„Imposibilul nu există!”: Povestea unei tinere cu dizabilitate care a transformat limitările în oportunități
Iuliana Tonu are 17 ani și este elevă în clasa a 11-a la Ialoveni. De la naștere, are o deficiență de vedere, fiind condiționată de retinopatie pigmentară.
Tânăra a învățat să-și privească dizabilitatea cu mult curaj, iar abilitățile și insistența sunt elementele cheie în realizarea aspirațiilor ei. Faptul că vede doar 50% cu ambii ochi, nu constituie un impediment în calea activismului și implicării sale.
În toți anii de studii a fost membră a consiliilor elevilor, iar de doi ani e voluntară în cadrul Platformei Naționale a Tinerilor pentru Participare Activă. E pasionată de chimie, șah și pictură, entuziasmată să cunoască oameni noi, să participe în proiecte de dezvoltare personală și comunitară. Iuliana e convinsă că discriminarea și marginalizarea nu-și au locul într-o societate modernă, iar tinerii cu dizabilități merită să fie încurajați și susținuți în realizarea aspirațiilor.
Acceptarea propriei dizabilități e cea mai grea, dar și cea mai frumoasă etapă din viață
Iuliana s-a născut și locuiește în Bardar, Ialoveni. Și-a făcut studiile gimnaziale în școala din comunitate, iar acum face naveta zilnic la Ialoveni, unde învață la liceu, în clasa a 11-a. Atât ea, cât și fratele și sora mai mică au retinopatie pigmentară, o afecțiune genetică ce afectează vederea periferică și cea nocturnă.
„Până la 13 ani eram foarte supărată că aveam vederea. Astăzi am o altă atitudine. Am învățat să-mi accept limitele, să nu le privesc ca pe niște bariere sau probleme. Mă accept și știu că am în fața mea tot felul de oportunități.”
Pe parcursul adolescenței a simțit că se confruntă cu bully-ing, marginalizare și reducerea numărului de prieteni.
„Îmi amintesc că aveam un grup de colegi cu care obișnuiam să ieșim seara la plimbare. Dacă apunea soarele, eram nevoită să cer ajutor cuiva să mă conducă, să mă țină de mână pentru că eu nu văd. La început părea o glumă pentru toți, apoi am observat că nu prea mai eram invitată la plimbare, că la școală se făceau glume pe seama mea”, povestește Iuliana.
Azi zice că nu are mulți prieteni, dar ține mult la semenii alături de care realizează proiecte comunitare și de voluntariat.
„Cel mai tare m-a durut faptul că a trebuit să renunț la baschet și la volei. Am frecventat aceste cercuri până prin clasa a 8-a și continuă să-mi placă și azi, dar din cauza vederii nu puteam dribla, stăteam mai mereu lângă coș și nu puteam fi un jucător bun pentru echipă. Așa mi-am găsit o ocupație care să-mi umple acest gol și să-mi ofere împlinire – voluntariatul.”
Mi se pare banal ca o persoană tânără să facă doar lecții și naveta casă-școală
În toți anii de studii, Iuliana a fost membră a consiliilor elevilor, participând în diferite proiecte școlare.
„Pe când eram în clasa a 8-a, am depus dosarul pentru un grant, pe care l-am câștigat împreună cu primăria din sat. Datorită acestui grant, am instalat coșuri de gunoi în zonele periferice din sat și am procurat tomberoane mobile pentru a putea fi utilizate la evenimentele speciale”, își amintește cu entuziasm tânăra. „Această experiență m-a motivat puternic să mă implic. Eu, Iuliana, am reușit să fac asta. A fost wow!”
Acum doi ani, împreună cu un coleg, a avut un interviu la Platforma Națională a Tinerilor pentru Participare Activă, organizație neguvernamentală de tineret, care își propune să îmbunătățească cultura participativă a tinerilor în procesele de luare a deciziilor la nivel instituțional, local și central.
A fost acceptată atunci ca voluntară, iar din august este coordonatoarea Departamentului Resurse Umane al Platformei.
Vreau să fiu implicată și activă, să inspir!
„Îmi amintesc de primele evenimente în cadrul Platformei. Am întâlnit tineri care povesteau cu atâta entuziasm despre ce fac și mi-am zis «Vreau și eu să fiu activă! :)». Azi, cu atâtea oportunități, mi se pare banal să fii licean și să faci doar lecții și naveta casă-școală”, povestește Iuliana.
Implicarea în calitate de voluntară i-a oferit experiențe unice, traininguri în domenii precum liderism, educație financiară, managementul timpului, scriere de proiecte etc.
„Datorită voluntariatului, am cunoscut Chișinăul, ambasadori, oameni renumiți și tineri extraordinari. Mi-am depășit timiditatea. Îmi place să fiu eu cu mine în această lume plină de atâtea chestii minunate”, mărturisește protagonista zâmbind.
Noul rol în cadrul Platformei implică mai multe responsabilități: realizează interviurile de recrutare, activitățile de cunoaștere și consolidare a echipei, anumite etape organizatorice ca parte a evenimentelor mari.
„Vin în fiecare sâmbătă la Chișinău, uneori chiar și de două ori pe săptămână”, povestește Iuliana. „Părinții mă încurajează, iar eu sunt extrem de mulțumită de ce îmi reușește.”
Iuliana e pasionată și de chimie, „mai mult ca de un obiect pe care îl studiază la școală”, afirmă ea. Se visează cercetătoare chimistă.
La fel, pictează în guașă și vopsele acrilice. Extrem de modest, povestește despre lucrările preferate și noua pictură la care lucrează.
Iuliana mai practică și șahul. Are cercul de șah în fiecare duminică la Ialoveni. Din clasa a 5-a, merge la competițiile raionale, iar ultimii trei ani a luat locuri de frunte (1 și 2) la nivel raional.
Întrebată dacă Moldova este o țară incluzivă pentru tinerii cu dizabilități?, Iuliana se arată optimistă, considerând că discriminarea nu-și are locul într-o societate modernă.
„Cred că autoritățile și adulții, în mod special, au rolul să nu neglijeze discriminarea și bullying-ul, tot așa precum nu ar neglija un furt, de exemplu. Influencerii, de asemenea, ar fi bine să promoveze și mesaje sociale pe lângă vânzările de produse, pentru că ei setează opiniile”, afirmă cu multă convingere tânăra.
„Semenilor mei, tinerilor care au o anumită dizabilitate, i-aș îndemna să fie curajoși, să treacă peste falsuri, mituri, inhibare. În calea visurilor nu există bariere decât dacă noi înșine ni le punem. I-aș sfătui în mod special și pe părinții lor, să îi motiveze ca să încerce, să descopere, să se implice. Imposibilul nu există!”
Această istorie este parte a campaniei de creștere a gradului de conștientizare, „Susținem incluziunea persoanelor cu dizabilități – nimeni nu trebuie lăsat în urmă”. O inițiativă care face parte din eforturile continue ale ONU de a promova participarea incluzivă și semnificativă a persoanelor cu dizabilități în toată diversitatea lor în procesele de luare a deciziilor la toate nivelurile.
Istoria a fost elaborată cu sprijinul financiar al Oficiului ONU pentru Drepturile Omului Moldova în cadrul proiectului „Schimbarea paradigmei către servicii incluzive pentru persoanele cu dizabilități, responsabilitate și guvernare în Moldova//Paradigm Shift to Disability Inclusive Services, Accountability and Governance în Moldova”, implementat de Oficiul ONU pentru Drepturile Omului Moldova, PNUD Moldova și UNICEF Moldova, finanțat de către Parteneriatul Națiunilor Unite pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități (UNPRPD). Opiniile exprimate nu reflectă neapărat opinia oficială a Oficiului ONU pentru pentru Drepturile Omului sau UNPRPD.