Se estimează că între 1 din 100 și 1 din 150 de copii în Republica Moldova, prezintă această tulburare, însă mulți sunt diagnosticați abia după ce încep școala - când timpul valoros pentru intervenția timpurie a fost deja pierdut.Pe o stradă liniștită din Chișinău, între clădiri vechi și abandonate, se află o organizație pe care mulți o trec fără a o observa. Ocupă doar un etaj al unei structuri modeste - fără fațadă de sticlă, fără oficii moderne care să atragă atenția. Totuși, în spatele ușilor simple, organizația neguvernamentală „SOS Autism” desfășoară o muncă extraordinară.De aproape două decenii, centrul este singurul din țară care oferă atât servicii de diagnostic, cât și de terapie pentru copiii cu autism, sprijinind nu doar copiii, ci și familiile lor. În semn de recunoaștere pentru efort continuu și devotament, centrul a fost distins cu Premiul ONU pentru Drepturile Omului 2025 - o mărturie a rezultatelor atinse în spatele pereților săi modești.„Când a fost fondat SOS Autism în 2008, nu existau centre publice sau private în Moldova care să ofere terapie bazată pe dovezi pentru copiii cu autism. Noi am fost primii”, își amintește Aliona Dumitraș, directoarea organizației și mama unui tânăr cu autism. „La acea vreme, terapia comportamentală era singura metodă dovedită, dar pur și simplu nu exista aici.” Povestea centrului nu a început cu un plan, ci cu o necesitate. Câțiva părinți, căutând soluții pentru propriii copii cu autism, s-au unit în lipsa existenței oricărui sprijin fie servicii. „Când nu există nimic, încerci să construiești ceva”, continuă Aliona. „Așa a luat naștere SOS Autism - din nevoia unui părinte și din solidaritatea altora care trăiau aceeași realitate.”Astăzi, SOS Autism a crescut și deține două centre în Chișinău. Unul este dedicat diagnosticării și evaluării medicale; celălalt oferă îngrijire terapeutică și o gamă largă de servicii - de la intervenție timpurie pentru copiii mici, până la ateliere vocaționale pentru tineri, precum și consiliere legală și psihologică gratuită pentru părinți.Dar dincolo de servicii, organizația continuă să combată concepțiile greșite adânc înrădăcinate.  „Există încă multe neînțelegeri și mituri despre autism”, explică Aliona, subliniind lipsa informațiilor accesibile. Prea des, autismul este confundat cu o dizabilitate intelectuală, deși aceasta se aplică doar unui sfert dintre copii. ”Mulți, spre exemplu, nu vorbesc, dar sunt pe deplin capabili să învețe și să comunice prin propriile lor metode. Lumea lor nu este mai reaȚ, spune ea liniștit. „Este doar diferită.” Schimbările din viața copiilor sunt ceea ce menține organizația în continuă dezvoltare. Aliona își amintește de un copil care, după nouă luni de terapie intensivă, a progresat atât de mult încât la următorul screening nu mai era diagnosticat cu autism. Momente ca acestea dau sens fiecărui efort.La centru, familiile încep să-și vadă copiii devenind mai independenți, pas cu pas. Prin ateliere vocaționale, tinerii câștigă încrederea necesară pentru a-și găsi un loc de muncă și a-și construi propriul viitor. Numai în acest an, trei tineri cu autism au obținut un loc de muncă permanent, iar alți nouă sunt așteptați să înceapă lucrul anul viitor—o realizare care părea odată de neatins.În plus, organizația a sprijinit șase familii în lansarea propriilor micro-afaceri sociale, transformând provocările în oportunități și speranța în schimbare concretă. Pentru mulți copii cu autism, incluziunea în sistemul de învățământ este încă un drum neterminat. Deși au fost făcuți anumiți pași în această direcție, provocările rămân. Profesorii adesea nu au instruirea și instrumentele necesare, iar clasele supraaglomerate fac dificil sprijinul individual. „Imaginați-vă un profesor cu 36 de copii în clasă, iar unul dintre ei are nevoi senzoriale și comportamentale severe. Sistemul nu este încă pregătit”, spune Aliona.SOS Autism a intervenit pentru a acoperi acest gol, dezvoltând ghiduri practice de instruire pentru a ajuta profesorii să sprijine mai bine elevii și să creeze clase mai incluzive.Privind spre viitor, organizația continuă să se dezvolte,  hotărâtă să își extindă serviciile și să promoveze sisteme de sprijin mai puternice. Viziunea Alionei este clară și profund personală: „Vreau să îi văd pe acești copii crescând ca adulți independenți, trăind vieți pline de sens, cu sprijinul necesar - când familiile lor nu mai vor fi acolo.”***  Istoria a fost scrisă de Carolina Ceban, stagiară în cadrul Programului de Stagii pentru Diversitate al ONU 2025 - 2026. 

Totuși, realitatea demografică este diferită: în 2024, rata totală de fertilitate în R. Moldova a fost de doar 1,66 copii per femeie. Diferența dintre aspirații și realitate este influențată de veniturile insuficiente, costurile ridicate pentru creșterea copiilor și accesul limitat la locuințe și servicii de sprijin.În acest context, familia Crețu se remarcă drept un exemplu de reziliență demografică. Serghei și Emilia au ales să crească trei copii, planificați și doriți, reușind să-și construiască armonia familială și să transforme intențiile în realitate, în ciuda provocărilor economice și sociale.Cei doi formează o familie deja de 16 ani. S-au cunoscut în perioada studenției, uniți de pasiunea pentru muzică. Ambii au absolvit Facultatea Jurnalism și Științe ale Comunicării la Universitatea de Stat din Moldova, însă viața i-a purtat pe căi profesionale diferite. Emilia a rămas fidelă domeniului comunicării, iar Serghei a trecut prin mai multe experiențe: a lucrat ca vocalist, vânzător-consultant, ofițer bancar și acum este inginer geotehnician.Soții au crescut în familii în care legăturile dintre frați și sprijinul părinților erau vizibile în fiecare zi. Emilia a crescut alături de două surori, Serghei - alături de fratele său. Exemplul părinților - de a fi uniți, răbdători și implicați - le-a arătat că o familie mare poate fi o sursă de bucurie și creștere personală, chiar dacă drumul nu este întotdeauna ușor.Astăzi, ei sunt părinții a trei copii: Daria (15 ani), Damian (13 ani) și Nicolae (10 ani). Fiecare dintre ei și-a găsit deja pasiunile: de la pian și flaut, la fotbal și înot.„Toți cei trei copii au fost planificați, doriți și așteptați. La început aveam temeri legate de sănătate, dar astăzi știm că fiecare pas a meritat. În toate cele trei sarcini am avut parte de sprijinul constant și de încurajarea soțului și, datorită lui, am dus cu bine fiecare sarcină. Copiii sunt cei care ne-au schimbat viața, ne-au făcut mai maturi și mai puternici”, povestește Emilia.„Ne-am dorit patru copii, dar ne-am oprit la trei din cauza unor probleme de sănătate. În plus, creșterea unui copil implică cheltuieli foarte mari. Uneori, părinții sunt nevoiți să muncească în două sau chiar trei locuri pentru a face față cheltuielilor. În cazul nostru, fiecare sarcină a fost o decizie conștientă luată împreună”, spune Serghei.Ultimele date prezentate de Biroul Național de Statistică indică faptul că rata totală de fertilitate, în 2024, a constituit 1,66 copii născuți-vii per femeie. Chiar dacă este în creștere și printre cele mai ridicate rate de fertilitate din Europa, aceasta rămâne sub nivelul necesar pentru menținerea stabilă a numărului populației.,,Am beneficiat de câteva facilități pentru familiile cu copii, dar trebuie să recunosc că acum există mult mai multe opțiuni. De exemplu, când copiii au împlinit doi ani, am putut reveni la serviciu, dar a fost nevoie să aleg un program redus, ca să nu pierd indemnizația lunară pentru creșterea copilului. Majorarea anuală a indemnizațiilor reprezintă un pas esențial, dar nu este factorul decisiv. În opinia noastră, cel mai important rămâne a fi dorința cuplului de a avea mai mulți copii. În cazul familiilor numeroase, mai contează locuința spațioasă și veniturile suficiente, pentru că indemnizațiile nu pot acoperi pe deplin costurile zilnice. Când politicile publice creează condiții prietenoase familiei, intențiile de a deveni părinți se pot transforma mult mai ușor în realitate," completează Emilia.De rând cu factorii economici sau de sănătate, un aspect esențial în decizia de a avea copii este implicarea egală a părinților în creșterea și îngrijirea copiilor. Din cauza normelor sociale și a stereotipurilor învechite, mulți bărbați ezită să se implice activ, ceea ce creează presiune adițională asupra femeii, care este impusă să aleagă între maternitate și carieră. Familia Crețu reprezintă un exemplu pozitiv și în acest sens: toate deciziile sunt luate împreună, iar responsabilitățile sunt împărțite echitabil. „Am încercat mereu să fiu implicat – indiferent dacă era vorba de gospodărie, teme sau joacă. E important ca un tată să fie prezent, să arate că familia e o responsabilitate comună”, spune Serghei. Această abordare nu se limitează la viața de cuplu, ci este transmisă copiilor, care cresc astfel învățați să aprecieze valori sănătoase, respectul reciproc și colaborarea în familie. Atunci când copiii erau mai mici, părinții le ofereau sarcini simple și potrivite vârstei: să strângă jucăriile, să pună șervețelele pe masă sau să ude florile - primele lecții despre responsabilitate, grijă și apartenență la familie.Momentele de seară, când familia se adună pe covor pentru a cânta sau povesti, le întăresc legăturile afective. Foto: @UNFPA Moldova/Eugeniu GrăjdianuPe măsură ce copiii au crescut, aceste sarcini s-au transformat. Acum, părinții îi implică în toate treburile casei: de la gătit și curățenie, până la grădinărit și organizarea timpului liber. Nu mai este vorba doar despre ajutor, ci despre colaborare. Copiii devin parteneri în decizii, își exprimă opiniile, propun soluții și învață, pas cu pas, cum arată viața de adult.„Copiii înțeleg că familia funcționează ca un mecanism în care fiecare are un rol. Lucrând împreună, reușim să legăm o prietenie strânsă între toți membrii familiei”, spune Serghei. Educația, cred părinții, nu se face prin vorbe, ci prin exemplu personal: „Nu poți cere unui copil să lase telefonul, dacă tu ești mereu cu el în mână. Nu-i poți spune unui copil să nu strige la fratele său, dacă tu, ca părinte, strigi. Copiii învață din ceea ce văd, nu din ce aud. E foarte important să poți fi răbdător și curajos, să știi când să taci și când să asculți”. Seara, după cină, familia își are propriul ritual: se adună pe covor, în cerc. Uneori cântă, alteori povestesc despre cum a fost ziua lor. „Aceste momente sunt cele care ne leagă cel mai mult împreună. Copiii au nevoie să știe că părinții sunt acolo, disponibili și atenți”, spune Emilia.În spatele armoniei, familia Crețu se confruntă cu aceleași dificultăți ca multe alte familii tinere din R. Moldova: salarii insuficiente, cheltuieli mari și puține facilități pentru familiile care au mai mulți copii.„Am avut norocul de a moșteni o casă de la bunici. Altfel, nu știu cum ne-am fi descurcat. Prețurile apartamentelor sunt fantastice în comparație cu veniturile. Creditele bancare au dobânzi exagerate, greu de dus pentru o familie cu mulți copii. Ar fi bine ca statul să aloce gratuit locuințe pentru familiile tinere care sunt încadrate în câmpul muncii”, spune Serghei. Costurile cresc constant: de la scutece și hăinuțe, la rechizite, activități extrașcolare și transport. „E o provocare să menții un trai decent și asta descurajează familiile să aibă mai mulți copii. În ultimii ani, statul a introdus unele facilități pentru familiile numeroase, dar altele s-au redus în timp. De exemplu, în 2015, când s-a născut Nicolae, mamele cu trei copii aveau poliță de asigurare medicală gratuită. Astăzi, doar cele cu patru și mai mulți copii beneficiază de această înlesnire”, adaugă Emilia. Republica Moldova se confruntă de ani buni cu o scădere accelerată a natalității. În 2024, au venit pe lume 23.648 de copii, în scădere față de acum două decenii, când s-au născut peste 38.000 de copii. Totodată, vârsta medie a mamelor la prima naștere a crescut cu 1.5 ani față de anul 2023, semn că familiile amână momentul apariției copiilor.Fenomenul e accentuat de migrația masivă și de îmbătrânirea populației. Conform ultimei serii de prognoză ONU, lansată în 2024, Moldova ar putea pierde, până în 2050, aproape o treime din populație, dacă nu vor fi revizuite politicile demografice. Soluțiile propuse de experți includ politici mai clare de sprijin pentru familiile tinere: locuințe sociale, credite avantajoase, acces la servicii de sănătate și educație de calitate, precum și politici prietenoase pentru echilibrarea vieții profesionale cu cea de familie.De 30 de ani, UNFPA Moldova susține Guvernul în elaborarea și implementarea politicilor prietenoase familiei, inclusiv prin majorarea indemnizațiilor și menținerea acestora pentru mamele care continuă să lucreze în timpul concediului de îngrijire, ajustarea duratei concediului și partajarea acestuia între soți, precum și prin introducerea programelor de muncă flexibile și a creșelor la locul de muncă. Totodată, prin expertiză tehnică și recomandări de bune practici, UNFPA promovează incluziunea socială și consolidează politicile familiale sensibile la gen, sprijinind mamele și tații să îmbine armonios viața profesională cu cea de familie.Pentru Serghei și Emilia, cel mai mare vis este ca toți cei trei copii să-și construiască viitorul acasă:„Țara noastră are un potențial imens, dar prea mulți tineri pleacă. Ne-am bucura ca ai noștri copii să găsească motive să rămână aici, aproape de noi. În ultimii ani observăm că se mărește numărul conaționalilor noștri care decid să revină și să investească în Moldova. E un semn bun”. Experiența familiei Crețu arată că a avea trei copii aduce nu doar responsabilități și efort, ci și bucuria unei vieți pline de sens: „Copiii sunt cei care ne-au schimbat, ne-au învățat răbdarea și ne-au făcut mai buni. Privim în urmă și știm că a meritat fiecare pas. Sunt cel mai mare dar al vieții noastre”.

Peste un deceniu, ea a predat limba engleză și germană în Chișinău, dar gândul revenirii acasă nu a părăsit-o niciodată. Cu sprijinul Uniunii Europene, oferit prin intermediul programului „Măsuri de Promovare a Încrederii”, implementat de PNUD Moldova, Elena a dotat școala cu echipamentul și mobilierul necesar. „Am început să muncesc încă din timpul facultății. Întotdeauna mi-am spus că într-o zi mă voi întoarce acasă, în orașul meu”, povestește Elena.În orașul Dubăsari nu era nicio școală de limbi străine. Existau doar lecții particulare ocazionale, ținute de câțiva pedagogi la domiciliu sau în școli. Elena și-a dorit mai mult pentru tinerii din localitate: un mediu modern și interactiv de învățare.„Am deschis această școală datorită finanțării Uniunii Europene. Doar așa am reușit să pun afacerea pe roate”, spune Elena. A primit mobilier ergonomic și table interactive, dar și mentorat pentru a aduce școala pe linia de plutire. „Am primit răspunsuri la orice întrebare. Am învățat din mers cum să atrag clienți și să-mi dezvolt afacerea. Am început cu 25 de elevi. Îmi amintesc primele zile, eram emoționată, dar plină de speranță. Acum, după un an, avem peste 80 de elevi înscriși la cursuri”, afirmă Elena cu mândrie.Școala oferă cursuri de limba engleză și română, iar mai târziu vor fi desfășurate și cursuri de germană. „Avem peste 20 de elevi, atât adulți, cât și copii care învață limba română. Printre ei se numără ucraineni, străini stabiliți în regiune, dar și localnici care nu cunoșteau limba română și care acum reușesc să comunice și să se integreze mai bine”, adaugă tânăra antreprenoare. Până acum, școala a creat trei locuri de muncă stabile, iar una dintre profesoare, care intenționa să se mute la Chișinău în căutarea unui loc de muncă mai bun, a decis să rămână în Dubăsari.Proiectul Elenei este despre speranță, despre a construi punți între oameni, despre a oferi oportunități egale indiferent de locul de trai. Într-o lume în continuă schimbare, capacitatea de a vorbi mai multe limbi deschide uși – la educație, la locuri de muncă mai bune, la o mai bună înțelegere între comunități diverse.Școala de limbi străine deschisă acum un an la Dubăsari a devenit un spațiu dinamic, unde copiii vin cu entuziasm, unde adulții revin cu încredere și unde cadrele didactice își găsesc motivația de a contribui la o comunitate mai unită.„Vreau ca elevii mei să aibă aceleași șanse ca și cei din marile orașe sau din afara țării. Educația nu trebuie să fie un lux, ci un drept pentru toți”, afirmă Elena.Prin sprijinirea afacerilor mici și mijlocii, programul Uniunii Europene „Măsuri de Promovare a Încrederii”, implementat de PNUD contribuie la crearea de oportunități economice pe ambele maluri ale râului Nistru. 

La 135 km de Chișinău, în satul Tudora, primara localității, demonstrează, zi de zi, că femeile pot fi lidere puternice care mobilizează resurse și comunități, implementând inițiative care schimbă la față localitatea sau chiar salvează vieți. Aflată la primul mandat, Veronica Mocan, în vârstă de 53 de ani, se implică activ în rezolvarea celor mai stringente probleme ale comunității, prin politici incluzive, proiecte de modernizare și grijă față de oameni.„Azi dimineață, echipajul nostru a intervenit pentru a salva trei persoane care au nimerit într-un accident rutier la intrarea în Tudora. Au participat la descarcerare și au acordat primul ajutor până la venirea echipei Serviciului 112 de la Ștefan Vodă. Iar două săptămâni în urmă, au salvat din incendiu o familie cu șapte copii și au stins rapid flăcările, minimizând astfel și daunele materiale”, povestește primara. „Au avut mare noroc că avem un post de pompieri voluntari, chiar aici în sat”, subliniază edila.Aceste intervenții rapide sunt rezultatul investițiilor realizate în stația de pompieri voluntari din localitate unde activează atât bărbați, cât și femei. Anul trecut, primăria satului Tudora a câștigat un proiect finanțat de Elveția, fondurile fiind direcționate pentru reconstrucția acoperișului postului de pompieri. Lucrările au costat primăria 315 mii lei, 88% din sumă fiind oferită de proiect. „Starea deplorabilă a acoperișului nu ne permitea să avem un serviciu de pompieri funcțional. Datorită acestei finanțări din partea Elveției, astăzi, postul este acoperit, fiind protejate atât autospeciala și echipamentele, cât și echipa.”, a explicat primara în timp ce prezenta renovările.  Primara s. Tudora, Veronica Mocan, alături de una dintre echipele de pompieri voluntari din localitate. Foto: Natalia Ciobanu/Un Women MoldovaReconstrucția acoperișului stației de pompieri din Tudora face parte dintr-un proiect mai amplu de sprijinire a guvernării, politicilor și bugetării sensibile la gen „Leadership feminin pentru o guvernare sensibilă la gen” prin care au fost susținute financiar inițiative locale. Inițiativa este realizată  în parteneriat cu CALM și e parte a proiectului „Femeile pentru Pace și Prosperitate”, implementat de către UN Women și finanțat de Guvernul Elveției. Prezența unui Serviciu de pompieri în localitate oferă mai multă siguranță și intervenții prompte în situații de urgență. Foto: Natalia Ciobanu/UN Women Moldova.Pe lângă lucrările de renovare, propunerea de proiect, elaborată de primărie sub coordonarea Veronicăi Mocan, menționa și despre implicarea femeilor în activitatea stației. „În cadrul Serviciului avem și trei voluntare, care contribuie în aceeași măsură ca și voluntarii bărbați la siguranța localității noastre”, a precizat primara, subliniind că femeile pot avea un aport semnificativ inclusiv în domenii considerate tradițional masculine.„Ne ajutăm reciproc și facem totul împreună. Cred că femeile se pot manifesta în toate sferele”, a declarat Svetlana Grigoroi, o refugiată din Ucraina care s-a alăturat Serviciului în calitate de voluntară. Svetlana Grigoroi este refugiată din Ucraina și activează în cadrul Serviciului de pompieri voluntari din Tudora. Foto: Natalia Ciobanu/Un Women MoldovaCu o experiență de peste 16 ani în domeniul social, în funcția de administratoare a unui ONG, Veronica Mocan a fost mereu preocupată de cum poate îmbunătăți viața oamenilor, indiferent de gen, apartenență etnică sau stare de sănătate. Această apropiere de nevoile semenilor a și determinat-o să participe activ la instruirile tematice în domeniul incluziunii și egalității de gen, organizate cu sprijinul UN Women și CALM, inclusiv celor dedicate Rețelei Femeilor Primare CALM. „Datorită instruirilor la care am participat, am învățat cum să integrăm perspectiva de gen în politicile și planurile noastre strategice locale. De asemenea, am elaborat un buget sensibil la dimensiunea de gen”, a punctat primara. Întrebată despre exemple concrete, Veronica Mocan a vorbit despre inițiativa de renovare a clădirii unei foste școli și transformarea acesteia într-o sală de sport adaptată la solicitările și necesitățile specifice atât ale fetelor, cât și ale băieților. „Inițial, era prevăzută doar o sală de sport pentru băieți, însă după intervenția noastră și consultarea cu tinerii și tinerele din localitate, am modificat proiectul astfel încât să avem două săli și să asigurăm acces egal la activitățile sportive.”Pentru administrația locală, implicarea societății civile este un alt element-cheie. Grupurile de tineret, vârstnici, diaspora și asociațiile locale contribuie activ la viața comunității. „OSC-urile sunt motorul schimbării în localitate. Semnalează probleme, monitorizează implementarea și ne ajută să realizăm activitățile anuale”, a menționat demnitara.În același timp, violența împotriva femeilor și copiilor rămâne un fenomen răspândit în mediul rural, constată, cu regret, primara. La nivel local funcționează o echipă multidisciplinară, iar cazurile sunt monitorizate. „Din păcate, avem cazuri de violență și în localitatea noastră. Cel mai mult suferă copiii”, spune Veronica Mocan, subliniind că lipsa resurselor financiare și rușinea sunt principalele bariere care împiedică victimele să ceară ajutor. Astfel, printre planurile de viitor ale primarei se numără și construirea unui adăpost pentru femeile și copiii care sunt victime ale violenței. „Mi-aș dori foarte mult ca persoanele afectate de violență să înțeleagă că sănătatea lor fizică și mintală este mai importantă decât ce ar putea spune oamenii. În cadrul discuțiilor pe care le avem cu femeile și fetele din localitate, le îndemnăm mereu să semnaleze orice abuz.”Aflată într-o funcție publică, ea însăși s-a confruntat cu violență, primind, în mare parte, comentarii și mesaje denigratoare. Deși a învățat să facă față unor asemenea situații, menționează că violența, inclusiv Violența împotriva Femeilor în Politică, nu trebuie tolerată și ar trebui sancționată de fiecare dată. De asemenea, spune aceasta, mai persistă stereotipuri precum că femeile nu s-ar putea descurca la fel de bine ca și bărbații în funcții de conducere, însă atestă o ușoară schimbare de mentalitate, fiind tratată cu respect de majoritatea localnicilor. „Chiar și atunci când este vreo nemulțumire, eu nu o percep drept critică, ci ca pe o sugestie de îmbunătățire și intervenție din partea noastră.”Vasta experiență în domeniul social o ajută pe Veronica Mocan să înțeleagă mai bine problemele comunității și să vină cu măsuri adaptate nevoilor specifice ale oamenilor din localitate. Foto: Natalia Ciobanu/UN Women Moldova.În pofida provocărilor care au apărut împreună cu funcția de primară, are noroc de susținerea soțului și a familiei, în sânul căreia găsește înțelegere și siguranță. „Am opt copii de care sunt foarte mândră și un soț iubitor care mă ajută să reușesc peste tot.” Calitățile de leadership și diplomatice au ajutat-o să construiască relații armonioase și la locul de muncă. „Mă bucur că am reușit să formăm o echipă cu o agendă comună, care, dincolo de ambițiile politice, pune pe primul loc interesele și nevoile oamenilor”, spune edila. Istoria Veronicăi Mocan arată că atunci când femeile sunt sprijinite să conducă, comunitățile devin mai sigure, mai incluzive și mai reziliente. „Femeile pot demonstra profesionalism și competență, fie că este vorba despre politică sau misiuni de salvare”, este mesajul transmis de primară. De-a lungul anilor, UN Women a sprijinit o serie de programe dedicate consolidării leadershipului feminin și sporirii nivelului de participare a femeilor în viața politică, inclusiv în cadrul administrației publice locale. În prezent, femeile primare constituie 24% din numărul aleșilor locali.