Editorialul Secretarului General privind femeile și covid19

Femeile deja resimt impactul mortal al blocajelor și carantinei. Restricțiile în cauză sunt esențiale – dar sporesc riscul de violență împotriva femeilor blocate cu parteneri abuzivi.  În ultimele săptămâni s-a observat o creștere alarmantă a violenței în familie la nivel mondial; cea mai mare organizație de asistență din Regatul Unit a raportat o creștere de 700 la sută a apelurilor. În același timp, serviciile de asistență pentru femeile în situații de risc se confruntă cu reduceri de personal și închideri.

Acesta era contextul apelului meu recent la pace în casele din întreaga lume [link].  De atunci, peste 143 de guverne s-au angajat să sprijine femeile și fetele expuse riscului de violență în timpul pandemiei. Fiecare țară poate lua măsuri prin transferarea serviciilor online, extinderea centrelor de plasament pentru victimele violenței în familie și desemnarea acestora ca esențiale, precum și prin sporirea sprijinului acordat organizațiilor din prima linie.  Parteneriatul Organizației Națiunilor Unite cu Uniunea Europeană, Inițiativa Spotlight [link], lucrează cu guvernele din peste 25 de țări în privința acestor măsuri și celor similare și este gata să-și extindă sprijinul.

Dar amenințarea pentru drepturile și libertățile femeilor pe care le prezintă COVID-19 depășește cu mult violența fizică.  Se prea poate ca declinul economic profund care însoțește pandemia să aibă o față distinct feminină.

Tratamentul nedrept și inegal al femeilor care lucrează este unul dintre motivele din care am intrat în politică.  La sfârșitul anilor '60, în calitate de student voluntar și acordând asistență socială în zonele sărace ale Lisabonei, am văzut femei în situații foarte dificile, care făceau muncă bărbătească și purtau greutatea familiilor lor extinse. Știam că aceasta trebuie să se schimbe – și, pe parcursul vieții, am văzut schimbări importante.

Dar decenii mai târziu, COVID-19 amenință să readucă condițiile respective și, mai rău, pentru multe femei din întreaga lume.

Femeile sunt reprezentate în mod disproporționat la locuri de muncă prost plătite, fără beneficii, în calitate de lucrători casnici, muncitori ocazionali, vânzători stradali și în servicii la scară mică precum cele de coafură. Organizația Internațională a Muncii estimează că circa 200 de milioane de locuri de muncă vor fi pierdute doar în următoarele trei luni – multe dintre ele exact în aceste sectoare.

Și în timp ce își pierd locul de muncă remunerat, multe femei se confruntă cu o creștere enormă a muncii de îngrijire din cauza închiderii școlilor, a sistemelor de sănătate copleșite și a nevoilor sporite ale persoanelor în vârstă.

Și să nu uităm de fetele, educația cărora a fost scurtată.  În unele sate din Sierra Leone, rata de înscriere la școli pentru adolescente a scăzut de la 50 la 34 la sută după epidemia de Ebola, cu implicații pe viață pentru bunăstarea lor și a comunităților și societăților acestora.

De asemenea, mulți bărbați se confruntă cu pierderea locului de muncă și cereri contradictorii.  Dar chiar și în cele mai bune perioade, femeile fac de trei ori mai multă muncă casnică decât bărbații.  Aceasta înseamnă că cel mai probabil anume ele vor fi chemate să aibă grijă de copii, dacă întreprinderile se deschid în timp ce școlile rămân închise, întârziind revenirea lor printre forța de muncă plătită.

Inegalitatea înrădăcinată înseamnă, de asemenea, că, în timp ce femeile reprezintă șaptezeci la sută din lucrătorii din asistența medicală, acestea sunt cu mult depășite de bărbați în managementul sănătății și alcătuiesc doar unul din zece lideri politici din întreaga lume - ceea ce ne afectează pe noi toți.  Avem nevoie de femei la masă atunci când se iau decizii cu privire la această pandemie, pentru a preveni scenariile cele mai grave, precum atingerea unui al doilea vârf al numărului de infectări, lipsa forței de muncă și chiar tulburări sociale.

Femeile aflate la locuri de muncă nesigure au nevoie urgentă de protecție socială de bază, de la asigurare în medicină până la concedii medicale plătite, pentru îngrijirea copiilor, protecția veniturilor și prestațiile de șomaj.  Privind în viitor, măsurile de stimulare a economiei, cum ar fi transferurile de numerar, creditele, împrumuturile și ajutoarele financiare de salvare trebuie să vizeze femeile – indiferent dacă acestea lucrează cu normă întreagă în economia formală, ca lucrători cu normă parțială sau sezonieri în economia informală sau ca antreprenori și proprietari de afaceri.

Pandemia COVID-19 a făcut mai clar ca niciodată faptul că munca casnică neplătită a femeilor subvenționează atât serviciile publice, cât și profiturile private.  Munca respectivă trebuie să fie inclusă în metrica economică și luarea deciziilor.  Toți vom avea de câștigat din existența unor acorduri de muncă care recunosc responsabilitățile de îngrijire ale oamenilor, precum și a unor modele economice incluzive care valorizează munca în casă.

Această pandemie nu este doar o provocare a sistemelor de sănătate la nivel mondial, ci și angajamentul nostru față de egalitate și demnitatea umană.

Plasând interesele și drepturile femeilor în față și în centru, am putea trece prin această pandemie mai repede și construi comunități și societăți mai egale și mai reziliente care să fie în beneficiul tuturor.