Elena: „Datorită fotoliilor ginecologice adaptate, simți că-ți sunt respectate drepturile, iar vizita la medic nu mai este într-atât de jenantă”

„Când mergeam la ginecolog, eram nevoită să mă chinui, pentru a putea urca pe fotoliul de examinare sau rugam medicul să mă ajute. Mă simțeam și mai incomod, fiind în asemenea situație. Indiferent dacă are o dizabilitate sau nu, fiecare femeie trebuie să beneficieze de servicii medicale calitative, e dreptul ei”. De această părere este Elena, o tânără de 31 de ani, din Chișinău. 

La naștere a fost diagnosticată cu paralizie cerebrală infantilă și, pentru a se deplasa, folosește un premergător. Chiar dacă drumul spre instituția medico-sanitară este anevoios, Elena nu a încetat să meargă regulat la medic, pentru a face controalele ginecologice de rutină. 

„Cel mai dificil era în cabinetul medical - nimic nu era amenajat pentru persoanele cu dizabilități, fotoliul ginecologic era prea înalt. Câteodată mă ajuta medicul, alteori - mă străduiam singură să mă descurc. Vizitele la ginecolog sunt uneori jenante, dar în asemenea situație mă simțeam și mai incomod. Nu era ușor, dar încercam să fac față”, spune Elena. 

Cu opt ani în urmă, Elena a devenit mamă de băiat. Sarcina și nașterea au „obligat-o” să interacționeze și mai mult cu infrastructura sistemului medical de atunci:

„Când am rămas însărcinată, am început să merg la o instituție medicală din alt sector. Cabinetul ginecologic și cel ecografic se aflau la etajul al doilea. Mă sprijineam de perete pentru a urca sau rugam oamenii să mă ajute. Patul pentru examinare era înalt. Când burta a crescut mai mare, era și mai dificil. În ziua când am născut, din cauză că patul pentru naștere, la fel, era prea înalt, medicii au trebuit să mă apuce de mâini și de picioare, ca să mă transfere de pe un pat pe altul. Simțeam de parcă fusesem trântită”.

În schimb, Elena se consideră norocoasă că, dintotdeauna, a avut parte de o atitudine respectuoasă și de susținere din partea personalului medical: 

„Sarcina și nașterea au decurs cu bine. În toată această perioadă, nu m-am confruntat cu etichete ofensatoare sau critici, așa cum au pățit cunoscute de-ale mele. Din contra, după ce am născut, medicii ne-au monitorizat starea de sănătate, mă ajutau și mă încurajau. Nu m-am simțit de parcă aș fi a nimănui, pentru că am și eu dreptul la servicii medicale calitative”. 

Lipsa echipamentului medical adaptat este o problemă cu care Elena adesea se ciocnește: „Cu puțin timp în urmă, mi-am fracturat piciorul și trebuia să merg la proceduri. Nu am putut însă să beneficiez de ele, pentru că masa de masaj era înaltă și nu am putut urca. Am rugat medicul să mă ajute, însă el mi-a reproșat că nu are timp pentru așa ceva. Mi-a arătat ce să fac și am făcut procedurile acasă, de sine stătător”. 

Recent, Elena a descoperit fotoliile ginecologice adaptate, de la Institutul Mamei și Copilului, destinate femeilor cu dizabilităţi locomotorii, celor în etate sau cu exces de greutate şi femeilor însărcinate. Acestea funcționează în baza unui mecanism special, ce permite reglarea echipamentului în conformitate cu necesitățile fiecărei persoane. Astfel, consultațiile medicale devin accesibile și confortabile atât pentru paciente, cât și pentru personalul medical.

În perioada anilor 2023-2024, UNFPA, cu susținerea partenerilor, a donat 325 astfel de fotolii ginecologice mai multor Centre perinatale municipale și raionale, instituţii medico-sanitare prestatoare de asistență medicală primară, Centre de sănătate prietenoase tinerilor, precum și instituțiilor penitenciare. 

„Fiecare femeie ar trebui să se bucure de dreptul de a merge într-o instituție medicală cu infrastructură accesibilă, cu echipament adaptat, de atmosferă prietenoasă și nediscriminatorie. Asemenea fotolii ginecologice ar trebui să existe în toată țara, mai ales în sate, unde sunt atât de multe femei cu dizabilități, care au nevoie de asistență medicală ginecologică. Fotoliile sunt comode, moderne și nu te mai simți jenată. În plus, consultația decurge mai rapid”, adaugă Elena. 

O confirmă și Diana Valuța, șefa Unității de Coordonare a Implementării Screeningului de Col Uterin. Medicul obstetrician-ginecolog susține că, de cele mai multe ori, medicii evitau să examineze femeile cu dizabilități locomotorii sau opuneau rezistență, în special din cauză că procedura dura prea mult, iar rândul de așteptare era destul de mare. 

„Dotarea instituțiilor medicale cu echipament performant adaptat este un pas extraordinar pentru toate aceste femei și pentru sistem, în general. În plus, medicii au devenit mai empatici și mai bine pregătiți la acest capitol. În prezent, femeile cu dizabilități se adresează mai des la medicul ginecolog - fiind însărcinate, pentru a face colposcopia sau pentru a fi examinate, în urma apariției unor suspiciuni. Pe lângă aceste intervenții, ar fi bine ca personalul medical să fie cât mai mult instruit, pentru a ști cum să utilizeze corect echipamentul, pentru a-și dezvolta deprinderile de utilizare și pentru a ști cum să se comporte/comunice cu pacientele”, subliniază Diana Valuța. 

În anul 2023, potrivit datelor Biroului Național de Statistică, persoanele cu dizabilități au constituit circa 7% din totalul populației cu reședința obișnuită din R. Moldova, ceea ce înseamnă peste 161 de mii de persoane cu dizabilități. Jumătate dintre ele erau femei și fete. 

De Ziua Internațională a Persoanelor cu Dizabilități, marcată anual pe data de 3 decembrie, Fondul Națiunilor pentru Populație (UNFPA) reiterează că fiecare persoană trebuie să aibă aceleași drepturi la sănătate, așa cum afirmă și Convenția ONU privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități.