Vasile Savca: ”Am ales să-mi împărtășesc istoria pentru a încuraja persoanele cu dizabilități să se implice”

E convins că, dacă ar rămâne ultimul în sat „să stingă lumina”, tot la Cârnățeni ar fi de găsit. Localitatea se află la cca 80 km de capitală și la cca 10 km de centrul raional.

Acum zece ani, în urma unui accident de muncă, a devenit utilizator al  scaun cu rotile. Deși, viața i s-a schimbat semnificativ din acel moment, azi Vasile e un om care emană entuziasm și bună dispoziție, un activist civic extrem de implicat și are un mare vis: ca toate instituțiile publice din Moldova să devină accesibile pentru persoanele cu dizabilități. Din 2021, este vicepreședintele Consiliului Raional pentru Participare din Căușeni. Își dorește ca povestea lui de viață și situația în care a ajuns să inspire și să fie un exemplu că „se poate altfel”, iar reușitele lui sunt dovada vie a acestui fapt.

Viața înainte de accident

După vreo șapte ani de muncă peste hotare, s-a întors în sat cu intenția de a-și deschide o mică afacere. Cumpărase două autocamioane speciale și transporta diferite mărfuri de la Căușeni spre Chișinău. În vara lui 2010, transporta baloți de paie pentru o companie care se ocupa cu creșterea ciupercilor. Din neglijența unui angajat, doi dintre baloți s-au răsturnat peste Vasile, lăsându-l imobilizat. 

„După cincisprezece minute de la accident, eram deja internat, doar că intervenția mi-a fost făcută abia peste șaptezeci și două de ore, din lipsă de bani și din motive mai mult birocratice. Trecuse însă prea mult timp și măduva spinării nu mai putea fi restabilită”, mărturisește cu emoție protagonistul.

O dizabilitate de la naștere cred că e trăită într-un anumit mod, iar una care apare pe parcursul vieții e trăită cu totul altfel

Timp de un an după accident a stat doar în poziție drept, în pat. Au urmat tratamente costisitoare și drumuri pe la spitale, dar, din păcate, situația nu s-a mai schimbat. A fost nevoie de acceptarea acestei realități și de puterea de a lua totul de la capăt.

 „Știți, o dizabilitate de la naștere cred că e trăită într-un anumit mod, iar una care apare pe parcursul vieții e trăită cu totul altfel”, relatează Vasile. „Mie îmi era rușine, de exemplu, să merg la medici, așteptam să iasă toți pacienții, apoi să fiu și eu primit, chiar dacă aveam o urgență.” 

Până atunci, mărturisește Vasile, nu cunoștea nimic despre situația persoanelor cu dizabilități și asocia proiectele sociale, dar și ONG-urile, cu termenul „ajutoare umanitare”. Își amintește că atunci când a ajuns la prima instruire organizată de Asociația „Motivație”, în 2014, și-a zis în sinea lui: „Merg la seminar că m-au chemat, iar după asta îmi văd de ale mele, oricum nu pot face nimic”. Dar nu a fost așa.

Datorită mentorilor și instruirii, atitudinea lui s-a schimbat semnificativ, iar pentru că avea și automobil i se deschideau oportunități de implicare civică. În 2016, s-a implicat în primul proiect: a monitorizat accesibilitatea la secțiile de votare. Iar astăzi activismul civic a devenit motivația sa, implicarea în proiecte asigurându-i și o sursă de venit.

A participat și în calitate de consilier pe listele consiliului local de la Cârnățeni, dar a ales să schimbe lucrurile la nivel raional, nu doar în localitatea sa. Din 2021, este vicepreședintele Consiliului Raional pentru Participare. La alegerile din 2018, bunăoară, a monitorizat accesibilitatea în toate secțiile de votare din raion, iar astăzi se poate mândri cu zeci de instituții care au devenit accesibile grație proiectelor pe care le-a atras pentru raionul său.

„Acum și clădirea Consiliului Raional este în proces de reparație, va avea ascensor adaptat și rampă, e un mare succes și un exemplu pentru toată țara”, povestește cu entuziasm Vasile.

Acasă, Vasile face de toate. Împreună cu părinții, are patru hectare de pământ, vie, păsări și animale. Cel mai mult îi place să lucreze la vie. 

În ce privește motivele pentru care persoanele cu dizabilități se implică mai puțin în procesul decizional, Vasile consideră că, pe de o parte, acestea întâmpină bariere fizice, legate de deplasare, de exemplu, mereu sunt puse în situația să „deranjeze” pe cineva, și, pe de altă parte, nu manifestă interes pentru acest lucru, așteaptă recompense financiare sau rămân indiferente. 

„Eu cred că cunosc totul despre accesibilitate și mi-aș dori ca ceilalți oameni aflați în situația mea să cunoască măcar zece la sută. Asta ar fi o mare reușită. Știu că e greu să mobilizezi persoanele cu dizabilități, dar dacă ieși un pic de după gardul tău, îți cauți drepturile, îți descoperi pasiunile, chiar poți reuși multe, în primul rând pentru tine, dar și pentru alte persoane care se confruntă cu o dizabilitate. Și, o să vă mărturisesc, principalul motiv pentru care am ales să îmi împărtășesc istoria este tocmai acesta: pentru a încuraja implicarea și a mai micșora din indiferență”.

***

Această istorie este parte a campaniei de creștere a gradului de conștientizare, „Susținem incluziunea persoanelor cu dizabilități – nimeni nu trebuie lăsat în urmă”. O inițiativă care face parte din eforturile continue ale ONU de a promova participarea incluzivă și semnificativă a persoanelor cu dizabilități în toată diversitatea lor în procesele de luare a deciziilor la toate nivelurile.

Istoria a fost elaborată cu sprijinul financiar al Oficiului ONU pentru Drepturile Omului Moldova în cadrul proiectului „Schimbarea paradigmei către servicii incluzive pentru persoanele cu dizabilități, responsabilitate și guvernare în Moldova//Paradigm Shift to Disability Inclusive Services, Accountability and Governance în Moldova”, implementat de Oficiul ONU pentru Drepturile Omului Moldova, PNUD Moldova și UNICEF Moldova, finanțat de către Parteneriatul Națiunilor Unite pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități (UNPRPD). Opiniile exprimate nu reflectă neapărat opinia oficială a Oficiului ONU pentru pentru Drepturile Omului sau UNPRPD.