Natalia Conovca: Nu există angajați „mai speciali” – există angajați profesioniști
Natalia Conovca are 43 de ani, este mamă și antreprenoare.
De 21 de ani este managera unui birou de traduceri din Chișinău. Este o persoană empatică și cu mult tact în relaționarea cu oamenii, iar echipa pe care o coordonează reprezintă un exemplu frumos de incluziune socială.
A studiat relații economice internaționale, fiind pasionată de matematică și limbi străine. După încheierea studiilor universitare, alături de soțul ei, a deschis un birou de traduceri.
„Compania este al treilea copil al nostru (zâmbește). Are, iată, 21 de ani. La început făceam doar traduceri scrise, apoi am început să oferim și servicii de interpretare la evenimente. Traducem în și din limbile română, rusă, engleză și, mai nou, pentru că există cerere, ucraineană.”
Astăzi, din echipă fac parte 33 de angajați și angajate, printre ei, două persoane cu dizabilități, fiind astfel un model demn de admirat atunci când e vorba de o echipă incluzivă.
„Poziția mea civică, dar și cea din perspectiva de angajatoare este că fiecare dintre noi puteam avea succes, dar și unele dificultăți în activitatea noastră profesională. De exemplu, dacă nu pot să fac traduceri în rusă, pentru domeniul meu de activitate, este o provocare. Având această convingere, am adunat în echipă profesioniști în primul rând și nu consider că acești doi colegi ar fi «mai speciali» sau mai diferiți decât celelalte persoane din companie. Nu a fost nevoie să adaptez nimic din procesele noastre interne doar pentru că îi avem alături de noi. Ei sunt pasionați de ceea ce fac, responsabili, foarte sociabili și relaționează profesionist cu clienții. Asta am căutat la interviurile de angajare și mă bucur că Andrei și Vladislav fac parte din echipa biroului”, afirmă Natalia.
Vladislav este traducător. A absolvit Facultatea de Limbi Străine cu specializarea „limbi străine pentru corp diplomatic”. Muncește în echipa Nataliei din 2019. „Îmi amintesc că acum cinci ani, când l-am angajat pe Vladislav, mi-am dat seama abia din acte că ar avea o dizabilitate. El a depus CV-ul, a venit la interviu și a parcurs un proces obișnuit de angajare. Nu a cerut anumite facilități, și-a pus în valoare cunoștințele și abilitățile pe care le avea în acel moment”, menționează Natalia.
Andrei, un alt angajat al biroului, are o dizabilitate fizică. La fel ca Vladislav, a venit în echipă acum cinci ani. A făcut studii în alte domenii decât traducerile, dar e convins astăzi că acest loc de muncă se potrivește cel mai bine cu pasiunile și abilitățile sale.
„Am absolvit Colegiul de Viticultură și Vinificație, iar ulterior Facultatea de Drept. Așa au vrut părinții, deși mie îmi plăcea dintotdeauna informatica și tot ce ține de noile tehnologii”, povestește zâmbind Andrei. „N-am ajuns aici prin recomandare. Biroul căuta angajați și doamna Conovca mă cunoștea de la Asociația Traducătorilor Profesioniști, am venit la interviu și am rămas în echipă”, continuă el cu entuziasm.
Dacă inițial Andrei era implicat mai mult în relaționarea cu clienții, ulterior a devenit tehnician în traduceri. „Știu sigur că e unul dintre cei mai căutați specialiști în domeniul său”, afirmă cu mândrie Natalia.
„În anii de studenție era mult mai complicat decât acum în rol de angajat”, relatează Andrei cu emoție, „eram umilit, aveam impresia că oamenii și pe stradă se întrebau oare ce am, le era parcă frică de mine.”
Andrei încurajează persoanele cu dizabilități să evidențieze ceea la ce se pricep cel mai bine atunci când se prezintă în fața unui angajator: „Și pentru angajatori, dar și pentru persoanele care sunt în căutarea unui loc de muncă, am același sfat: nu vă axați pe dizabilitate, vedeți abilitățile în primul rând!”
La întrebarea „Suntem o societate incluzivă azi?”, și Natalia, dar și Andrei consideră că e loc de mai bine. Dacă, la nivel de atitudine, lucrurile s-au schimbat semnificativ, în ce privește infrastructura, ar fi necesare eforturi mari.
Conform datelor Anchetei Forței de Muncă, rata de participare la forța de muncă a persoanelor cu dizabilități în anul 2023 a constituit 17 %, fiind de trei ori mai mică comparativ cu cea a persoanelor fără dizabilități.
***
Această istorie este parte a campaniei de creștere a gradului de conștientizare, „Susținem incluziunea persoanelor cu dizabilități – nimeni nu trebuie lăsat în urmă”. O inițiativă care face parte din eforturile continue ale ONU de a promova participarea incluzivă și semnificativă a persoanelor cu dizabilități în toată diversitatea lor în procesele de luare a deciziilor la toate nivelurile.
Istoria a fost elaborată cu sprijinul financiar al Oficiului ONU pentru Drepturile Omului Moldova în cadrul proiectului „Schimbarea paradigmei către servicii incluzive pentru persoanele cu dizabilități, responsabilitate și guvernare în Moldova//Paradigm Shift to Disability Inclusive Services, Accountability and Governance în Moldova”, implementat de Oficiul ONU pentru Drepturile Omului Moldova, PNUD Moldova și UNICEF Moldova, finanțat de către Parteneriatul Națiunilor Unite pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități (UNPRPD). Opiniile exprimate nu reflectă neapărat opinia oficială a Oficiului ONU pentru pentru Drepturile Omului sau UNPRPD.