Atenția sporită față de necesitățile și liderismul femeilor, va crește rata de succes în lupta cu COVID-19

La nivel global, femeile reprezintă 70% dintre lucrătorii din sectorul sănătății și serviciilor sociale și își asumă de trei ori mai multe treburi gospodărești neremunerate decât bărbații. 

„Întrucât majoritatea lucrătorilor din sectorul sănătății sunt femei, anume ele sunt expuse celor mai mari riscuri. Majoritatea sunt și mame și au grijă de membrii familiei. Sarcina responsabilităților familiale, deja disproporționată mult în perioadele normale, continuă să le pună presiune pe umeri. Prin urmare, femeile sunt supuse unui nivel de stres considerabil”, a declarat Directoarea Executivă a UN Women, Phumzile Mlambo-Ngcuka.

„În plus, majoritatea femeilor lucrează în economia informală, ceea ce înseamnă că veniturile lor nu sunt sigure și probabil nu au asigurare medicală, iar dacă au – este ineficientă. Deorece de multe ori nu sunt eligibile pentru măsurile de ajutor financiar, femeile nu sunt susținute pe plan financiar. Aceasta nu este doar o problemă de sănătate pentru multe femei; ba mai mult – ne aflăm în centrul problemei egalității de gen.”

Experiența recentă cu alte epidemii, cum ar fi Ebola și Zika, a arătat că aceste focare deviază resursele de la serviciile de care au nevoie femeile, chiar dacă povara responsabilităților familiale crește, iar veniturile lor scad.

De exemplu, atunci când serviciile de sănătate sunt suprasolicitate, accesul femeilor atât la serviciile de îngrijire înainte și după naștere, cât și la contraceptive, se diminuează. Aceasta este o preocupare din ce în ce mai presantă, având în vedere evoluția COVID-19.

În plus, nevoile specifice ale lucrătoarelor medicale sunt adesea trecute cu vederea.

„Conform informațiilor colectate, în ceea ce privește intervențiile de sănătate din Asia, produsele de igienă menstruală nu făceau parte inițial din echipamentul de protecție individuală al lucrătoarelor medicale”, a declarat Mohammad Naciri, Directorul Regional al UN Women pentru Asia și regiunea Pacificului.

În gospodăriile în care există presiuni și probleme de violență în familie, în perioada aplicării strategiilor de izolare și carantină riscul unei astfel de violențe tinde să crească. Informațiile obținute de la unele comunități afectate indică faptul că în acest moment apar tendințe similare din cauza COVID-19.

Totodată, devine din ce în ce mai evident faptul că femeile vor fi afectate mai mult de efectele economice ale COVID-19, fiindcă mai multe femei au locuri de muncă slab remunerate, nesigure și informale. Întreruperile, inclusiv cele de circulație, ar putea să le împiedice pe femei să-și câștige existența și să răspundă la necesitățile de bază ale familiilor lor, așa cum s-a întâmplat în timpul crizei Ebola. 

„UN Women lucrează cu partenerii săi pentru a se asigura că în procesul de elaborare a strategiilor de răspuns la nivel național, regional și global sunt luate în considerare efectele diferențiate ale COVID-19 asupra femeilor şi bărbaţilor”, a menționat Sarah E Hendriks, Directoarea Departamentului de politici, programe și măsuri interguvernamentale la UN Women.

„Aceasta include susținerea analizei disparităților de gen și colectarea de date dezagregate pe sexe, astfel încât necesitățile și realitățile femeilor să nu fie trecute cu vederea, chiar dacă încercăm să obținem mai multe date și informații despre COVID-19. Ne concentrăm, de asemenea, pe programe ce vizează consolidarea rezistenței economice a femeilor la criza actuală și la crizele viitoare, astfel încât acestea să dispună de resursele de care au nevoie pentru ele și pentru familiile lor.

În China, de exemplu, UN Women se concentrează pe măsuri de redresare economică pentru a sprijini întreprinderile mici și mijlocii deținute de femei, pentru a atenua efectele economice negative ale pandemiei. Organizația a susținut, de asemenea, campanii de outreach pentru promovarea liderismului și contribuțiilor femeilor în cadrul acţiunilor de răspuns la COVID-19, campanii care au ajuns la peste 32 de milioane de persoane.

Întrucât tot mai multe țări și regiuni închid școlile și instituțiile de îngrijire a copiilor pentru a opri răspândirea COVID-19, noi bariere împiedică capacitatea femeilor de a se implica în activități plătite. La nivel global, femeile continuă să fie plătite în medie cu 16% mai puțin decât bărbații, diferența de remunerare fiind de până la 35% în unele țări. În perioade de criză ca aceasta, femeile trebuie să facă deseori o alegere nedreaptă și uneori imposibilă de a renunța la munca plătită pentru a-și îngriji copiii acasă.

UN Women lucrează îndeaproape cu OMS și cu alte agenții ONU și echipe de țară ale ONU pentru a consolida răspunsul coordonat la pandemie. De asemenea, UN Women se bazează pe rețele existente de organizații conduse de femei pentru a se asigura că vocile și deciziile lor sunt luate în considerare în eforturile de pregătire și răspuns la COVID-19.

„În prezent este crucial să ne asigurăm că măsurile de comunicare în situaţii de criză şi riscuri sporite conţin mesaje pentru femei, persoane cu dizabilități și grupuri marginalizate şi ajung la acestea”, a declarat Paivi Kaarina Kannisto, responsabilă de programele vizând pacea și securitatea, la UN Women.

„În Liberia și Sierra Leone, UN Women a desfășurat campanii de mobilizare comunitară axate pe răspândirea mesajelor privind prevenirea, gestionarea cazurilor și lupta împotriva stigmatizării în timpul epidemiei Ebola. Prin creșterea gradului de conștientizare, desfășurarea de acțiuni de outreach și instruiri comunitare, în cadrul programelor femeile s-au adresat altor femei prin diferite mijloace mass-media, precum radioul și mesajele text. Acest lucru a făcut posibilă difuzarea informațiilor vitale prin surse cu care populația s-a identificat și în care a avut încredere. Integrarea acţiunilor de răspuns axate pe dimensiunea de gen, la baza cărora au stat rețelele locale de femei, a avut un impact major asupra reducerii cu succes a răspândirii virusului Ebola la nivel regional.”

UN Women a emis un set de recomandări, menite să pună necesitățile și liderismul femeilor la baza acţiunilor eficiente de răspuns la COVID-19:

• Asigurarea disponibilității datelor dezagregate pe sexe, inclusiv cu privire la diferite rate de infectare, efectele economice diferenţiate, povara disproporţionată a responsabilităţilor familiale, precum şi incidenţa violenței în familie şi a abuzului sexual
• Includerea dimensiunii de gen şi a experţilor în domeniul egalităţii de gen în procesul de elaborare a planurilor de răspuns şi de alocare a resurselor bugetare pentru a consolida expertiza de gen în cadrul echipelor de răspuns
• Oferirea de asistenţă în mod prioritar femeilor din prima linie a acţiunilor de răspuns, spre exemplu prin îmbunătăţirea accesului la echipamente de protecție individuală prietenoase femeilor şi la produse de igienă menstruală pentru lucrătoarele din sectorul sănătății și serviciilor sociale, precum şi programe de lucru flexibile pentru femeile care au şi responsabilităţi familiale
• Asigurarea participării femeilor, în mod egal, în procesele decizionale privind acţiunile de răspuns şi în planificarea impactului pe termen lung
• Asigurarea incluziunii femeilor, inclusiv a celor mai marginalizate, în mesajele de sănătate publică
• Elaborarea strategiilor de atenuare ce vizează în mod specific efectele economice ale pandemiei asupra femeilor şi prevăd dezvoltarea rezistenţei femeilor
• Protejarea serviciilor de sănătate esenţiale pentru femei şi fete, inclusiv a serviciilor de sănătate sexuală şi reproductivă
• Prioritizarea serviciilor pentru prevenirea și combaterea violenței bazate pe gen în comunităţile afectate de COVID-19