Povestea unei refugiate care și-a regăsit speranța în Moldova

Înconjurată de copii și de echipa ei, Hanna este atentă la tot ce se întâmplă în mica afacere pe care a deschis-o recent în Chișinău, capitala Moldovei. O fire calmă, dar hotărâtă, Hanna pare persoana care a fost mereu în control. Dar adevărul este că a trebuit să lupte pentru fiecare pas în reconstruirea vieții sale. 

Cu greu îți poți imagina că, acum doar câțiva ani, viața Hannei a luat o întorsătură neașteptată, forțând-o să lase totul în urmă și să o ia de la capăt. Psiholog, profesoară și mamă a doi copii, în februarie 2022 a fugit din Odesa, Ucraina, având cu ea doar copiii săi și speranța unui viitor mai sigur. Pentru familia ei, Moldova a devenit mult mai mult decât un refugiu – a fost șansa unui nou început. 

„Moldova ne-a primit cu căldură și înțelegere”, îmi spune Hanna. „Mi-a dat puterea să sper din nou la un viitor, chiar și atunci când totul părea nesigur.” 

Treptat, speranța s-a transformat în determinare. Hanna știa că a-și reconstrui viața nu înseamnă doar supraviețuire – ci și crearea unui viitor.  

„Când mă uitam la copiii mei, înțelegeam că pentru ei nu era doar un nou început – era copilăria lor, realitatea în care urmau să crească. Astfel, am vrut să creez un loc unde toți copiii, indiferent de circumstanțe, pot să se dezvolte și să se simtă în siguranță.” 

Dar începuturile nu au fost deloc ușoare. De la găsirea unei locuințe la învățarea limbii române și adaptarea la o nouă cultură, fiecare pas a fost o provocare pentru Hanna. Totuși, în fața dificultăților, ea a văzut mai mult decât obstacole – a văzut o oportunitate de a face ceva care să conteze, atât pentru refugiați, cât și pentru comunitatea care i-a oferit sprijin, și a primit-o cu brațele deschise. 

Drumul Hannei către antreprenoriat a fost susținut de UNHCR, Agenția ONU pentru Refugiați, în parteneriat cu ACTED, Agenția pentru Cooperare Tehnică și Dezvoltare. A fost una dintre cei 30 de participanți – refugiați și moldoveni – care au urmat un program de dezvoltare a competențelor antreprenoriale. Dintre aceștia, 10 au primit granturi pentru a-și lansa propriile afaceri, inclusiv Hanna, care a folosit fondurile pentru a-și transforma viziunea în realitate și a deschide Centrul pentru Copii Sunny Bunny. 

Astăzi, Sunny Bunny este un spațiu unde copiii cu vârste între 3 și 15 ani au șansa de a se dezvolta într-un mediu sigur și stimulativ.  Atmosfera este caldă și primitoare, iar copiii participă la sesiuni de terapie prin artă, cursuri de limbi străine și ateliere de dezvoltare personală. Cu peste 12 ani de experiență, Hanna conduce multe dintre aceste activități, lucrând îndeaproape cu copiii pentru a-i ajuta să se exprime și să-și construiască încrederea în sine. 

Povestea Hannei este o dovadă a rezilienței, a comunității și a speranței. Ea reflectă, totodată, generozitatea extraordinară a Moldovei în fața uneia dintre cele mai mari crize ale refugiaților din istoria recentă. Sprijinul oferit de Moldova nu doar că le-a oferit siguranță celor care au fugit din calea războiului, dar le-a dat și șansa de a-și reconstrui viețile și de a contribui la comunitățile care i-au primit. 

În timpul vizitei sale recente în Moldova, Înaltul Comisar al ONU pentru Refugiați, Filippo Grandi, și-a exprimat recunoștința față de eforturile extraordinare ale țării în sprijinirea refugiaților: 

„Oamenii din Moldova au arătat lumii ce înseamnă solidaritatea în vremuri de criză. Bunătatea lor ne reamintește de umanitatea pe care o împărtășim cu toții.” 

Iar povestea Hannei este o reflecție a acestei solidarități. Ea visează să extindă Centrul Sunny Bunny, pentru a ajunge la și mai mulți copii, creând un loc unde fiecare copil să se simtă în siguranță și apreciat. 

Realizarea acestui scop nu va fi un drum ușor, dar un lucru este sigur: nimic nu o va opri să lupte pentru ceea ce și-a propus. 

Iar atunci când provocările devin copleșitoare? 

„Da, dificultățile sunt mari. Dar și potențialul este imens”, spune Hanna. „Când copiii sunt sprijiniți, educați și încurajați, ei nu își schimbă doar propriile vieți – ci și comunitățile din care fac parte. Asta mă motivează să merg mai departe.”