Unde începe speranța: povestea „SOS Autism”

Se estimează că între 1 din 100 și 1 din 150 de copii în Republica Moldova, prezintă această tulburare, însă mulți sunt diagnosticați abia după ce încep școala - când timpul valoros pentru intervenția timpurie a fost deja pierdut.

Pe o stradă liniștită din Chișinău, între clădiri vechi și abandonate, se află o organizație pe care mulți o trec fără a o observa. Ocupă doar un etaj al unei structuri modeste - fără fațadă de sticlă, fără oficii moderne care să atragă atenția. Totuși, în spatele ușilor simple, organizația neguvernamentală „SOS Autism” desfășoară o muncă extraordinară.

De aproape două decenii, centrul este singurul din țară care oferă atât servicii de diagnostic, cât și de terapie pentru copiii cu autism, sprijinind nu doar copiii, ci și familiile lor. În semn de recunoaștere pentru efort continuu și devotament, centrul a fost distins cu Premiul ONU pentru Drepturile Omului 2025 - o mărturie a rezultatelor atinse în spatele pereților săi modești.

„Când a fost fondat SOS Autism în 2008, nu existau centre publice sau private în Moldova care să ofere terapie bazată pe dovezi pentru copiii cu autism. Noi am fost primii”, își amintește Aliona Dumitraș, directoarea organizației și mama unui tânăr cu autism. „La acea vreme, terapia comportamentală era singura metodă dovedită, dar pur și simplu nu exista aici.”

Povestea centrului nu a început cu un plan, ci cu o necesitate. Câțiva părinți, căutând soluții pentru propriii copii cu autism, s-au unit în lipsa existenței oricărui sprijin fie servicii. „Când nu există nimic, încerci să construiești ceva”, continuă Aliona. „Așa a luat naștere SOS Autism - din nevoia unui părinte și din solidaritatea altora care trăiau aceeași realitate.”

Astăzi, SOS Autism a crescut și deține două centre în Chișinău. Unul este dedicat diagnosticării și evaluării medicale; celălalt oferă îngrijire terapeutică și o gamă largă de servicii - de la intervenție timpurie pentru copiii mici, până la ateliere vocaționale pentru tineri, precum și consiliere legală și psihologică gratuită pentru părinți.

Dar dincolo de servicii, organizația continuă să combată concepțiile greșite adânc înrădăcinate.  „Există încă multe neînțelegeri și mituri despre autism”, explică Aliona, subliniind lipsa informațiilor accesibile. Prea des, autismul este confundat cu o dizabilitate intelectuală, deși aceasta se aplică doar unui sfert dintre copii. 

”Mulți, spre exemplu, nu vorbesc, dar sunt pe deplin capabili să învețe și să comunice prin propriile lor metode. Lumea lor nu este mai reaȚ, spune ea liniștit. „Este doar diferită.”

Schimbările din viața copiilor sunt ceea ce menține organizația în continuă dezvoltare. Aliona își amintește de un copil care, după nouă luni de terapie intensivă, a progresat atât de mult încât la următorul screening nu mai era diagnosticat cu autism. Momente ca acestea dau sens fiecărui efort.

La centru, familiile încep să-și vadă copiii devenind mai independenți, pas cu pas. Prin ateliere vocaționale, tinerii câștigă încrederea necesară pentru a-și găsi un loc de muncă și a-și construi propriul viitor. Numai în acest an, trei tineri cu autism au obținut un loc de muncă permanent, iar alți nouă sunt așteptați să înceapă lucrul anul viitor—o realizare care părea odată de neatins.

În plus, organizația a sprijinit șase familii în lansarea propriilor micro-afaceri sociale, transformând provocările în oportunități și speranța în schimbare concretă.

Pentru mulți copii cu autism, incluziunea în sistemul de învățământ este încă un drum neterminat. Deși au fost făcuți anumiți pași în această direcție, provocările rămân. Profesorii adesea nu au instruirea și instrumentele necesare, iar clasele supraaglomerate fac dificil sprijinul individual. 

„Imaginați-vă un profesor cu 36 de copii în clasă, iar unul dintre ei are nevoi senzoriale și comportamentale severe. Sistemul nu este încă pregătit”, spune Aliona.

SOS Autism a intervenit pentru a acoperi acest gol, dezvoltând ghiduri practice de instruire pentru a ajuta profesorii să sprijine mai bine elevii și să creeze clase mai incluzive.

Privind spre viitor, organizația continuă să se dezvolte,  hotărâtă să își extindă serviciile și să promoveze sisteme de sprijin mai puternice. Viziunea Alionei este clară și profund personală: 

„Vreau să îi văd pe acești copii crescând ca adulți independenți, trăind vieți pline de sens, cu sprijinul necesar - când familiile lor nu mai vor fi acolo.”

***  

Istoria a fost scrisă de Carolina Ceban, stagiară în cadrul Programului de Stagii pentru Diversitate al ONU 2025 - 2026.