La 71 de ani, continuă să meargă la Centrul de Excelență în Servicii și Prelucrarea Alimentelor din Bălți cu aceeași bucurie cu care pășea în sala de clasă acum aproape jumătate de secol. Profesoară de limba și literatura română, cu o experiență de 47 de ani în educație, spune că profesia nu a fost niciodată doar un loc de muncă, ci o parte din identitatea sa. Iar pensionarea nu a însemnat sfârșitul unui drum, ci începutul unui nou capitol în care continuă să învețe, să muncească și să inspire.Deși este pensionară de 15 ani, nu și-a imaginat niciodată viața departe de școală.„Nu-mi pot imagina viața în afara școlii. O viață întreagă am fost printre tineri. Îi iubesc și mă simt plină de energie anume aici, în școală”, spune ea.În cei 47 de ani de activitate la Centrul de Excelență în Servicii și Prelucrarea Alimentelor din Bălți, a ocupat mai multe funcții, de la intendentă în cămin până la directoare adjunctă, funcție pe care a exercitat-o timp de 24 de ani. Astăzi este profesoară cu grad didactic I, coordonează activități extracurriculare și este redactorul revistei școlare „Lumea artei culinare”. În 2025, munca sa a fost apreciată prin acordarea unei diplome de gradul II din partea Parlamentului Republicii Moldova.Pentru Zinaida, munca nu mai este de mult doar o sursă de venit.„Pensia mea este decentă. Aș putea trăi și fără salariu. Dar pentru mine comunicarea este totul. Merg la serviciu cu plăcere. Îmi place să văd lumea și lumea să mă vadă.”Secretul energiei sale nu ține doar de activitatea profesională. Călătorește, merge la sala de sport, citește, participă la spectacole și filme și încearcă să trăiască fiecare zi cu recunoștință.„Viața este atât de frumoasă, că trebuie să o trăim frumos, cu gânduri frumoase și emoții pozitive. Dimineața mă trezesc și spun: ,,Ce frumoasă-i viața! Mulțumesc, Doamne, pentru tot ce-mi dai.”Anul acesta, Zinaida a adăugat o nouă experiență pe lista realizărilor sale: a devenit absolventă a Universității Vârstei a Treia din Bălți.A aflat despre program pe rețelele sociale și a fost atrasă de ideea de a reveni în banca studenției. Își amintește și acum emoțiile din prima zi de curs. „Am venit cu caiet și stilou, gata să fac conspect. Am schimbat locul de la catedra profesorului pe scaunul studentului.”Experiența a fost una specială. A învățat lucruri noi despre digitalizare, securitate online și tehnologiile moderne, dar a avut și ocazia să redescopere bucuria de a învăța. Unul dintre cele mai memorabile momente a fost atunci când a încercat pentru prima dată să vorbească în limba engleză.„Nu am studiat niciodată limba engleză. La UV3 am pronunțat primele sunete și cuvinte. M-am simțit din nou elevă.”Mai mult decât cunoștințe noi, Universitatea Vârstei a Treia i-a oferit încredere și confirmarea unui lucru pe care îl simțea deja. „Fiind studentă la vârsta mea, am descoperit că nu s-a pierdut copilul din mine și mă simt tânără.”Momentul absolvirii a avut o încărcătură emoțională aparte. Pentru prima dată în viață a îmbrăcat roba de absolvire.„Am simțit un amalgam de sentimente: mândrie, nostalgie, împlinire și bucurie. Este prima și probabil ultima dată când am îmbrăcat această haină pe care am așteptat-o o viață.”Pentru Zinaida, vârsta nu este un număr care limitează, ci o etapă care oferă libertatea de a continua să crești, să înveți și să contribui social și economic.Într-o societate care îmbătrânește, experiența ei demonstrează că seniorii au încă multe de oferit comunității și pieței muncii. Experiența acumulată, dorința de implicare și capacitatea de a învăța lucruri noi reprezintă resurse valoroase pentru întreaga societate.Povestea Zinaidei Levința este și povestea unei generații care redefinește modul în care privim înaintarea în vârstă. În Republica Moldova, schimbările demografice sunt tot mai vizibile. Pe fondul natalității scăzute și al creșterii speranței de viață, populația îmbătrânește într-un ritm accelerat. Astăzi, una din cinci persoane din țară are peste 60 de ani, iar potrivit prognozelor demografice, până în anul 2040 fiecare a treia persoană va avea 60 de ani sau mai mult.Valorificarea potențialului vârstnicilor - o prioritate demograficăLansată în Republica Moldova la 1 octombrie 2023, de Ziua Internațională a Persoanelor Vârstnice, Universitatea Vârstei a Treia este una dintre inițiativele prin care UNFPA, în parteneriat cu Ministerul Muncii și Protecției Sociale, Ministerul Educației și Cercetării, universitățile, partenerii de dezvoltare – Cehia, Marea Britanie și Japonia – și sectorul privat, prin Fundația Moldcell, promovează îmbătrânirea activă și sănătoasă. În doar trei ani, programul a reunit aproape 400 de seniori din Chișinău, Bălți și Cahul, care au ales să revină pe băncile universității pentru a învăța lucruri noi, a socializa și a rămâne implicați în viața comunității.Universitatea Vârstei a Treia este doar una dintre inițiativele susținute de UNFPA pentru a răspunde noilor realități demografice. Cluburile pentru vârstnici, centrele intergeneraționale, inițiativele de recalificare pentru facilitarea încadrării în câmpul muncii și alte proiecte dedicate îmbătrânirii active demonstrează că longevitatea nu trebuie privită ca o povară, ci ca o oportunitate de a valorifica experiența, cunoștințele și contribuția persoanelor în etate.Zinaida Levința este unul dintre exemplele vii care ne arată că vârsta poate însemna nu doar ani adunați, ci și energie, curiozitate și dorința de a merge mai departe.

Pentru Olesea Plăcintă, Veronica Negruță și Elena David dezvoltarea afacerilor pe care le conduc a însemnat identificarea unor noi oportunități de creștere, de la digitalizarea serviciilor educaționale și dezvoltarea unor produse inovatoarea pentru copii, până la investiții în procesarea produselor lactate. Astăzi, rezultatele acestui parcurs se reflectă în afaceri mai puternice și planuri ambițioase pentru viitor. În căutarea unor noi oportunități de dezvoltare a afacerii, cele trei antreprenoare au participat la programul „Ellevator. Female Founders Accelerator”. Timp de șase luni, au beneficiat de mentorat, instruire practică și sprijin pentru dezvoltarea afacerilor, transformând idei și planuri de extindere în strategii concrete de creștere. La finalul programului, și-au prezentat afacerile alături de alte 12 echipe în cadrul competiției de pitching organizate la conferința „Ellevator. Female Founders Conference”. Dintre cele 15 afaceri finaliste, inițiativele acestora au convins juriul și au fost desemnate câștigătoarele ediției. Istoria Olesei Plăcintă: de la o fermă de familie la „Biolactis”Pentru Olesea Plăcintă, fondatoarea companiei „Biolactis”, fiecare etapă de dezvoltare a afacerii a venit cu noi provocări pe care ea le-a transformat în oportunități de învățare. După ani în care laptele era procesat la nivel de gospodărie, antreprenoarea a făcut pasul către dezvoltarea unei unități de procesare a laptelui de capră și oaie, investind în infrastructură, noi capacități de producție și adaptarea la standardele necesare pentru lansarea propriului brand de brânzeturi artizanale. Astfel, participarea la programul „Ellevator. Female Founders Accelerator” i-a oferit ocazia să privească afacerea dintr-o perspectivă strategică. Analiza costurilor, veniturilor și a modelului de business a ajutat-o să își stabilească mai clar prioritățile de dezvoltare și să planifice următoarea etapă de extindere. „Toate aceste cunoștințe și sesiuni ne-au ajutat să ne dezvoltăm afacerea și să ne conturăm o strategie de creștere. Finanțările pe care am reușit să le atragem ne-au permis să construim, să amenajăm și să dotăm o hală de procesare a laptelui de capră și oaie, care urmează să fie certificată. Ne dorim ca, în acest an, să lansăm produsele conform standardelor și să le comercializăm în sectorul HoReCa din regiunea Ungheni”, afirmă antreprenoarea.  Astăzi, „Biolactis” marchează o nouă etapă de dezvoltare. Odată cu finalizarea unității de procesare, antreprenoarea pregătește autorizarea activității, următoarea etapă fiind lansarea unui brand local de brânzeturi artizanale, prin care își propune să valorifice producția la standarde înalte de calitate. Cum a transformat Veronica Negruță un cabinet logopedic într-un centru educațional în continuă dezvoltareCreșterea unei afaceri nu se măsoară  doar prin extinderea producției. Uneori, ea înseamnă servicii mai accesibile, echipe multidisciplinare și soluții care răspund nevoilor copiilor și a familiilor. Pentru Veronica Negruță, fondatoarea Centrului Educațional „Logopici” din Orhei, acest parcurs a început cu dorința de a-i oferi propriului copil sprijinul de care avea nevoie și s-a transformat, în timp, într-un centru educațional complex dedicat copiilor și familiilor cu copii.Astăzi, „Logopici” oferă sprijin pentru peste 250 de copii și reunește o echipă de zece specialiști și specialiste din diverse domenii. De la logopedie și dezvoltare timpurie până la pregătire pentru școală și dezvoltare emoțională, centrul și-a extins constant activitatea pentru a răspunde nevoilor copiilor și părinților. Pe măsură ce inițiativa s-a dezvoltat, Veronica a căutat noi oportunități de creștere, investind în digitalizarea procesului de învățare și consolidarea echipei multidisciplinare. „Am accesat programul de accelerare pentru că ne-am dorit să dezvoltăm și să extindem activitatea centrului. Unul dintre obiectivele principale a fost digitalizarea procesului de învățare. În această perioadă, am reușit să ajungem la mai mulți copii, să extindem echipa și, bineînțeles, să obținem rezultate frumoase în procesul de predare și învățare”, mărturisește Veronica. Recent, Centrul Educațional „Logopici” s-a mutat într-un spațiu nou, mai bine adaptat nevoilor copiilor și echipei. Pentru Veronica, următoarea etapă nu înseamnă neapărat o creștere numerică, dar consolidarea serviciilor existente și investiții continue în calitatea educației oferite. Parcursul antreprenorial al Elenei David: de la un atelier de familie la un brand cu planuri de extindereFiecare antreprenoare își construiește afacerea pornind de la o experiență personală și de la o nevoie proprie,   care ulterior s-a regăsit și în viața altor persoane și care, treptat, s-a transformat într-o idee de afacere cu impact. Pentru Elena David, co-fondatoarea afacerii „Oli.Lioli”, acest parcurs a început odată cu revenirea în Republica Moldova și nașterea primului copil. În căutarea unor jucării și activități care să stimuleze imaginația și dezvoltarea copiilor, ea împreună cu soțul, au decis să creeze propriile produse, punând astfel bazele unui atelier de familie care, în timp, s-a transformat într-un brand cu planuri de extindere pe piața regională. Inspirate de filosofia Pikler, produsele „Oli.Lioli” sunt concepute pentru a încuraja dezvoltarea copiilor prin joacă și explorare. Primul produs al brandului, un centru multifuncțional pentru copii, a reinterpretat conceptul original prin funcționalități noi și un design adaptat locuințelor moderne, dar păstrând însă principiul care stă la baza filosofiei „Oli.Lioli”: crearea unui mediu sigur și favorabil dezvoltării armonioase a copilului. „Participarea la «Ellevator. Female Founders Accelerator» a fost o experiență care m-a ajutat să privesc afacerea dintr-o perspectivă nouă. Am înțeles că un business nu poate crește doar prin pasiune. Este nevoie de strategie, obiective clare și curajul de a gândi la scară mai mare. Astăzi, «Oli.Lioli» nu mai este doar un atelier creativ, ci un brand cu potențial de dezvoltare regională și extindere internațională”, spune Elena. În perioada următoare, antreprenoare își propune să extindă prezența „Oli.Lioli” pe piața din România și să pregătească lansarea primelor produse pentru export, consolidând astfel dezvoltarea brandului pe piețele externe. Cele trei antreprenoare la finalul conferinței „Ellevator. Female Founders Conference”, care a marcat încheierea programului „Ellevator. Female Founders Accelerator”. Credit fotografie: Stela Donțu/UN WomenParcursul celor trei antreprenoare s-a încheiat odată cu participarea la cea de-a treia ediții a conferinței „Ellevator. Female Founders Conference”, care a reunit peste 100 de antreprenoare, fondatoare de afaceri și lidere din diverse domenii și a marcat încheierea  programului „Ellevator. Female Founders Accelerator”. În urma competiției de pitching, Olesea Plăcintă, Veronica Negruță și Elena David au fost desemnate câștigătoarele ediției și au fost premiate cu vouchere în valoare de 50.000 de lei fiecare, oferite de UN Women Moldova, cu sprijinul financiar al Women's Peace & Humanitarian Fund.Programul de accelerare „Ellevator. Female Founders Accelerator” a fost organizat de Yep!Moldova, în parteneriat cu UN Women, cu sprijinul financiar al Fondului Femeilor pentru Pace și Asistență Umanitară. Conferința „Ellevator. Female Founders Conference”, care a marcat încheierea programului, a fost organizată de Yep!Moldova, în parteneriat cu UN Women, cu sprijinul financiar al Fondului Femeilor pentru Pace și Asistență Umanitară și al Suediei.

„Înseamnă pace. Înseamnă familia adunată în jurul mesei, știind că nimic nu zboară deasupra capului tău”, spune ea.Când Victoria a împachetat tot ce a putut încăpea în mașina ei veche și a părăsit Ucraina împreună cu cele două fiice ale sale, credea că vor fi departe de casă doar pentru o scurtă perioadă. Aproape trei ani mai târziu, acea speranță încă există.„Încă mă trezesc în fiecare zi așteptând și sperând că totul se va termina și că voi putea să mă întorc acasă”, spune Victoria, în vârstă de 33 de ani, din regiunea Odesa.Victoria nu și-ar fi imaginat niciodată că va trebui să-și reînceapă viața în altă parte. Dar totul s-a schimbat după războiul din Ucraina. La fel ca mulți ucraineni nevoiți să fugă, Victoria a încercat o dată să se întoarcă acasă, crezând că situația se îmbunătățise. A rămas acolo patru luni, până când a avut loc un alt atac în apropiere.„Exploziile îți afectează starea emoțională și îi afectează și pe copii. Când sunt anxioasă, și ei devin anxioși. Nu poți ascunde aceste sentimente”, spune ea.În căutarea siguranței, Victoria s-a stabilit în Ribnița, pe malul stâng al râului Nistru, împreună cu cele două fiice ale sale, Kristina, în vârstă de 14 ani, și Korina, în vârstă de 12 ani. Familia s-a adaptat rapid. Limba familiară, oamenii primitori și accesul la o școală cu predare în limba ucraineană le-au ajutat pe fete să-și continue studiile și să-și recâștige un sentiment de rutină. Pentru Kristina și Korina, Moldova a devenit un loc în care și-au găsit prieteni și siguranță.„Îmi place foarte mult aici, mi-am făcut mulți prieteni și îmi place școala mea”, spune Kristina. Sora ei mai mică, Korina, este de aceeași părere. „Oamenii sunt foarte amabili, iar viața pare liniștită aici. Mi-e dor de casa noastră din Ucraina, dar aici mă simt liniștită”, spune ea.Cu toate acestea, găsirea unui loc unde să locuiască nu a fost ușoară. După ce apartamentul pe care îl închiriase a devenit impropriu pentru locuit din cauza unor probleme cu instalațiile sanitare, Victoria a trebuit să găsească urgent un alt loc unde să locuiască. Prin intermediul unei alte refugiate ucrainene, a aflat despre o căsuță disponibilă pentru închiriere.„Când am văzut-o prima dată, avea nevoie de multe reparații. Dar am curățat-o, am pus totul în ordine și, încet-încet, am făcut-o să pară casa noastră. Și în Ucraina locuiam într-o casă la sol, așa că asta îmi aduce un sentiment de confort”, își amintește ea zâmbind.Astăzi, casa mică, dar confortabilă, oferă ceva ce lipsea familiei – stabilitate. Această stabilitate a fost consolidată prin ajutorul pentru chirie acordat de Organizația Internațională pentru Migrație (OIM), cu finanțare generoasă din partea Uniunii Europene.„Sprijinul acesta a făcut o mare diferență”, spune Victoria. „Banii pe care i-aș fi cheltuit pe chirie pot fi acum folosiți pentru fiicele mele, pentru mine și pentru nevoile noastre zilnice.”Cu sprijinul Operațiunilor de Protecție Civilă și Ajutor Umanitar ale UE, prin intermediul proiectului „Răspunsul la nevoile umanitare urgente ale refugiaților vulnerabili și ale resortisanților din țări terțe”, implementat de OIM, 100 de familii vulnerabile care locuiesc în prezent pe Malul Stâng beneficiază de ajutor pentru chirie, care le permite să aibă acces la o locuință sigură și, în același timp, să-și reducă presiunea financiară.Pentru Victoria, acest sprijin înseamnă mai mult decât un loc unde să locuiască. El îi oferă ei și fiicelor sale șansa de a se simți în siguranță, de a-și continua viața de zi cu zi și de a păstra speranța că se vor întoarce acasă într-o bună zi.

Merge grăbit spre spațiul în care îl așteaptă cei mai importanți oameni din viața sa. Nu apucă să deschidă bine ușa, că David și Fabian aleargă spre el.— Tata, uite ce am desenat!Două perechi de mâini îi întind desene colorate, iar cei doi băieți se grăbesc să-i povestească tot ce au făcut în ultimele ore. Ștefan îi ascultă cu atenție, îi îmbrățișează și zâmbește. Apoi scoate din rucsac o caserolă cu cireșe și căpșuni, pregătită de dimineață cu grijă de soția sa. Este una dintre gustările pe care copiii le așteaptă de fiecare dată când vin cu tata la serviciu.Scena durează doar câteva minute. Curând, Ștefan trebuie să revină la rapoarte, ședințe și analize de date. Dar aceste câteva minute spun multe despre omul care este atunci când închide laptopul și își asumă cel mai important rol din viața sa: cel de tată.De 13 ani, Ștefan Bîrsa lucrează ca analist de date la Orange Moldova. La 36 de ani, însă, spune că cel mai important rol al său nu este cel profesional, ci cel de tată. Împreună cu soția sa, asistentă medicală în secția de operații a Institutului de Cardiologie, crește doi băieți – David, de 8 ani, și Fabian, de 5 ani. Când vorbește despre familie, vocea îi devine mai caldă. Uneori face pauze lungi între răspunsuri, ca și cum ar căuta cuvintele potrivite pentru a descrie ceva ce se simte mai mult decât se poate explica. Ochii îi devin umezi atunci când vorbește despre copii și despre anii care trec atât de repede.„Când devii părinte, viața se schimbă complet. Dintr-o dată nu mai ești doar tu. Tot ceea ce faci, toate deciziile pe care le iei, au legătură și cu acea mică ființă apărută în viața ta”Își amintește cu emoție perioada în care a devenit tată pentru prima dată.„Nimeni nu te învață cum să fii părinte. Înveți în fiecare zi. Înveți să ai răbdare, să fii prezent și să înțelegi că uneori simplul fapt că ești acolo contează mai mult decât  orice altceva.”Pentru Ștefan, rolul de tată nu începe și nu se termină odată cu programul de lucru. El înseamnă să fii prezent, să asculți, să sprijini și să împarți responsabilitățile de familie.„Este important ca tații să se implice. Chiar și o oră sau două pe zi contează. Nu este ușor pentru o mamă să ducă singură toate responsabilitățile. Suntem o echipă și trebuie să ne susținem reciproc.”Poate tocmai de aceea copiii sunt atât de atașați de el. În timpul vizitei noastre, cei doi băieți îi urmăresc fiecare pas, îl caută cu privirea și se luminează la față de fiecare dată când apare în pragul încăperii. Iar Ștefan găsește mereu câteva minute pentru a-i vizita, pentru a-i întreba cum se simt și pentru a le admira cele mai noi creații."Sper că peste ani își vor aminti că am fost alături de ei. Că am petrecut timp împreună și că am încercat să îi îndrum cât am putut de bine.” spune Ștefan cu respirația adâncă.Ca mulți părinți din Republica Moldova, familia Bîrsa jonglează zilnic între responsabilitățile profesionale și cele de familie. Ambii părinți au profesii solicitante, iar vacanțele școlare, zilele în care grădinița este închisă sau situațiile neprevăzute pot transforma o zi obișnuită într-o adevărată provocare. În astfel de momente, spațiul prietenos familiei de la Orange - una din cele cinci companii campioane din R. Moldova, care au început să aplice practici prietenoase familiei la locul de muncă, cu sprijinul UNFPA și Austria, încă acum patru ani, devine mai mult decât un serviciu oferit angajaților. Devine o soluție care le permite părinților să-și continue activitatea profesională fără a face compromisuri în ceea ce privește siguranța și bunăstarea copiilor. „Pentru noi este o mare liniște și ne considerăm norocoși că beneficiem de un astfel de sprijin din partea companiei. Îi aduc aici ori de câte ori avem nevoie, uneori o dată, alteori chiar de două ori pe săptămână. Știm că sunt în siguranță, că se joacă, desenează și interacționează cu alți copii. Iar eu pot veni să-i văd ori de câte ori am câteva minute libere. Pentru un părinte, faptul că își știe copiii aproape și într-un mediu sigur valorează foarte mult.” Compania Orange a amenajat acest spațiu special pentru copiii angajaților, pentru a le oferi  celor mici un mediu sigur și stimulativ, iar părinților – flexibilitatea de care au nevoie pentru a răspunde provocărilor vieții de zi cu zi. Acest proiect fiind realizat la rândul său cu suportul Organizației Internaționale a Muncii (ILO) și Confederația Națională a Patronatului din Republica Moldova (CNPM), cu susținerea financiară a Suediei.„În spatele fiecărei cariere există o viață de familie, iar echilibrul dintre cele două contează enorm. La Orange, ne dorim ca oamenii să nu fie puși în situația de a alege între responsabilitățile profesionale și cele de acasă. De aceea, construim un mediu care le oferă sprijin, flexibilitate și încrederea că pot fi prezenți în momentele importante pentru cei dragi. Când oamenii se simt susținuți, se creează o legătură autentică cu echipa și cu organizația, iar acest lucru se reflectă firesc în implicare și în performanța pe termen lung” a menționat în acest context Olga Surugiu, Directoare Generală Orange Moldova.Pentru astfel de inițiative, Orange Moldova a fost distinsă în cadrul Galei Businessului Moldovenesc, organizată anual de Camera de Comerț și Industrie, cu premiul „Companie prietenoasă familiei”, o recunoaștere a investițiilor în bunăstarea angajaților și a familiilor acestora.Exemplul Orange Moldova demonstrează că politicile prietenoase familiei nu sunt doar un beneficiu social, ci și o investiție în oameni și în succesul unei companii. Atunci când angajații beneficiază de flexibilitate, sprijin pentru îngrijirea copiilor și înțelegere din partea angajatorului, ei sunt mai motivați, mai implicați și mai loiali. În același timp, companiile câștigă echipe mai stabile, reduce fluctuația de personal și reușesc să atragă și să păstreze specialiști valoroși.Fondul Națiunilor Unite pentru Populație (UNFPA) promovează astfel de practici deoarece ele contribuie la crearea unor locuri de muncă mai incluzive și mai adaptate realităților familiilor moderne. În contextul provocărilor demografice și al deficitului de forță de muncă, politicile prietenoase familiei reprezintă o soluție benefică atât pentru angajați, cât și pentru mediul de afaceri.Până în anul 2028, UNFPA în cadrul proiectului „Creșterea rezilienței și excelenței femeilor prin oportunități de angajare de calitate, incluzive și prietenoase familiei”, implementat cu sprijinul financiar al Agenției Austriece pentru Dezvoltare (ADA), și implementat împreună cu UN Women își propune să sprijine cel puțin 25 de companii private din întreaga țară să implementeze servicii și politici prietenoase familiei, inclusiv soluții de îngrijire a copiilor la locul de muncă. Scopul este ca tot mai multe femei dar și bărbați să poată reveni la muncă după nașterea copiilor, iar părinții să nu fie puși în situația de a alege între carieră și familie.Pentru că o societate în care părinții sunt susținuți să își crească copiii și să își continue dezvoltarea profesională este o societate în care familiile au mai multe opțiuni, iar copiii cresc în siguranță.De Ziua Națională a Taților, mesajul lui Ștefan pentru toți tații și părinții din țară este simplu:„Petreceți timp cu copiii voștri. Fiecare vârstă are farmecul ei și trece foarte repede. Nu trebuie să fie ore întregi. O plimbare, un joc împreună,  sau câteva minute de atenție sinceră pot însemna foarte mult. Copiii nu au nevoie în primul rând de lucruri materiale. Au nevoie de atenție, de afecțiune și de îmbrățișări.”