Puterea unui nou început: cum A.O. „Artemida” ajută femeile să rupă lanțul violenței în familie

Doar în ultimul an, cu suportul Fondului ONU pentru Populație (UNFPA) și al Marii Britanii, A.O. „Artemida” a reușit să ofere asistență financiară în numerar pentru 224 de femei atât din comunitatea locală, cât și din rândul refugiatelor din Ucraina. Alte peste 8600 de femei au beneficiat de servicii de informare, iar circa 4900 de fete și femei, s-au bucurat de ajutor psihologic și suport emoțional. 

În cadrul parteneriatului cu UNFPA, A.O. „Artemida” desfășoară mai multe activități în 13 raioane din zona de Nord (Florești, Glodeni, Fălești, Sîngerei, Șoldănești, Soroca, Rezina, Ocnița, Rîșcani, Drochia, Briceni, Dondușeni și Edineț) și patru raioane de la Sud (Cahul, Cantemir, Taraclia și Leova). Totul prin intermediul a trei echipe mobile, trei echipe statice și echipa responsabilă de acordarea ajutorului bănesc.

Munca în teren a echipelor mobile 

În fiecare dimineață, echipele mobile și echipa responsabilă de acordarea ajutorului bănesc din cadrul asociației se deplasează în diverse localități din țară pentru a oferi suportul necesar femeilor din comunități. Echipele mobile au fost create în anul 2022 de UNFPA, în parteneriat cu A.O. „Artemida” și în colaborare cu Ministerul Muncii și Protecției Sociale, ca răspuns la criza refugiaților, și de atunci oferă servicii calificate persoanelor refugiate și familiilor gazdă. Din cadrul echipelor fac parte asistenți sociali și psihologi. Echipelor mobile le revine misiunea de a informa fetele și femeile despre violența în bază de gen, violența în familie, sănătatea reproductivă, dar și despre serviciile specializate în contextul prevenirii și combaterii violenței. În același timp, femeile pot beneficia și de suport psihologic și emoțional. 

„După sesiunile de informare, mereu rămânem cel puțin 20 de minute pe loc, pentru că femeile care nu au vrut să adreseze public niște întrebări, vin înapoi. Noi le oferim informațiile de care au nevoie, dar despre care le-a fost incomod să întrebe”, spune Liliana Juc, psihologă în cadrul A.O. „Artemida”.

Pe de altă parte, echipa din cadrul A.O. „Artemida” este responsabilă de managementul și monitorizarea cazurilor victimelor violenței în familie și a refugiatelor care au nevoie de ajutor, inclusiv financiar. Asistentele și asistenții sociali din echipa responsabilă de acordarea ajutorului bănesc întocmesc un plan individual de intervenție, în conformitate cu cerințele și necesitățile victimei. Planul include suport informațional, asistență juridică, asistență medicală și psihologică, dar și suport financiar în numerar, care este oferit timp de trei luni. Astfel, membrii echipei devin persoane de legătură dintre femeia care are nevoie de suport și instituțiile care îl pot oferi. „Odată ce obiectivele din planul individul sunt atinse, cazul persoanei este închis. Dar putem reveni la el oricând, dacă ea are nevoie de ajutor”, explică Mariana Zaporojan, asistentă socială în cadrul A.O. „Artemida”.

Întâlnirile cu beneficiara ajutorului financiar se desfășoară individual, în Spațiul Sigur din mașina special echipată, care se deplasează în localitate. „În funcție de programul femeilor, putem consilia până la șase persoane pe zi”, adaugă Mariana Zaporojan. 

Centrul de plasament temporar „Ariadna” 

În gestiunea A.O. „Artemida” se află și Centrul de asistență și consiliere pentru supraviețuitoarele violenței în familie „Ariadna”, fondat în 2006, la Drochia. În cadrul centrului, își pot găsi refugiu femeile și copiii care se află în pericol, iar riscurile pentru viața și sănătatea lor sunt mari dacă rămân acasă, în violență. În cazurile în care măsurile de protecție legale nu asigură siguranța supraviețuitoarelor violenței în familie și violenței în bază de gen, acestea sunt plasate temporar în centrul „Ariadna”. Perioada de aflare în centru este de trei luni, dar poate fi extinsă până la șase, dacă riscurile persistă. 

Centrul „Ariadna” are capacitatea de a adăposti concomitent 24 de persoane, femei și copiii acestora. Centrul dispune de camere individuale, inclusiv pentru persoanele cu dizabilități, mai multe băi, o sală de consiliere și o bucătărie comună.

„Odată ce femeia este plasată în centru, acesteia i se deschide un cont bancar, unde din fondurile statului, îi este transferat un ajutor financiar pentru alimentație și igienă, pentru fiecare lună aflată în instituție”, explică Ina Danilciuc, asistentă socială în cadrul centrului „Ariadna”. 

Doar în 2023, la centrul „Ariadna” au beneficiat de plasament temporar 15 femei și 26 de copii.

Mai jos găsiți istoriile reale a trei femei care au reușit să rupă lanțul violenței și să înceapă o nouă viață, ajutate de echipa A.O. „Artemida”, cu sprijinul Fondului ONU pentru Populație în Moldova (UNFPA). Toate cele trei femei au avut parte de suport psihologic, asistență juridică, suport social și financiar, servicii de informare și asistență pentru copii. 

Maria *,  40 de ani

Maria și fostul ei soț au fost căsătoriți 15 ani, iar în tot acest timp, femeia a suportat mai multe acte de violență. „Eram în sat străin, cu patru copii mici, nu știam unde să mă duc, așa că am răbdat. Familia lui lucra în agricultură, avea cunoscuți în poliție. Ce aș fi putut să dovedesc eu, cine m-ar fi ascultat? Nimeni nu m-ar fi protejat”, povestește Maria.

Fostul soț al femeii era violent nu doar față de ea, dar și față de cei patru copii comuni. „Împreună avem un băiat și trei fete. Eram bătuți toți laolaltă, ne îmbrățișam și plângeam împreună. Îmi amintesc cum o dată m-a bătut pentru că nu am răspuns la telefon în timp ce lucram pe terenul tatălui său. A luat un cablu și m-a lovit pe mine și pe copii, care puseseră din greșeală telefonul la modul silențios. Încercam să acopăr copiii cu corpul meu și am fost lovită atât de tare, încât o lună nu puteam să mă culc pe spate”.

Fostul soț al Mariei se află de mai bine de patru ani în Polonia, unde are o afacere. Cu un an în urmă, acesta i-a propus Mariei să vină împreună cu cei patru copii la el. „Am vândut aproape toate lucrurile din casă pentru a acoperi niște datorii ale soțului și am plecat în Polonia. La scurt timp, am aflat că are o amantă. M-am certat cu el. El m-a amenințat de mai multe ori cu moartea și m-a lovit”, își amintește Maria.

Femeia a decis atunci să apeleze la poliția poloneză. Astfel, soțul a fost pus la evidența poliției și organelor de tutelă din țară. „Când i-am spus soțului că vreau să plec în Moldova împreună cu copiii, el a chemat poliția ca să mă deporteze pentru că îmi trecuse termenul de ședere. Dar eu aveam deja permisiunea de a părăsi Polonia. Într-o zi, am dus copiii la școală și cât soțul dormea, mi-am luat actele pe care el le ascunsese. În aceeași zi, am strâns în fugă bagajele, cât soțul era plecat la amantă, am luat copiii de la școală și am plecat acasă în Moldova”.

Când Maria și copiii ei au ajuns înapoi în Moldova, au mers în satul natal ai femeii. „Vecina mamei mi-a permis să trăiesc temporar în casa părinților ei decedați. Am făcut reparație. Apoi, fiica unei prietene mi-a făcut cunoștință cu  o organizație caritabilă. Aceștia m-au ajutat să procur o casă mai mare cu condiții mai bune”.

Cu echipa A.O. „Artemida”, Maria a făcut cunoștință printr-o întâmplare, când venise la primăria din sat. „Artemida mi-a oferit ajutorul de care aveam cea mai mare nevoie, m-a ajutat să fac primul pas în noua viață. Din banii oferiți de asociație am cumpărat găini, grâu, un aragaz și am pregătit copiii pentru școală. Este foarte important ca cineva să-ți dea un imbold, să te susțină la început de cale. Acum mi-am găsit de lucru în sat, iar copiii sunt deja mai bine. S-au adaptat la noua casă, la școală și se bucură că suntem împreună”, încheie femeia. 

Irina*, 26 de ani

Irina a crescut într-o casă de copii de tip familial, după ce mai întâi mama, iar apoi tatăl ei au decedat, când era încă foarte mică. „După ce am terminat clasa a IX-a, am mers să învăț într-un oraș de la Nordul țării. La 17 ani am făcut cunoștință cu fostul meu soț. Am început să ne întâlnim, iar la scurt timp am rămas însărcinată. Astfel, în al doilea an de studii, a trebuit să las școala”, își amintește Irina. 

Cuplul a fost împreună nouă ani și are doi copii: un băiat și o fetiță. „El nu a ridicat niciodată mâna la mine când era treaz. Majoritatea certurilor noastre erau din cauza alcoolului. Primul meu sunet la poliție a fost când băiatul împlinise un an. Eram în ospeție. El a băut și m-a lovit fără vreun motiv. În ultimii trei ani a devenit mai rău. După una dintre certuri, cu doi ani în urmă, m-a bătut foarte tare și a încercat să mă gâtuie. Am ajuns să am un atac de panică. Eu nu voiam ca copiii mei să crească în așa o familie, cu băutură și violență”, mărturisește Irina.

Chiar dacă rudele bărbatului știau că acesta este violent, nu au intervenit niciodată pentru a o ajuta pe Irina. Astfel, ea rămânea singură în fața abuzului din partea fostului soț, de care depindea financiar, nefiind angajată. „De Paște m-a lovit atât de tare, încât unul dintre ochii mei s-a umplut de sânge. Toate neamurile soțului erau prezente când m-a agresat, dar nu au vrut să cheme poliția. În acel moment, voiam să mor… dar mă gândeam la copiii mei. Eu am crescut fără mamă și fără tată, știu că nimeni n-o să-i iubească așa ca mine. Până la urmă, au fost nevoiți să cheme poliția și ambulanța pentru că eram în stare gravă”.

În urma acestui caz, bărbatului i-a fost eliberat ordin de restricție. Irina a fost nevoită apoi, să revină la fostul soț, copiii fiind la el. La câteva luni, soțul a lovit-o din nou. „El nu fusese o zi acasă și venise beat. I-am spus atunci că nu tolerez așa atitudine, că vreau să iau copiii și să plec. El mi-a stricat telefonul și m-a tras cu de-a sila înapoi în casă. A început să mă lovească, să mă tragă de păr. M-a numit psihopată”, își amintește Irina. 

Totuși, a doua zi, femeia a depus plângere la poliție, a reușit să-și ia copiii și a părăsit casa în care locuiau. „Cineva mi-a recomandat un avocat, iar el mi-a dat numărul centrului de plasament „Ariadna” din Drochia. Când am intrat în centru, nu mai aveam nicio emoție. Mi-am îndreptat atenția spre mine și spre copii. Violența soțului s-a răsfrânt și asupra copiilor. Băiatul a devenit agresiv față de surioară. De când trăim în centru, el a devenit mai liniștit. Copiii se mai ceartă, dar fiul nu mai ridică mâna asupra surioarei”.

De când Irina și copiii ei se află în centrul de plasament temporar, viața femeii s-a schimbat spre bine. Echipa A.O. „Artemida” a ajutat-o să-și găsească un post de muncă, pentru a câștiga proprii bani. „Mă simt mai bine și emoțional, și fizic, și psihic. Copiii sunt bine, frecventează școala și grădinița în Drochia. Ei comunică cu tatăl, dar el nu are prea mare inițiativă. Acum mă simt mult mai încrezută în propriile forțe. Am avut parte de multe sesiuni cu psihologul din echipa asociației. Este mult mai ușor atunci când ai cui povesti ceea ce te apasă”, spune Irina.

Femeia îndeamnă femeile să nu tolereze violența domestică. „Și mie îmi era frică să plec, dar femeile nu trebuie să rabde violența. Persoana nu se schimbă, dacă a ridicat mâna o dată, o va ridica și a doua oară”.

Oxana*, 34 de ani 

Oxana și tatăl copiilor ei nu au fost căsătoriți oficial. Bărbatul a devenit violent după ce femeia a dat naștere primului copil. „Nu mă lovea zilnic. Era violent atunci când voia să mă înșele sau atunci când prietenii lui îi ziceau că-l țin sub papuc. Eu nu mai puteam trăi așa, pur și simplu, mă distrugea psihologic”, povestește Oxana.

Cuplul a fost împreună timp de 7 ani, perioadă în care au apărut pe lume două fete, iar Oxana era supusă constat violenței psihologice, iar apoi fizice. „Când m-a lovit pentru prima dată, am sunat la poliție. I-au pus amendă și eliberat ordin de restricție, dar nu s-a schimbat nimic. Ceea ce m-a făcut să plec - a ridicat mâna la copiii noștri. A aruncat-o pe fetița cea mare pe pat, iar pe cea mică a bruscat-o ca să mă sperie. Dar eu mi-am luat inima în dinți și am decis să plec. Am ieșit în stradă cu tot ce aveam, cu cei doi copii mici, fără părinți, fără frați sau surori”.

Oxana se pregătea demult să plece, iar pentru că știa că nimeni nu o va susține, conta doar pe propriile forțe. „Polițistul din localitate mi-a spus: „Stai acasă, e bine, e cald. Sunt cazuri când e jale, dar tu ești bine.” Fostul soț are mulți cunoscuți și prieteni în localitate și toți l-au susținut pe el. Eu demult aveam planul de a pleca pentru că mă gândeam că dacă ceva se întâmplă cu mine, cine îmi va crește copiii? Am reușit să economisesc și niște bani”.

Femeia găsise contactele mai multor centre de plasament pentru supraviețuitoarele violenței domestice, însă puține dintre ele aveau condițiile necesare pentru copii atât de mici. „Multe centre mi-au dat refuz pentru că fetița cea mică avea doar cinci luni și cea mare doi ani. Eu nu mă puteam nici angaja, pentru că erau prea mici fetele. Într-un sfârșit, am reușit să ajung la un centru de plasament unde puteam sta”, povestește Oxana. 

De asociația  „Artemida”, Oxana a aflat când a mers la primăria din localitatea în care locuia. „Cei de la Artemida m-au ajuta să găsesc un avocat, m-au susținut psihologic, iar ajutorul financiar pe care l-am primit, am reușit să-l economisesc ca să am din ce trăi. Dacă nu aș fi locuit în centrul de plasament, ar fi trebuit să închiriez și nu știu cum m-aș fi descurcat”.

Oxana recunoaște că îi este greu să facă față singură greutăților, dar moral se simte mai bine acum. „Fetițele sunt încă mici și se îmbolnăvesc des, stau aproape în fiecare lună în spital cu ele, iar cu un astfel de grafic nu pot merge la muncă. L-am dat în judecată pe tatăl copiilor pentru a beneficia de pensie alimentară, dar până astăzi nu s-a ajuns la nimic. De parcă legile nu funcționează. El încă are voie să meargă peste hotare să câștige bani, chiar dacă refuză să ajute financiar copiii”.

Din banii economisiți, femeia a reușit să-și cumpere o mică căsuță, în care locuiește împreună cu fiicele. „Organizațiile pentru femei și centrele de plasament te pot ajuta, dar trebuie să vrei tu, în primul rând, să schimbi ceva. Îmi este greu să cresc singură copiii, dar le ofer tot ce pot și am noroc de susținerea statului. Multe femei continuă să rabde violența. Ajung să fie traumate și ele, și copiii lor, dar nu merită să-și trăiască viața așa”, concluzionează Oxana. 

*Numele supraviețuitoarelor au fost schimbate pentru a respecta confidențialitatea și a oferi protecție.