În aceste zile, femeia de 63 de ani își începe dimineața devreme, ca să reușească cu treburile prin jurul casei și pregătirile pentru o „ieșire mondenă”. La ora 10 fix, își pune rochia cea bună și pornește spre Casa de Cultură din sat. Acolo o așteaptă „Pixel” – un mic centru de alfabetizare digitală care i-a schimbat viața.„Pixel” nu este doar o sală cu computere. Este puntea care leagă generațiile, un spațiu unde copiii și tinerii descoperă programarea și siguranța online, iar seniorii învață să folosească noile tehnologii, să-și facă programări la medic sau să plătească facturile fără să mai stea ore în șir la coadă.„Acum pot plăti facturile online și nu mai pierd o jumătate de zi la poștă. Mi-am făcut conturi pe rețele sociale și pot ușor comunica cu nepoții mei, oriunde ar fi ei, știu cum să evit escrocheriile și chiar creez documente în Word și Excel. Am descoperit cărțile audio, o invenție minunată pentru vârstnici”, spune Olga, cu un zâmbet larg. Ceea ce a început ca o simplă curiozitate a devenit o parte esențială a vieții ei. Fostă economistă, Olga și-a dorit mereu să țină pasul cu timpul, iar acum de când trăiește singură această dorință a devenit și mai acută. Cursurile de la „Pixel” nu înseamnă doar informație utilă, ci și o ocazie de socializare, o șansă de a-și păstra mintea activă și de a rămâne conectată la lumea modernă. „Aici mi-am făcut prietene. Avem chiar și o echipă a mătușelor-hackeri. Ne-am apropiat mult și am reușit să atragem și alți săteni care, inițial, erau sceptici”, ne spune femeia. În spatele acestei transformări stă Elena Savelieva, fondatoarea acestui centru, refugiată din Ucraina. Regizoare de profesie, Elena a lucrat mai mulți ani în Odesa, Ucraina. Împreună cu cei trei copii ai săi a fugit din calea războiului și s-a stabilit în Proteagailovca, satul de baștină a părinților soțului său. Fără nicio sursă de venit, Elena s-a gândit mult ce activitate să pornească care să-i asigure un venit stabil pentru familie, dar și să „răsplătească” cumva comunitatea pentru bunăvoința cu care au acceptat-o. Având în grijă o rudă cu mobilitate redusă, Elena a înțeles cât de important este pentru el „fereastra către socializare”, prin intermediul tehnologiilor. A tatonat terenul și în scurt timp a observat un decalaj digital uriaș în sat. „85% dintre elevi aveau doar cunoștințe de bază, iar vârstnicii se simțeau complet excluși din lumea tehnologiei. Nu exista niciun loc unde să înveți aceste lucruri”, povestește ea.„Acum pot plăti facturile online și nu mai pierd o jumătate de zi la poștă. Mi-am făcut conturi pe rețele sociale și pot ușor comunica cu nepoții mei, oriunde ar fi ei, știu cum să evit escrocheriile și chiar creez documente în Word și Excel. Am descoperit cărțile audio, o invenție minunată pentru vârstnici.”Olga, 63 ani, locuitoare a satului ProteagailovcaAșa s-a născut ideea unei afaceri sociale: un centru de alfabetizare digitală, care ar presta servicii contra cost, pentru ca din veniturile încasate să poată oferi cursuri digitale gratuite pentru cei care au nevoie de aceste cunoștințe, dar au puține posibilități. Elena s-a gândit să implice în activitatea centrului și vreo patru voluntari, studenți și studente din localitățile învecinate. Inițial, ideea părea imposibil de realizat: nu erau calculatoare, nu existau resurse și nici infrastructură. Totul s-a schimbat când ideea „Pixel” a fost sprijinită financiar de Suedia, Marea Britanie și Franța, în cadrul proiectului PNUD „Dezvoltarea capacităților de export pe malurile Nistrului” (AdTrade).Sprijinul nu a însemnat doar bani. Cu aceste fonduri, Elena a cumpărat patru laptopuri moderne, o consolă de jocuri, ochelari VR și gamepaduri, care au devenit „piese de rezistență” pentru sala interactivă a Centrului. A investit și în promovare, creând pliante și afișe care au adus oamenii din sat și din localitățile vecine la „Pixel”. Elena a participat la seminare și a mers într-o vizită de studiu în Atena, unde a descoperit modele europene de proiecte sociale și a adus acasă idei noi. „Pentru mine, sprijinul a fost mai mult decât o finanțare. A fost o validare a ideii mele. Acest centru nu este o afacere în sensul tradițional, ci mai degrabă o inițiativă menită să ajute oamenii, să contribuie la integrarea și socializarea lor. De doi ani visam la acest centru, dar fără susținerea proiectului, nu l-aș fi putut realiza. Și acum beneficiem de mentoratul în afaceri oferit de Asociația antreprenorilor sociali din stânga Nistrului, care este foarte valoros pentru noi”, spune Elena.Astăzi, „Pixel” este un spațiu vibrant. De dimineață, două grupe de câte patru pensionari participă la cursurile de patru săptămâni, iar lista de așteptare este în creștere. „Aici îi învățăm pe cei mai în vârstă cum să evite și să se apere de escrocheriile online, după ce mai mulți locuitori ai satului au căzut în aceste capcane, cum să delimiteze falsurile de realitate și ce înseamnă inteligență artificială”, spune fondatoarea Centrului. Iată de ce pentru Olga și prietenele ei, „mătușele-hackeri”, fiecare luni și vineri sunt zile de sărbătoare. „Parcă aș fi din nou elevă”, glumește Olga, pregătindu-se pentru testul final și pentru certificatul care îi va atesta competențele digitale. La 63 de ani, ea nu mai privește tehnologia cu teamă, ci cu entuziasm.După-amiază, Centrul se transformă într-un laborator digital pentru copii și adolescenți, care își construiesc propriile jocuri sau creează prezentări. „Cel mai mult mă inspiră bucuria din ochii copiilor când își creează primul personaj sau fericirea adulților când depășesc frica de tehnologie. Aceste mici victorii chiar schimbă vieți”, spune Elena. Impactul merge însă mult mai departe de sala de clasă. Părinții sunt mai liniștiți știind că cei mici navighează internetul în siguranță, vârstnicii se simt parte a societății moderne, iar tinerii voluntari descoperă sensul implicării civice. Într-un sat cu vreo 2.500 de locuitori, „Pixel” a devenit un simbol al schimbării.„Acum avem un centru care unește generațiile. Iar acesta e doar începutul. În continuare vrem să aducem tehnologia și în școli și să explorăm împreună cu elevii cum poate fi valorificată mai bine inteligența artificială”, conchide Elena Savelieva.

În satul Varnița, aflat în Zona de Securitate, în apropierea orașului Bender, controlat de autoritățile de facto din regiunea transnistreană, Marcela Mastaс și Andrei Gramațchi și-au transformat experiența în comunicare publică și design industrial într-o mică afacere de familie care produce jucării din lemn realizate manual. Ceea ce a început cu o singură jucărie făcută pentru niște prieteni s-a transformat, treptat, în „GUGA GAGA”, un brand construit în jurul calității, sustenabilității și grijii pentru copii.În ciuda provocărilor de a trăi și de a lucra într-o zonă marcată de puncte de control interne și administrații paralele, cei doi demonstrează că este posibil să construiești o afacere stabilă și durabilă în Zona de Securitate. Totodată, povestea lor arată că exportul nu este singura cale pentru produsele cu valoare adăugată: în Republica Moldova există o cerere tot mai mare pentru produse locale, de calitate. În același timp, parcursul Marcelei evidențiază potențialul puternic și încă nevalorificat al femeilor antreprenoare din Moldova, care continuă să creeze noi oportunități pe piața locală prin creativitate și perseverență.O localitate la hotarul dintre două realitățiVarnița s-a aflat în centrul conflictului armat de pe Nistru din 1992, în urma căruia regiunea transnistreană a rămas în afara controlului constitutional al autorităților Republicii Moldova.După încheierea conflictului, Varnița a rămas sub controlul autorităților Republicii Moldova, în timp ce orașul vecin Bender (Tighina) și alte localități din apropiere au rămas sub controlul autorităților de facto din regiunea transnistreană. La prima vedere, Bender și Varnița par un singur oraș: străzile se continuă firesc, fără o delimitarea clară între ele. În realitate, însă, viața de zi cu zi este mult mai complicată. O simplă deplasare la piață, o vizită la prieteni sau drumul cu un copil la școală pot însemna acte pregătite, așteptare la punctele de control și adaptare permanentă la reguli diferite.Tinerii și tinerele care locuiesc în această zonă au învățat să se adapteze acestor realități. Ei sunt rezilienți, flexibili și, mai ales, gata să ia inițiativa pentru a schimba lucrurile acolo unde trăiesc.Marcela Mastaс și Andrei Gramațchi sunt printre cei care au învățat să transforme aceste provocări în realități. Ambii s-au născut și au crescut în această parte a Moldovei. Marcela și-a construit parcursul profesional în comunicare și relații publice, iar Andrei în design industrial. Deși activează în domenii diferite, au ajuns să-și unească experiențele, mai întâi în viața personală, iar apoi, treptat, în afacerea de familie pe care o construiesc împreună. Într-o zonă în care viața de zi cu zi vine cu provocări constante, cei doi au ales să creeze exact ceea ce definește astăzi afacerea lor: jucării din lemn. Brandul „GUGA GAGA”, poartă un nume inspirat de primele sunete ale copilăriei.O piață dominată de importuriPiața jucăriilor din Republica Moldova este în plină dezvoltare, însă rămâne dominată de produse fabricate peste hotare, în special în China. Importurile au crescut constant de la an la an și au ajuns, în 2024, la aproape 3.000 de tone, ceea ce valorează peste jumătate de miliard de lei moldovenești. În realitate, volumul ar putea fi și mai mare, dacă luăm în calcul produsele comandate online, aduse în bagaje peste frontieră sau introduse în piață prin canale informale.Această creștere a importurilor vine însă cu un cost ascuns. Dincolo de culorile vii și prețurile mici, rămâne o întrebare esențială: cât de sigure sunt, defapt, aceste produse? În ultimii doi ani, inspectorii din domeniul protecției consumatorilor au raportat o creștere semnificativă a numărului de jucării care nu respectă standardele de calitate. Doar în 2024, aproape 850.000 de jucării au fost identificate ca neîndeplinind cerințele legale, cel mai des din cauza lipsei certificatelor necesare.În acest context, afacerile mici, artizanii și puținii producători independenți, precum Marcela și Andrei, încearcă să afirme oferind o alternativă: jucării sigure, de calitate și create cu grijă pentru copii.Cum a început totulPovestea Marcelei și a lui Andrei nu a început printre scânduri, șuruburi și jucării. Pentru o perioadă, viața lor semăna cu cea a multor altor tineri: joburi stabile și proiecte freelance.„Înainte de toate acestea, Andrei preda la Universitatea Tehnică, iar în paralel ofeream servicii de design grafic, design de ambalaj și marketing prin propriul nostru mic studio creativ. Tot ceea ce făceam atunci era despre soft skills și computere. În cele din urmă, am transformat acea experiență în ceva foarte real, foarte tangibil”, povestește Marcela.Andrei a fost mereu omul ideilor. Desena piese de mobilier, realiza prototipuri și participa la competiții internaționale de design. Multe dintre schițele sale prindeau, în timp, formă. Schimbarea a venit însă odată cu ceva mult mai mic decât un dulap: un busy board – o tablă senzorială din lemn, cu butoane, încuietori, rotițe, întrerupătoare și alte elemente interactive, concepută pentru a stimula curiozitatea și motricitatea copiilor mici. Ideea a pornit de la un prieten al familiei, care își dorea un cadou aparte și i-a întrebat dacă îl pot realiza.Au acceptat. Din acel moment, au acordat o atenție deosebită alegerii materialelor, pentru a face totul cât mai sigur și mai ecologic pentru copii. „Am fost foarte stricți la capitolul acesta”, spune Marcela. „Ne-am dorit să lucrăm doar cu lemn. Dacă includeam metal, fiecare piesă trebuia să fie din inox alimentar. Îmi amintesc cât de multă muncă a fost. Nici măcar nu aveam toate instrumentele necesare atunci.”Procesul a fost obositor, dar le-a adus și multă satisfacție. Atunci au înțeles că nu era vorba doar despre un proiect izolat. Busy board-ul a fost foarte apreciat, iar pentru el au primit puțin peste 1.600 de lei. A fost și momentul în care au decis să transforme această activitate într-o ocupație cu normă întreagă.Un an de incertidudine, urmat de un nou începutAu aplicat la un grant dedicat antreprenorilor și antreprenoarelor din Zona de Securitate, fâșia de pe ambele maluri ale Nistrului, instituită după conflictul transnistrean. Pentru a se califica, aveau nevoie de o cofinanțare de 50%, așa că și-au vândut mașina.Efortul a meritat: grantul le-a oferit primul sprijin concret pentru a-și dezvolta afacerea. Momentul nu putea fi mai potrivit: tatăl lui Andrei, tâmplar de meserie, era pregătit să li se alăture și să pună umărul la noul început.Apoi a început pandemia COVID-19.Tocmai se pregăteau să treacă de la proiecte digitale la producția propriu-zisă. La început, totul părea simplu. În realitate, nu a fost deloc așa. Livrarea echipamentelor comandate s-a amânat în repetate rânduri, iar ce ar fi trebuit să dureze patru luni s-a transformat într-un an întreg. Andrei nu mai dormea, măcinat de teama că utilajele ar putea ajunge deteriorate. „La început speram doar să nu vină zgâriate”, spune Marcela, râzând. „După o vreme, eram deja la faza: Doamne, numai să ajungă.”Anul acela nu a fost pierdut. Dimpotrivă, l-au folosit pentru a dezvolta concepte, schițe și ilustrații, astfel încât, odată ajunse utilajele, să poată începe imediat.Echipamentele au venit în containere, demontate, ca un set Lego. Le-a luat mai bine de o lună să le asambleze.Marcela își amintește și acum cu un zâmbet: „Nu cred că aș mai face vreodată așa ceva”.„Cred că ba da. Nu am fi fost aici dacă nu am fi mers pe drumul ăsta”, îi răspunde Andrei.„Hm… probabil ai dreptate.”Au ales denumirea „GUGA GAGA” pentru că amintește de primele sunete jucăușe ale copilăriei. Din această idee simplă a crescut și brandul lor: jucării din lemn, sigure, sustenabile și durabile, realizate din lemn local și materiale non-toxice.Redescoperirea pieței din MoldovaLa început, erau concentrați exclusiv pe export. Totul, de la pagina de Instagram până la site, era în limba engleză pentru că erau convinși că Republica Moldova nu este piața potrivită pentru produsele lor.„Eram hotărâți să nu vindem în Moldova, pentru că ni se părea că aici nu există public pentru astfel de produse. Dar nu am avut dreptate. Am descoperit, aproape din întâmplare, că există o nișă: oameni care își doresc jucării de calitate, fabricate din materiale naturale, sănătoase și ecologice.”Astăzi, jucăriile lor sunt cumpărate tot mai des și pe piața locală. Colaborează cu un serviciu local de livrare, dar vând și direct la târguri și evenimente, unde astfel de produse ajung cel mai bine la cumpărători. „Jucăriile de acest fel trebuie să fie într-un spațiu în care copiii vin, se joacă, le testează și abia apoi le iau acasă. De aceea încercăm să fim prezenți la cât mai multe evenimente și târguri.”Vânzările peste hotare există în continuare, dar sunt modeste. De multe ori, este vorba despre moldoveni și moldovence care trimit jucăriile prin „curierul tradițional”, microbuzele care duc alimente și cadouri familiilor din diasporă.O afacere clădită printre obstacoleParcursul lor nu a fost deloc simplu. Cei doi locuiesc și lucrează în apropierea liniei administrative interne, aflată sub controlul de facto al regiunii transnistrene, dar și în vecinătatea unui poligon militar de peste Nistru, de unde se aud uneori focuri de armă. „Există incomodități”, spune Marcela. „Chiar și atunci când trecem prin punctele vamale interne, suntem întrebați ce facem, ce transportăm. Sunt mici perturbări constante, un fel de stres de fond.”Criza energetică de la începutul anului 2025 a afectat și „GUGA GAGA”, dar nu le-a oprit activitatea. Atelierul lor este conectat la rețeaua de pe malul stâng, administrată de autoritățile de facto din regiunea transnistreană, unde penele de curent au fost frecvente și de durată. Marcela și Andrei investiseră însă deja în echipamente eficiente energetic și și-au reorganizat programul de lucru, ajungând uneori să lucreze și noaptea.Concurența există, dar, potrivit Marcelei, piața este dominată în mare parte de importuri ieftine, cu o calitate adesea incertă. Artizanii care lucrează cu lemn nu respectă întotdeauna standarde constante.„Nu poți ca într-o lună să vinzi un produs făcut din nuc, iar luna următoare același produs să fie din alt tip de lemn. Odată ce ai certificat o jucărie, ea trebuie să rămână mereu aceeași, cu aceleași materiale și aceleași componente. Noi am trecut prin tot acest proces birocratic.”În opinia ei, tocmai această atenție la calitate diferențiază „GUGA GAGA”.„Este un segment de piață foarte sensibil, dar în același timp neglijat atunci când vine vorba de controlul calității, fie că vorbim despre materiale, despre cele mai mici componente, despre produse fabricate local sau importate.”Sprijinul elvețianÎn 2024 și 2025, Marcela a participat la acceleratorul de afaceri pentru femei antreprenoare organizat de UN Women, cu sprijinul Elveției. Pe parcursul celor doi ani, programul i-a oferit instruire, mentorat, acces la o rețea de femei antreprenoare și granturi pentru dezvoltarea afacerii. Cu sprijinul financiar obținut, „GUGA GAGA” a făcut investiții practice care au eficientizat producția de zi cu zi. „Am cumpărat un șlefuitor pneumatic compact. Este ideal pentru finisarea pieselor mici, curbe. Ne ajută să economisim semnificativ, ceea ce contează enorm într-un atelier mic.”Sprijinul financiar le-a permis și să-și construiască singuri un sistem pneumatic.„Am studiat cu atenție componentele, am cumpărat piesele și l-am asamblat aici. Achiziționarea unui sistem complet ar fi costat până la 30.000 de euro – mult peste bugetul nostru. Făcându-l treptat, bucată cu bucată, a devenit posibil.”Planuri pentru viitorVisul Marcelei și al lui Andrei este ca, într-o zi, să poată crea tot mobilierul dintr-o încăpere, fie pentru adulți, fie pentru copii, în stilul lor. Deocamdată, lucrează la piese mici: jucării și unele elemente de mobilier. În timp, își doresc să dezvolte un brand cu produse pentru întreaga familie.Astăzi, „GUGA GAGA” rămâne în continuare o afacere de familie.„Eu sunt mai mult în față. Mă ocup de marketing, postări, promovare și relația cu clienții, ceea ce ține de specializarea mea. Andrei se ocupă de logistică și producție, pentru că expertiza lui este în design industrial și în crearea de jucării noi. Ne-am dori să implicăm și alți oameni în producție, astfel încât noi să ne putem concentra pe ceea ce facem cel mai bine – eu pe promovare, el pe designul unor produse bune”, spune Marcela.Împreună, continuă să construiască, pas cu pas, o jucărie, o idee și fun vis.Acest articol a fost realizat în cadrul programului „Finanțe pentru Ea”, implementat de UN Women cu sprijinul financiar al Elveției, pentru a promova incluziunea financiare a femeilor. 

 „Apis Lux”, brandul pe care l-a construit pas cu pas, produce miere naturală, lumânări artizanale și cadouri din produse apicole.„Pasiunea pentru albine am îndrăgit-o de la soț. El a crescut printre stupi. Eu eram mai mult cu copiii, iar în concediul de maternitate am început să fac lumânări”, povestește Elena.Primele lumânări au fost turnate într-o cameră din casă, folosind forme simple și ceară topită din fagurii vechi. Cu timpul, au apărut produse tot mai diverse: lumânări pentru botezuri și cununii, decorațiuni cu flori de câmp, miere cu nuci, fagure sau polen, toate realizate manual.„Tot ce se găsește în magazin e creat acasă, manual. Până și ambalarea tot acasă o fac. Am doar o singură formă pentru fiecare model, și când am comenzi mai mari, lucrez toată noaptea”, spune Elena.Afacerea a crescut treptat. Elena și-a dorit să fie mai aproape de clienți și a închiriat un spațiu mic în centrul orașului. „De mult îmi doream, dar chiria era o piedică. Acum avem un loc mic, dar al nostru. Aici mai multă lume te cunoaște”, povestește ea.Lumânările și produsele din miere sunt 100% naturale. „Când arzi o lumânare din ceară naturală, se eliberează uleiuri esențiale care curăță aerul. Eu nu suport parfumurile sintetice, așa că nu adaug nimic în plus. Doar ceară”, explică apicultoarea.Pentru a-și diversifica afacerea, Elena a decis să participe la un program de abilitare economică pentru femei, desfășurat de Centrul de Drept al Femeilor (CDF) în parteneriat cu UN Women și sprijinul financiar al Suediei. Programul, a oferit instruiri și sprijin financiar pentru peste 300 de femei din raioanele Soroca, Bălți, Telenești, Hîncești și Ștefan Vodă.„Când am aflat despre program, nu am stat pe gânduri. Dorința de a-mi dezvolta afacerea cu miere a fost suficientă ca să aplic. Nu aveam nimic de pierdut”, spune Elena.Participarea la instruiri a însemnat pentru ea un pas important. „Seminarele au fost pentru mine ca un „restart”. Am învățat despre management, marketing, contabilitate, resurse umane. Totul a fost util. Mi-a plăcut că am cunoscut și alte participante din alte raioane. Înveți din greșeli, însă când cineva te ghidează, e și mai bine”, povestește ea.Elena a aplicat și la programul de vouchere „TransFormare”, ultima etapă a programului. A fost selectată și a primit un voucher în valoare de aproape 50.000 de lei, prin care a fost susținută să-și cumpere un aparat de mixare pentru miere cremă, un topitor de ceară electric și matrițe pentru figurine de lumânări.„De mult voiam să fac produsul ăsta nou, mierea cremă, dar utilajul era costisitor. Mierea cremă e un amestec din trei tipuri de miere, fin mixate cu fructe uscate, toate provenite de la producători locali. Are o consistență cremoasă, ușor de întins pe biscuiți, pâine, clătite”, explică Elena.Datorită sprijinului primit, a lansat patru sortimente de miere cremă: lămâie, cu cacao, cu ghimbir și lămâie, dar și cu zmeură și mentă. „Am luat grantul, am cumpărat aparatele și imediat am început să producem. Produsul are câteva luni, e „proaspăt din cuptor”. Sunt fericită că visul mi s-a îndeplinit. Pentru că prețul mierii a scăzut mult și trebuia să diversificăm. Voiam să uimesc clienții cu ceva nou”, spune ea.Elena este convinsă că succesul unei afaceri depinde de învățare continuă. „Mereu trebuie să înveți, pentru că lucrurile se schimbă. Fără cursuri, rămâi în urmă”, afirmă ea.Astăzi, produsele „Apis Lux” sunt prezente la târguri locale și promovate pe rețelele sociale. Elena preferă să rămână aproape de comunitate, unde oamenii îi cunosc produsele și au încredere în calitatea lor. „Nu vrem să devenim mari peste noapte. Vrem să fim constanți, vizibili, prezenți, aici, la noi, în Soroca”, spune ea.Elena Damaschin este un exemplu al modului în care sprijinul oferit la timpul potrivit și dorința de a învăța pot transforma o idee simplă într-o afacere sustenabilă. Cu ajutorul programelor de abilitare economică susținute de UN Women, CDF și Suediei, Elena a reușit să transforme o pasiune într-o sursă de venit stabilă și într-un brand local recunoscut.Acest material a fost realizat în cadrul proiectului „Susținerea eforturilor multi-sectoriale de prevenire a violenței împotriva femeilor, prin acordarea unor servicii cuprinzătoare de asistență supraviețuitoarelor, inclusiv prin intermediul programelor de abilitare economică” implementat de Centrul de Drept al Femeilor în parteneriat cu Ministerul Muncii și Protecţiei Sociale al Republicii Moldova, UN Women și sprijinul financiar al Suediei.

Într-o dimineață obișnuită la Liceul Teoretic „Alexandr Pușkin” din Soroca, clasa este plină de voci de copii și caiete deschise pe bănci. Printre elevii care ridică mâna cu încredere pentru a răspunde la întrebările învățătoarei este și Mihail Șerban, atent și concentrat. Pentru el, școala nu este doar locul unde învață lecții noi, ci și spațiul unde se simte încurajat, susținut și parte dintr-o comunitate.„Îmi place la școală! Aici învăț, am prieteni și descopăr lucruri noi și interesante. Dacă nu înțeleg ceva, doamna învățătoare Elina îmi explică și mă ajută”, spune Mihail, elev în clasa a III-a.Mihail are 11 ani și este al patrulea copil într-o familie de etnie romă cu șase copii. Pentru comunitatea romă din Republica Moldova, accesul la educație rămâne încă o provocare. Factori precum sărăcia, lipsa informației, stereotipurile sau experiențele anterioare de discriminare pot influența decizia familiilor de a-și trimite copiii la școală sau de a continua studiile. Totuși, atunci când copiii și părinții primesc sprijinul potrivit din partea școlii și a comunității, tot mai mulți copii reușesc să frecventeze regulat lecțiile și să își continue studiile.La școală, Mihail este cunoscut pentru implicarea și perseverența sa. De trei ani obține rezultate foarte bune și participă activ la lecții și la activitățile din clasă. Îi plac matematica, limba rusă și educația fizică, iar colegii îl descriu ca fiind prietenos și mereu gata să ajute.Povestea lui Mihail arată cât de important este ca fiecare copil, indiferent de etnia sa sau limba vorbită, să fie susținut într-un mediu educațional sigur și incluziv, în care să se simtă încurajat să învețe.Potrivit datelor Ministerului Educației și Cercetării, în septembrie 2025, în instituțiile de învățământ general erau încadrați 2.029 de copii de etnie romă (1.026 băieți și 1.003 fete), față de 1.687 în anul precedent. Această creștere reflectă eforturile comune ale școlilor, familiilor și partenerilor de dezvoltare de a promova educația incluzivă și de a reduce barierele cu care se confruntă copiii din comunitățile vulnerabile.O clasă în care fiecare copil conteazăÎn clasa lui Mihail, copiii sunt încurajați să coopereze și să se sprijine reciproc. Profesorii promovează respectul, participarea și colaborarea, astfel încât fiecare elev să se simtă acceptat și valorizat.Învățătoarea sa, Elina Davidenco, spune că integrarea lui Mihail în colectiv s-a produs firesc: „Mihail este un copil organizat, atent și responsabil. Își face temele conștiincios și îi ajută pe colegi atunci când au nevoie. Este un exemplu pozitiv pentru clasă”, menționează ea.Un astfel de mediu contribuie la dezvoltarea încrederii copiilor în propriile capacități și la consolidarea relațiilor pozitive dintre colegi – elemente esențiale pentru starea de bine și succesul școlar al fiecărui copil.Parteneriatul dintre familie și școalăMama lui Mihail, Irina Șerban, spune că educația reprezintă o prioritate pentru familie:„Eu nu am avut posibilitatea să studiez, dar sunt mândră de el. În fiecare dimineață se pregătește singur pentru școală și își ajută sora mai mică. Îmi doresc să își continue studiile și să aibă o profesie. Aș vrea ca povestea lui Mihail să fie un exemplu pentru alți părinți și copii din comunitatea romă care uneori se tem sau nu cred în importanța educației”.Sprijinul familiei, alături de implicarea cadrelor didactice, îl ajută pe Mihail să își dezvolte autonomia și încrederea în propriile capacități.Educația incluzivă – un pas important pentru respectarea drepturilor copiluluiUNICEF sprijină dezvoltarea unor medii educaționale incluzive, în care fiecare copil să aibă acces egal la educație de calitate. Alături de CCF Moldova și în parteneriat cu Ministerul Educației și Cercetării și Centrul Republican de Asistență Psihopedagogică, implementează activități de promovare a educației incluzive în 27 de instituții de învățământ din nouă raioane ale Republicii Moldova, cu sprijinul financiar al Guvernului Marii Britanii, prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe, al Bunăstării și Dezvoltării.În aceste școli:● părinții participă la sesiuni de informare și consiliere;● cadrele didactice beneficiază de formare și mentorat;● sunt promovate practici educaționale care sprijină participarea copiilor cu dizabilități și cerințe educaționale speciale, a copiilor refugiați și a celor din minorități etnice.Aceste acțiuni contribuie la crearea unor comunități școlare în care copiii se simt în siguranță, respectați și ajutați să-și atingă potențialul maxim prin educație adaptată necesităților fiecăruia.Liliana Rotaru, Președinta CCF Moldova, subliniază că „fiecare copil are dreptul la sprijin, încredere și oportunități pentru a-și descoperi potențialul. Atunci când școala și familia lucrează împreună și pun copilul în centru, copiii capătă încredere și își pot construi propriul parcurs”.„Fiecare copil are dreptul la o educație de calitate într-un mediu sigur și incluziv. Atunci când școala, familia și comunitatea lucrează împreună, copiii primesc sprijinul de care au nevoie pentru a învăța, a se dezvolta și a-și construi viitorul”, a subliniat Galina Bulat, specialistă în educație, UNICEF.Prin programele de schimbări sociale și comportamentale, UNICEF susține consolidarea parteneriatului dintre școală și familie, astfel încât fiecare copil să fie sprijinit să participe, să învețe și să își dezvolte potențialul într-un mediu educațional sigur și incluziv. Încredere în viitorPentru Mihail, școala este locul unde visele încep să prindă contur. „Dacă nu voi reuși să devin fotbalist, vreau să fiu polițist”, spune el cu seriozitate.Parcursul său arată că, atunci când copiii beneficiază de sprijin la momentul potrivit, ei pot învăța, pot participa pe deplin la viața școlii, își pot construi planuri pentru viitor și pot influența pozitiv comunitatea din care fac parte.Incluziunea în educație înseamnă ca fiecare copil să fie văzut, ascultat și sprijinit - astfel încât să aibă șansa de a-și descoperi potențialul.