Doi copii înseamnă mijlocul de aur – istoria unei familii despre echilibru și alegeri asumate

Într-o lume în care graba pare să dicteze ritmul fiecărei zile și deciziile legate de familie sunt tot mai influențate de incertitudini, există cupluri care nu mai pun accent pe „câți copii avem”, ci pe „cum îi creștem”. Experiența Ecaterinei și a lui Nicolae Jigău este una dintre ele - o istorie despre alegeri conștiente, echilibru și un parteneriat autentic, construit în timp.

Cei doi se cunosc, la propriu, de o viață. Sunt împreună încă din anii de gimnaziu, au trecut prin etape importante unul alături de celălalt, inclusiv o perioadă petrecută peste hotare, iar la revenire au decis să-și oficializeze relația.

Ecaterina este cunoscută și pentru faptul că, în 2013, a lansat un blog de parenting, un spațiu în care aduna amintirile familiei și împărtășea din experiențele trăite împreună. Astăzi, activează ca manageră în comunicare și relații publice. Soțul ei lucrează într-o companie specializată în producerea și exportul fructelor uscate, nucilor și produselor organice.

Familia lor mai înseamnă doi copii - Bogdan (de 11 ani) și Nicoleta (de 7 ani) - și o viață care, deși nu este lipsită de provocări, este construită pe un echilibru atent negociat zi de zi.

Decizia de a avea copii: între dorință și realitate

Ecaterina spune că ambii provin din familii cu câte trei copii, însă acest lucru nu le-a dictat alegerile și nu a reprezentat o presiune de a urma același model: 

„Soțul mai are doi frați, eu mai am două surori. Din start ne-am dorit unu sau doi copii; doi era perfect. Pentru că, după ce am conceput primul copil, am înțeles că, din punct de vedere financiar și emoțional, e foarte dificil să crești mai mulți”. 

Această perspectivă nu este una singulară. Deși mulți moldoveni continuă să considere că familia ideală este formată din doi sau trei copii, realitatea demografică spune altceva. Potrivit Studiului „Generații și Gen” (Valul II), rata totală de fertilitate în Republica Moldova, în 2024, a fost de 1,66 copii per femeie - sub nivelul necesar pentru menținerea stabilă a populației.
Pentru familia Jigău, alegerea a fost dictată mai ales de dorința de a le oferi copiilor un mediu stabil și atent construit:

„Pentru noi, doi copii înseamnă mijlocul de aur. Putem să le asigurăm tot ceea ce au nevoie. Copiii necesită foarte multă implicare emoțională și, anume din acest motiv, doi pentru noi e perfect”. 

Planificarea: un proces în doi, nu o responsabilitate individuală

În spatele acestei decizii se află o altă alegere importantă - planificarea conștientă a familiei:

„Ambele sarcini au fost planificate. La primul copil am făcut un șir de analize și ne-am pregătit preventiv, înainte de a rămâne însărcinată. La al doilea, la fel. Am făcut analize, am băut vitamine, tot ce e necesar ca să concepem. Soțul tot a făcut analize, pentru a fi pregătiți”. 

Potrivit lor, planificarea familială este un detaliu care schimbă perspectiva clasică: responsabilitatea nu aparține doar femeii, ci ambilor parteneri, în egală măsură. Totuși, Ecaterina recunoaște că, la acel moment, nu au beneficiat de servicii specializate de planificare familială: „Nu am mers la centre de planificare familială gratuite. Nici nu am știut pe atunci de existența lor”. 

În prezent, aceste servicii sunt disponibile gratuit în cadrul instituțiilor de asistență medicală primară, fiind dezvoltate cu sprijinul partenerilor internaționali, inclusiv UNFPA, pentru a îmbunătăți accesul la sănătatea reproductivă. Adițional, Centrele de sănătate a reproducerii au fost modernizate, iar medicii de familie au fost instruiți pentru a oferi consiliere în contracepție și planificare familială.

Tatăl care nu „ajută”, ci participă

Dacă ar fi să definească un pilon central al familiei lor, acesta ar fi implicarea tatălui, spune Ecaterina: 

„Soțul meu este un exemplu. El a participat absolut la toate ecografiile. Întotdeauna a avut timp pentru asta și nici nu au existat discuții dacă să meargă sau nu. Mai mult decât atât, primele momente din viața copiilor au fost trăite în brațele lui. Am născut prin cezariană și el a stat cu mine toate zilele în spital. Copiii, chiar din timpul nașterii, au fost puși la pieptul lui. Primul contact al copiilor a fost cu tata”.

Această implicare nu s-a oprit după naștere, ci a devenit parte din rutina zilnică a familiei:

„El gătește micul dejun, îi duce la activități, participă la meciurile lui Bogdan. Le citește înainte de somn. Le place să joace șah împreună. Tata este foarte prezent în viața copiilor. Se implică la tot, mai ales de când suntem ambii angajați, facem totul egal. Coordonăm astfel încât, atunci când unul nu poate, intervine celălalt. Adică împreună”. 

Această realitate personală reflectă și o schimbare mai largă în societate, potrivit aceluiași Studiu: proporția familiilor în care sarcinile casnice sunt împărțite s-a dublat: de la 12,7% (2020) la 25,8% (2024). 

Nicolae a beneficiat și de concediul paternal de 14 zile, introdus în 2016. Din 2024, acesta a fost extins la 15 zile calendaristice plătite integral, care pot fi utilizate în primul an de viață al copilului. 

Această facilitate face parte dintr-un pachet mai amplu de măsuri implementate de Guvern, cu sprijinul partenerilor internaționali, inclusiv UNFPA, și al societății civile. Printre acestea se numără posibilitatea de a păstra atât salariul, cât și indemnizația în perioada concediului de maternitate, diversificarea opțiunilor pentru concediul de îngrijire a copilului și posibilitatea de a-l partaja între soți, introducerea programelor flexibile de muncă, precum și dezvoltarea serviciilor alternative de îngrijire pentru copiii cu vârsta de până la trei ani.

Viața reală: costuri, compromisuri și alegeri

Dincolo de echilibrul emoțional, viața de familie implică unele dificultăți financiare, susțin soții:

„Viața în Moldova, mai ales în Chișinău, este foarte costisitoare. Totul e într-un ritm alarmant. Activitățile extra sunt foarte scumpe. Bogdan face engleză și baschet, iar Nicoleta studiază muzica. Sunt alegeri care vin cu efort și cheltuieli. Ambii părinți trebuie să lucreze ca să-și permită să crească doi copii și să le ofere activități după lecții”. 

Această presiune influențează direct deciziile legate de mărimea familiei: 

„Venitul a fost unul (dar nu unicul) dintre motivele pentru care am ales să rămânem la doi copii, precum și sănătatea mea - două nașteri prin cezariană. Sincer, noi ne simțim confortabil în componența aceasta”. 

Ecaterina recunoaște că există progrese în ceea ce privește sprijinul pentru familiile cu copii, doar că în anumite domenii e nevoie de intervenții sistemice:

„E bine că acum sunt mai multe creșe de stat, mai ales pentru familiile tinere. Noi nu am beneficiat pe atunci de creșă gratuită. Și indemnizațiile au crescut. Totuși, există în continuare lacune: de exemplu, mai e nevoie să se investească în serviciile de sănătate (uneori trebuie să aștepți săptămâni și mulți aleg să meargă la privat). De asemenea, ar fi bine dacă ar exista mai multe activități extrașcolare la grădiniță și școală - dans, volei, baschet, chiar și la un preț simbolic. Asta ar permite și mamelor, care sunt cel mai des responsabile de îngrijire, să aibă un program deplin, fără să fie nevoite să plece mai devreme de la serviciu. Centrele de tineret sunt de la 14 ani, deci pentru copiii mai mici nu există suficiente opțiuni”.

Educația copiilor: respect, nu control

Felul în care își cresc copiii spune, poate, cel mai mult despre valorile familiei Jigău: 

„Copilul nu este un obiect pe care l-ai născut și ai dreptul să-l modelezi cum îți place. Noi îi tratăm ca pe niște maturi. În casa noastră nu există violență, ci limite clare și dialog. Dacă se confruntă cu o problemă, le spunem să vină la noi. Cu toții greșim, important este să înveți din greșeli. În același timp, încurajăm autonomia și responsabilitatea”. 

Familia Jigău confirmă o tendință tot mai vizibilă: modelul familiei cu doi copii rămâne dominant, dar este tot mai mult rezultatul unor decizii conștiente, adaptate realităților de zi cu zi. Alegeri despre: cât poți oferi, nu doar câți copii poți avea; cât timp ai la dispoziție, nu doar cât îți dorești; cât sprijin primești, nu doar cât ești dispus să oferi.

Iar exemplul lor este elocvent: „Noi facem împreună totul. Cum suntem noi, așa mergem mai departe și asta le transmitem și copiilor. Ei văd exemplul din familie și preiau aceste modele”. 

Istoria familiei Jigău arată clar că echilibrul nu apare întâmplător. El se construiește - prin alegeri informate, prin implicare reciprocă și prin sprijin, atât în interiorul familiei, cât și din partea statului.

Pentru ca tot mai multe familii să poată face alegeri conștiente și asumate, este esențial ca politicile publice, serviciile de planificare familială și sprijinul social să meargă mână-n mână, oferind nu doar opțiuni, ci și încrederea necesară pentru a rămâne acasă, a avea copii atunci când se simt pregătite, a lua decizii informate și a simți că sunt cu adevărat susținute.