O asistentă medicală din Ucraina își regăsește vocația ajutând alte persoane în Moldova

O valiză mică împachetată în grabă. Fiul ei lângă ea, privind, așteptând, punând întrebări la care ea nu putea întotdeauna să răspundă. În spatele lor, Odesa. În față, incertitudinea.

Când războiul din Ucraina s-a început în februarie 2022, Natalia nu avea de gând să-și părăsească casa. Avea ani de experiență în secțiile de terapie intensivă, anestezie și chirurgie, iar mai târziu a lucrat ca coordonator medical într-o companie de asigurări. Era obișnuită cu presiunea, cu turele lungi, cu deciziile dificile. Dar de data aceasta era altfel. Pe măsură ce sirenele de raid aerian deveneau o realitate zilnică și familiile căutau în mod repetat adăpost în subsoluri, Natalia și-a dat seama că nu mai putea rămâne.

Pe 7 martie 2022, și-a făcut o valiză mică, și-a luat fiul și a trecut granița în Moldova. Soțul ei, care lucrează și el în domeniul medical, a rămas în Ucraina. Călătoria a fost lentă și tensionată. Era zăpadă, cozi lungi și incertitudinea constantă a ceea ce urma. Natalia și-a pregătit cu grijă fiul pentru călătorie, punând sume mici de bani în diferite buzunare, pentru situații de urgență. În același timp, a încercat să-l ferească de frică.

În ciuda fricii și a epuizării, primul gest de bunătate pe care l-a trăit în Moldova i-a lăsat o impresie de neuitat.

„Moldovenii ne așteptau cu ceai fierbinte, sandvișuri, prăjituri și mâncare tradițională. Împărțeau ceea ce aveau cu niște străini. Nu voi uita niciodată asta”, spune ea. 

Odată ajunsă la Chișinău, Natalia a început să facă voluntariat la un centru de cazare pentru refugiați. A ajutat la distribuirea ajutoarelor umanitare, a organizat activități pentru copii și a oferit sprijin emoțional familiilor care încă se confruntau cu impactul războiului. Chiar și după ce au ajuns în siguranță, mulți au rămas profund marcați de ceea ce trăiseră. Un moment anume i-a rămas în minte: un băiețel din Kiev care, chiar și în siguranță, striga „alertă de raid aerian” în timp ce se juca – de parcă războiul l-ar fi urmărit peste graniță.

Experiența medicală a Nataliei a devenit curând o resursă crucială. După câteva luni petrecute în centrul de cazare pentru refugiați, a fost invitată să se alăture programului OIM pentru ambasadori ai vaccinării, destinat refugiaților ucraineni cu experiență medicală. Pentru Natalia, acceptarea acestei oportunități nu a fost doar un pas profesional, ci o modalitate de a-și regăsi un scop.

Astăzi, Natalia lucrează ca mediator de sănătate în cadrul OIM Moldova, ajutând refugiații ucraineni să se descurce în sistemul local de sănătate. Ea îi îndrumă pe beneficiari să se înregistreze la medici de familie, să înțeleagă drepturile pe care le au în cadrul protecției temporare și să aibă acces la îngrijiri medicale în timp util.

„Misiunea noastră este să ne asigurăm că oamenii au acces sigur și la timp la asistență medicală”, explică Natalia. „Mulți beneficiari nu știu unde să se ducă sau cum funcționează sistemul. Uneori se confruntă cu obstacole la clinici, iar noi îi ajutăm să rezolve aceste situații.” 

De asemenea, ea organizează sesiuni de informare pentru comunitățile ucrainene, explicând procedurile medicale, prezentând modificările legislative și oferind îndrumări privind trimiterile către medici specialiști. Experiența sa clinică îi permite să evalueze rapid problemele de sănătate semnalate și să ofere sfaturi cu privire la măsurile adecvate. La fel de important este faptul că ea înțelege ce înseamnă să ajungi într-o țară nouă și să nu știi la cine să apelezi.

Pentru Natalia, cea mai satisfăcătoare parte a muncii sale este impactul concret pe care îl are asupra vieții oamenilor.

„Natalia nu mi-a oferit doar informații – m-a sprijinit la fiecare pas”, spune Angela, o refugiată ucraineană care a ajuns în Moldova în aprilie 2024 împreună cu fiul ei adolescent. Când a apărut o urgență medicală gravă, Natalia a fost prima persoană pe care Angela a sunat-o. Ea a îndrumat-o cu privire la ce trebuie să facă, a păstrat legătura pe tot parcursul procesului și a venit chiar la clinică pentru a o ajuta.

„Pentru cineva care se află într-o țară nouă, fără să înțeleagă cu adevărat cum funcționează lucrurile, acest tip de sprijin te face să te simți în siguranță. Sunt foarte recunoscătoare pentru tot ce a făcut pentru mine și pentru fiul meu.”

În situații de urgență, mediatorii în domeniul sănătății și susținătorii de la egal la egal umpl adesea o lacună critică. Ei ajută oamenii să înțeleagă cum să acceseze serviciile, să depășească frica și dezinformarea și să primească îngrijire la timp, înainte ca starea lor să se agraveze. Îndrumarea lor oferă liniște sufletească și sprijin practic din partea unor persoane cu experiențe comune, ajutând la restabilirea unui sentiment de demnitate atunci când sistemele par necunoscute sau copleșitoare. 

„Sănătatea este cel mai prețios lucru pe care îl avem”, spune Natalia. „Poți să te confrunți cu multe probleme, dar odată ce te îmbolnăvești, totul trece în plan secund. De aceea prevenția, menținerea unui stil de viață activ și sprijinul reciproc sunt atât de importante.”

Astăzi, Natalia și fiul ei își construiesc încet o viață la Chișinău, rămânând în același timp strâns legați de casa lor din Odesa. Viitorul este încă incert, dar un lucru este clar – ea va continua să-i ajute pe ceilalți.

„Oriunde m-aș afla, a ajuta oamenii va face întotdeauna parte din personalitatea mea” – spune ea. „Sper să mă întorc acasă, la Odesa, într-o bună zi. Dar ceea ce am trăit aici și comunitatea pe care am găsit-o în Moldova vor rămâne cu mine.”