și astfel de situații întâlnim destul de des”, mărturisește Marina. 

În cazurile grave, cu pericol iminent, copiii sunt luați din familia biologică în plasament de urgență pentru 72 de ore. În acest timp se caută familia extinsă (mătuși, bunici), care ar putea să le ofere un adăpost și îngrijire sau sunt găzduiți de asistenții parentali profesioniști (APP). În cazul când copiii nu au pe nimeni din familia extinsă și nu există APP disponibili să le ofere un acoperiș deasupra capului, copiii merg la Centrul de Plasament Temporar al copiilor în situație de risc „Brînduşa” din orașul Hâncești. 

Instruirea inițială a Marinei și a altor specialiști este parte a proiectului național „Protecția copiilor aflați în situații de risc”, implementat de UNICEF și Ministerul Muncii și Protecției Sociale, în parteneriat cu AO Asociația pentru Abilitarea Copilului și Familiei „AVE Copiii”, finanțat de Uniunea Europeană, prin intermediul Comisiei Europene pentru Ajutor Umanitar și Protecție Civilă – ECHO. Până la sfârșitul lui 2025, peste 6.000 de specialiști din toată țara, care activează în domeniile social, sănătate, educație și ocrotirea normelor de drept, vor beneficia de instruiri menite să îmbunătățească reacția de răspuns la cazurile de violență împotriva copiilor.

În activitatea sa, Marina încearcă să încurajeze oamenii să acționeze atunci când observă un copil în situație de risc sau adulți care încalcă drepturile copiilor. 

„Atunci când vezi o situație cu potențial pericol pentru un copil, oprește-te, nu trece pe alături. Întreabă-te dacă acel copil este în siguranță”, concluzionează Marina.