Activitățile de educație non-formală asigura incluziunea și starea de bine a copiilor refugiați

Copiii și mamele lor din Ucraina continuă să fugă din calea bombardamentelor, lăsând în urmă speranța că ceea ce le aparține nu va fi atins de securea războiului. Până în luna august 2023, Xenia, 37 ani, din Ismail, Ucraina, a refuzat să își părăsească casa, crezând că rachetele îi vor ocoli localitatea și viața. Însă odată ce Ismail a devenit unul dintre punctele strategice de transportare a grânelor din Ucraina în alte țări din Europa, infrastructura vitală a orașului a fost supusă unui val de atacuri. „Mama, îmi este frică”. Aceste cuvinte le auzea zilnic de la fiul ei Miroslav, 10 ani, ceea ce a determinat-o să împacheteze câteva lucruri de primă necesitate și să pornească la drum pentru a căuta un loc sigur, unde copilul ei va trăi fără frică. „Îmi doream să îl stabilizez emoțional și să îl duc acolo unde este pace. Asta este foarte important pentru dezvoltarea copiilor. Ei nu pot fi mereu în situații de stres”, povestește Xenia.  

Miroslav și mama lui au venit în Moldova în luna noiembrie, unde închiriază un apartament în orașul Cahul și încearcă să se recupereze. „Această traumă va rămâne pentru toată viața. El mereu își va aminti de război. De exemplu, artificiile de Revelion l-au speriat, pentru că și-a amintit de bombardamente”, spune Xenia, care atât ea, cât și fiul ei au apelat la ajutorul unui psiholog. Totuși, fiecare copil are nevoie de alți copii, de educație și o rutină sănătoasă pentru a-și permite să fie el însuși, un copil. Xenia l-a înscris pe Miroslav la școală și încearcă să nu piardă nicio oportunitate când sunt organizate diverse activități recreaționale și de educație non-formală.  

Astăzi, ei au venit la Centrul Comunitar pentru Refugiați, unde vor avea loc activități de robotică. Inițial, Miroslav nu părea foarte intrigat de ceea ce urma să se întâmple, însă roboțelul, pe care trebuia să îl programeze, l-a ținut ocupat și departe de trecut pentru câteva ore bune. Între timp, mama lui este liniștită și împăcată că a mai făcut un pas pentru o dezvoltare armonioasă a fiului ei.  

„Aici ne simțim ca acasă. Multe lucruri sunt asemănătoare cu viața noastră din Ucraina. În această perioadă, eu încerc să îi acord cât mai mult timp, să discut cu el despre ceea ce simte și ce se întâmplă în viața lui. Miroslav și-a făcut prieteni noi, iar profesorii sunt foarte înțelegători. Copiii din Ucraina au nevoie de activități pentru a nu-și aminti de trecut, pentru a nu citi știrile despre război. Ei au nevoie să fie orientați către ceva, către viitor”, spune Xenia în timp ce Miroslav participă la activitățile de robotică organizate în cadrul proiectului UNICEF „STEAM pe Roți”, implementat de TEKEDU și sprijinit financiar de Comisia Europeană  și Biroul pentru Afaceri Externe, Commonwealth și Dezvoltare al Regatului Unit. Mai exact, un autobuz echipat cu kituri STEAM, precum seturi de robotică și arduino, laptopuri, călătorește în toată țara pentru a ajunge la copiii din zonele rurale, inclusiv la copiii refugiați, care au acces limitat la oportunități de dezvoltare a abilităților STEAM. „Domeniul tehnologiilor este viitorul, iar asta ar putea fi interesant pentru copii, inclusiv pentru Miroslav”, spune cu încredere mama băiatului.  

Alături de Xenia stă Ludmila, din Herson, Ucraina, care o așteaptă pe nepoata sa, Victoria, 13 ani, în timp ce participă la activitate. Ludmila povestește că a venit în Moldova cu trei copii în luna martie 2022, când orașul era sub ocupație. „Drumul nostru către pace a fost foarte dificil. Am călătorit sub flagurile albe. Fiica mea spus că trebuie să scoatem copiii din țară, pentru că este foarte periculos și nu se știe ce va fi mai departe”, povestește Ludmila. La intrarea în Republica Moldova, ea și nepoții ei au beneficiat de suport, fiind cazați la un centru de plasament din Cahul. „Am primit tot ajutorul de care aveam nevoie, inclusiv consiliere psihologică. Acum vorbesc destul de liniștit, dar înainte îmi era dificil să gestionez emoțiile”, spune Ludmila, zâmbind. Odată ce a ajuns în Moldova, ea și-a înscris nepoata la o școală. „Lecțiile online nu înseamnă studii. Ea trebuie să comunice cu alți copii, să își facă prieteni. Când învăța online, multe lecții erau amânate din cauza întreruperilor de electricitate”, notează bunica Victoriei. 

Pe lângă programul școlar, ea se bucură de fiecare oportunitate de dezvoltare, cum ar fi activitatea de robotică la care participă astăzi. „Astfel de activități sunt foarte eficiente pentru starea lor psihologică. Copiii trebuie să încerce diverse lucruri, astfel încât să înțeleagă ce le place și ce îi definește. Ei au nevoie de astfel de experiențe, iar noi vom participa acolo unde Victoria își va manifesta interesul. Copiii au nevoie să se integreze în societate și să învețe mereu ceva nou. Eu și acum, la cei 60 de ani, învăț continuu”, spune Ludmila cu optimism.   

Între timp, activitatea de robotică s-a încheiat, dar nu și entuziasmul copiilor. Miroslav sare în brațele mamei lui, bucuros să îi arate cum se mișcă roboțelul său pe care a învățat să îl programeze într-un timp atât de scurt. Primele sale cuvinte au fost: „Când va fi următoarea  vizită? Poate că aș reuși să devin un programator în viitor”.  

Din anul 2022 și până în prezent, circa 12 600  copii din Moldova, dintre care peste 700 de refugiați, au participat la activitățile organizate de echipa laboratorului „STEAM pe Roți”. UNICEF continuă să lucreze cu Guvernul Republicii Moldova și alți parteneri pentru a asigura și îmbunătăți accesul copiilor refugiați la servicii de educație, sănătate, protecție și incluziune. În prezent, circa 116 000 de refugiați din Ucraina, dintre care în jur de 51 000 de copii, se află pe teritoriul Moldovei.