Acum șapte ani, Valentina Rotaru, o profesoară din satul Socola, raionul Șoldănești, o localitate cu doar 200 de locuitori de pe malul Nistrului, și-a început aventura în apicultură.„Școala se reorganizase, profesorii au fost transferați la școala din satul vecin. Acolo aveam puține ore și un salariu mic. Soțul nu avea un lucru stabil, era greu. Am încercat să cultivăm legume, dar după primul an de muncă n-am avut unde ne vinde produsele și toate s-au stricat pe câmp. Apoi soțul a început să facă butoaie din lemn, însă acest lucrul era mai mult sezonier și tot nu ne ajungeau bani pentru tot anul”, își amintește apicultoarea.Bunelul soțului Valentinei a fost apicultor. El l-a învățat tehnicile albinăritului, de aceea s-au decis să încerce să facă apicultură. Pentru a începe afacerea cu albine ei aveau nevoie de investiții mari, de care familia nu dispunea.„Ne-au ajutat niște prieteni, care făceau apicultură de aproape 20 de ani. Ei ne-au dat aripi. Ne-au dăruit niște familii de albine și câțiva stupi mai vechi. Apoi soțul a meșterit în doar un an peste 50 de stupi, iar în al doilea – 70. Astăzi avem peste 180 de stupi cu albine”, spune Valentina.An de an, având venit constant, familia a reinvestit banii câștigați, însă vânzările au început să se reducă în perioada pandemiei și apoi odată cu criza energetică, agravată de războiul din Ucraina.Cu ajutorul Agenției Austriece pentru Dezvoltare și PNUD Moldova, ea a reușit să instaleze panouri solare la întreprindere și să reducă semnificativ cheltuielile la energia electrică. Sistemul fotovoltaic cu capacitatea 6 kW, pentru care a obținut suport, îi va acoperi consumul de curent la atelierul în care produce stupi bio din lemn, magazii pentru stupi și rame.„Am obținut acest suport într-un moment foarte greu pentru afacerea noastră. Suntem fericiți că aceste panouri vor reduce cheltuielile la energia electrică.”Anul trecut apicultorii au obținut o recoltă bogată – peste șase tone de miere polifloră, de salcâm, de rapiță, de mai și floarea soarelui. Cea mai mare cantitate a fost vândută angro, iar o tonă a fost vândută cu ajutorul rețelelor de socializare.

După ani de muncă în Marea Britanie, familia a decis să revină acasă și să investească în apicultură. Chiar dacă Doina este de meserie jurnalistă, a preluat de la tatăl său dragostea pentru această meserie și, cu ajutorul lui, a reușit să transforme pasiunea pentru albine într-o afacere prosperă în satul de baștină, Meșeni.Acum trei ani, familia Pantaz însă a fost lovită de o năpastă: condițiile climaterice nefavorabile au dus la pierderea aproape totală a familiilor de albine. Doina nu s-a dat bătută. Cu sprijinul oferit de Suedia și PNUD prin proiectul „Comunități rezistente la schimbări climatice prin abilitarea femeilor”, a luat-o de la capăt. Asistența primită a inclus procurarea reginelor și echipamentelor necesare, precum și mentoratul în afaceri, esențiale pentru redresare. După ce prisaca a început să-și revină, o parte din stupi au fost furați de la marginea pădurii. Până astăzi, n-au mai găsit stupii, și nici făptașii. „Tot răul spre bine”, zicea însă Mihai, căruia i-a venit o idee care i-ar putea ajuta pe ei și pe alți apicultori. Cu experiența sa în prelucrarea lemnului, Mihai a decis să se ocupe de producerea stupilor personalizați și a accesoriilor pentru stupi, precum și a mobilierului modular pentru apicultură, cu integrarea sistemului ControlBee GPS – sistem de alarmă și monitorizare a stupilor. A văzut în Europa că acest sistem se bucură de popularitate, fiind eficient inclusiv pentru prevenirea furturilor, iar în Moldova nu era deocamdată cunoscut. Era încrezut că ideea o să ia foc, însă pentru a o pune în practică, Mihai avea nevoie de resurse financiare și abilități antreprenoriale. Încurajat de Doina, a înscris ideea sa de afaceri la concursul de proiecte anunțat de proiectul PNUD „Dezvoltarea capacităților de export pe malurile Nistrului” (AdTrade).În cadrul proiectului AdTrade, cu ajutorul financiar al Suediei, Marii Britanii și PNUD, Mihai a amenajat un atelier și a achiziționat echipamentele necesare pentru prelucrarea lemnului. Datorită mentoratului, afacerea sa a început să prospere, aducând un venit financiar stabil. Mihai este tot mai căutat de locuitorii din satele vecine pentru diverse comenzi. „Instruirile și atelierele la care am participat ne-au ajutat să ne organizăm altfel activitatea economică și să adaptăm toate procesele pentru a fi cât mai prietenoși cu natura și eficienți economic”, spune Doina.Astăzi, prisaca familiei Pantaz numără peste 100 de familii de albine, iar afacerea lor este mai rezilientă la schimbările climatice, contribuind semnificativ la dezvoltarea economiei locale.

În urmă cu șase ani, fiind în concediu de îngrijire cu cel de-al doilea copil, a căutat o alternativă sănătoasă la dulciurile pline de zahăr disponibile pe piață. Așa cum aceste căutări nu s-au încununat cu succes, Nadejda a decis să își creeze propriile dulciuri, din fructe uscate, fără zahăr, aditivi sau coloranți.Dotată cu un uscător, Nadejda a început să prepare dulciuri acasă, folosind fructe de sezon. După mai multe experimente, a început să producă și pastile din fructe, păstrând aceleași standarde de calitate. Dedicată ideii de a promova consumul de dulciuri sănătoase și cu fler de antreprenor, Nadejda a fondat compania Freya, numele fiind inspirat de zeița scandinavă a dragostei și fertilității.Începuturile nu au fost ușoare. Nadejda a investit mult timp și resurse pentru a dezvolta rețete care să păstreze aroma și gustul natural al fructelor, menținând în același timp majoritatea nutrienților esențiali. Ea a dorit ca produsele sale să fie și atractive vizual, fără a folosi zahăr sau conservanți.Produsele Freya, realizate din fructe achiziționate în mare parte de la producători locali, au devenit rapid populare datorită calității și beneficiilor pentru sănătate. Gustările din fructe uscate, folosind o tehnologie de uscare la rece, păstrează fructele pentru perioade lungi de timp, fără a necesita refrigerare.Cu determinare și viziune, Nadejda a diversificat gama de produse, incluzând pastile din diverse fructe, paste de arahide și seturi pentru vin fiert. Produsele Freya au devenit un brand recunoscut, fiind comercializate în cafenele, magazine și oferite de companii angajaților drept cadouri sănătoase de sărbători.Un moment cheie în dezvoltarea afacerii a fost obținerea asistenței financiare și a mentoratului din partea Suediei, Marii Britanii și PNUD în cadrul proiectului „Dezvoltarea capacităților de export pe malurile Nistrului” (AdTrade). Acest sprijin financiar a permis achiziționarea de echipamente suplimentare pentru uscare și deshidratare, precum și utilaje moderne pentru curățarea fructelor. Investițiile au crescut productivitatea și au permis extinderea operațiunilor și pregătirea produselor pentru export.Sprijinul financiar, alături de mentorat și instruiri gratuite în cadrul proiectului AdTrade, a permis Nadejdei să îmbunătățească strategia de marketing, să creeze ambalaje eco și etichete atractive pentru produsele sale și să creeze încă două locuri de muncă. Colaborarea cu alți beneficiari ai proiectului AdTrade a dus la crearea de seturi de cadouri originale pentru sărbători și i-a permis să diversifice piața de desfacere. „Aprecierea din partea clienților mă inspiră și îmi dau putere, încredere și noi aspirații. Deși suntem încă o companie mică, încercăm să devenim o companie cu ciclu tehnologic închis de producție, fără deșeuri. De exemplu, nucleul mărului pe care nu-l folosim în procesul de producere îl oferim fermierilor locali ca și hrană pentru animale sau pentru compostare”, relatează Nadejda Gaipeli. După șase ani de activitate, compania Freya este deja un nume cunoscut în stânga Nistrului, iar acum, cu ajutorul proiectului AdTrade, își croiește calea și pe malul drept. Afacerea a crescut atât de mult, încât Nadejda și-a implicat și soțul în gestionarea ei. Astăzi, Freya are o rețea solidă de clienți fideli care apreciază calitatea și autenticitatea produselor din fructe.Nadejda Gaipeli este una dintre cei 76 de antreprenori care au beneficiat de asistența Suediei, Marii Britanii și PNUD, în cadrul proiectului „Dezvoltarea capacităților de export pe malurile Nistrului” (AdTrade), pentru lansarea sau dezvoltarea afacerilor pe ambele maluri ale Nistrului.

"Mulți refugiați care fugeau de război doreau să își găsească un loc de muncă pentru a se integra mai bine în Moldova. Am înțeles că acești refugiați trebuiau să găsească un loc sigur unde copiii lor să poată sta în timpul zilei, în timp ce ei erau la muncă. Așa s-a născut Baby's smile".Ea este una dintre femeile antreprenoare care au primit un grant pentru afaceri mici din partea OIM în 2024, cu sprijinul financiar al Guvernului SUA.După ce a asistat la un atac cu rachete asupra unei clădiri de apartamente de peste drum, Galina a început o evadare disperată din orașul său natal, Odesa, împreună cu fiica sa Arina, în vârstă de 9 ani. Sosirea lor în Republica Moldova fără a cunoaște pe cineva, pornind de la zero, conduse de dorința de a avea o viață demnă ca ființe umane, femei, mame și profesioniste, au fost doar câteva dintre încercările pe care Galina le-a îndurat în timp ce spera la o încetare a războiului crud și prelungit pe scară largă din Ucraina.
Când au ajuns în Moldova, în mai 2022, ea și fiica ei Arina făceau deja parte din al doilea val de ucraineni care fugeau de război.Centrele de primire erau deja pline de oameni care aveau nevoie de asistență, pentru că sosiseră în primul val între februarie și martie 2022. Nu existau apartamente de închiriat. Singura soluție era să stea într-un hotel. Galina și Arina au întâlnit un grup de moldoveni care le-au făcut cunoștință cu o organizație bisericească americană și s-au oferit să le plătească cazarea după ce au aflat povestea lor.Ospitalitatea și generozitatea poporului moldovean le-au îmbrățișat pe Galina și Arina, împreună cu cei peste 1,1 milioane de refugiați din Ucraina care au intrat în țară începând cu 24 februarie 2022.Când inimile mari se întâlnesc, doar ceva bun poate ieși din asta. În acele zile, Galina se gândea ce să facă."Am rămas în Moldova. Oamenii de aici au aceeași mentalitate ca și noi. Este locul potrivit pentru a fi în acest moment dificil. Dar fiica mea era foarte stresată petrecându-și zilele acasă, poate pentru că a văzut că și eu eram. Amândouă am simțit nevoia să ne integrăm și să socializăm cu comunitatea locală. Apoi, mi-am trimis fiica la școală și am început să fac voluntariat."Galina a lucrat ca voluntar pentru asociația Armata Salvării timp de șase luni, unde a întâlnit alți refugiați ucraineni care aveau nevoie de asistență și care erau, de asemenea, dornici să găsească un loc de muncă pentru a se autonomiza și a se integra în comunitatea gazdă.Atunci i-a venit o idee: acei refugiați ucraineni care ajunseseră recent în Moldova aveau nevoie de un loc sigur unde copiii lor să-și poată petrece ziua în timp ce ei lucrau sau își căutau un loc de muncă.În Chișinău, capitala Republicii Moldova, existau nenumărate creșe, dar aproape toate nu puteau primi decât copii care vorbeau limba română."Era timpul să acționez și am găsit o nișă pe care o puteam umple cu un loc sigur și confortabil, care să readucă zâmbetele copiilor".Un loc, o grădiniță, care să se numească Zâmbetul Copilului.Cu toate acestea, în ciuda intuiției sale, Galina nu dispunea de mijloacele necesare pentru a-și realiza planul. Avea suficiente fonduri pentru a închiria un spațiu mic pentru grădiniță, dar avea nevoie de sprijin financiar pentru a o dota și a o administra. Îndrumată de cunoscuți moldoveni și ucraineni, ea a frecventat cursuri de antreprenoriat privind dezvoltarea ideilor de afaceri, cadrul juridic moldovenesc și participarea la programe de granturi.Oportunitatea de a elabora un plan de afaceri pentru activitatea la care se gândea de mult timp era pe cale să apară. Galina a aflat apoi pe rețelele de socializare despre programul de granturi pentru întreprinderi mici al OIM, care este susținut financiar de Biroul pentru Populație, Refugiați și Migrație (PRM) al Departamentului de Stat al SUA. Ea a aplicat pentru program, iar planul său de afaceri a fost selectat pentru a primi unul dintre cele 12 premii.Beneficiile sprijinului financiar primit pentru grădiniță au avut un impact imediat. Ea a putut să renoveze și să echipeze grădinița, să crească numărul de copii și să angajeze alți refugiați ucraineni care să o ajute - o echipă calificată formată dintr-un educator, o dădacă și un profesor de engleză. Cel mai important, copiii au găsit acolo confort pentru a petrece timp de calitate și a-și elibera stresul."După toate cele întâmplate, copiii sunt fericiți aici. Uneori îi întâlnim cu familiile lor la piață și aleargă să mă îmbrățișeze. Și acest lucru mă ajută foarte mult. Am doar emoții pozitive la locul de muncă și depresia mea a dispărut."Galina era mândră de ceea ce făcea pentru refugiații ucraineni, dar a văzut o șansă de a face o diferență mai mare cu "Baby's smile"."Nu ar trebui doar să ajutăm ucrainenii, ci și să fim utili comunității locale și să le întoarcem generozitatea. Nu ar trebui să creăm lucruri frumoase doar pentru noi, ci și pentru moldoveni, astfel încât să ne simțim parte a comunității".Pentru sezonul de vacanță, ea a transformat grădinița într-o tabără de vară și a integrat lecții de limba română în cadrul activităților. Acest lucru a permis copiilor moldoveni să participe la tabără, ajutându-i în același timp pe copiii ucraineni să își îmbunătățească cunoștințele de limba română în vederea pregătirii pentru școala primară. Planul ei este în plină desfășurare. Tabăra de vară se desfășoară bine, iar Galina a început deja să caute o locație mai mare și mai frumoasă pentru grădiniță, pentru a primi mai mulți copii ucraineni și moldoveni, în pregătirea pentru iarna viitoare."Nu mă simt ca un refugiat, sunt o persoană care încearcă să creeze ceva semnificativ pentru comunitate."