„Susținerea și motivarea înseamnă totul pentru mine”

A fi altfel decât alții poate fi o luptă continuă pentru a te bucura de dreptul firesc de a fi văzut, ascultat și acceptat. Este povara pe care o duc zilnic o bună parte din copiii cu necesități speciale sau un pic mai diferiți decât alții, dar cu aceleași dorințe de a-și face prieteni, de a descoperi lumea și contribui la dezvoltarea ei în calitate de medici, învățători sau prin orice altă activitate. Eugen, în vârstă de 31 ani, a fost acel copil, care visa să poarte o uniformă magică cu puterea de a-l transforma într-un salvator.  

„Îmi doream să fiu polițist, medic, militar sau orice altceva care îmi oferea o uniformă pentru a ajuta oamenii”, își amintește Eugen. Însă, deficiența sa de vorbire, cauzată de o complicație la naștere, i-a furat din încrederea și puterea de a visa. „Părinții au început să se întrebe de ce nu pot să vorbesc ca alți copii, iar medicii i-au spus mamei că probabil procesul este unul întârziat. Când am împlinit vârsta de patru ani, părinții au înțeles că este o problemă și am început mai multe terapii cu diverși medici", spune Eugen.  

„Părinții erau cei care mă susțineau mereu” 

Cea mai mare provocare a sa nu era dificultatea de a vorbi și comunica cu alți oameni, ci reacțiile altor copii. „Primele episoade au început la grădiniță și au continuat până în clasa a treia. Pentru a mă apăra, eu răspundeam fizic, prin violență. Ulterior, în adolescență, îmi era dificil să interacționez cu unii colegi, în special cu fetele”, își amintește Eugen, fiind convins că susținerea și motivația înseamnă totul pentru copiii, care depun eforturi să se simtă parte a acestei lumi. „Părinții erau cei care mă susțineau mereu. Unii oameni nu aveau răbdare să mă asculte. Astfel, eu preferam să tac, iar uneori mă simțeam invizibil. Îmi era frică să mă manifest. Am reușit să îmi fac câțiva prieteni în copilărie, care reușesc să mă înțeleagă din jumătate de cuvânt, iar la universitate, unii colegi m-au susținut și motivat să vorbesc. Susținerea și motivația înseamnă totul pentru mine”, spune Eugen.  

„Am avut un profesor foarte bun, care m-a inspirat să învăț” 

Astăzi, Eugen unul dintre membrii echipei oficiului UNICEF în Republica Moldova. În fiecare zi, el oferă suport colegilor în toate provocările ce țin de utilizarea tehnologiilor informaționale și integrarea acestora în procesele de lucru. L-am întrebat cum a început drumul său în IT, iar o bună parte din răspunsul său se referă la dedicația profesorului său de informatică. „La școală am avut un profesor foarte bun, care m-a inspirat să învăț și să îmi placă acest domeniu. El reușea să explice tuturor elevilor, care indiferent de capacitățile și preferințele lor, înțelegeau acest obiect de studiu. Datorită lui, sunt pasionat de tehnologii. Pe de altă parte, din cauza defectului de vorbire, eram tratat diferit la disciplinele umanitare. În loc să răspund ca alți copii, eu scriam, iar ca rezultat aveam note mai mici. Chiar dacă îmi doream să recit o poezie, profesoara nu îmi permitea pentru a nu fura prea mult timp. Engleza am învățat-o cu ajutorul desenelor animate”, spune Eugen.  

„Mă simt liber, acceptat și că pot fi eu însuși” 

Ca și mulți alți tineri, el își dorea să devină independent financiar și să își găsească un loc de muncă. Însă, toate încercările sale de a bate la ușile companiilor din diverse domenii aveau un final comun, cu răspunsul angajatorilor că „vom reveni”.  „O perioadă am lăsat mâinile în jos. Într-o zi, o persoană m-a încurajat să depun actele pentru o poziție de la Ministerul Educației și Cercetării. Am făcut asta și de atunci lumea a luat culoare. M-am dezvoltat și chiar am reușit să leg prietenii la joburile pe care le-am avut”, povestește Eugen zâmbind.  

Cât despre calea spre UNICEF, el spune că la fel se datorează motivației oferite de un om, care a crezut în el: „Un fost coleg mi-a arătat anunțul de angajare la UNICEF, iar eu mă îndoiam că voi corespunde cerințelor. Am fost extrem de fericit când am primit oferta. Cel mai mult îmi place aici colectivul și anume anturajul familial. Mă simt liber, acceptat și că pot fi eu însuși”.  

Misiunea de a lucra alături de o echipă axată pe îmbunătățirea vieții copiilor din întreaga lume îl dă încrederea, odată furată, că tot ce este mai frumos în viața sa abia urmează, iar visurile sale prind curajul de a deveni mai mari, mai puternice, dincolo de stereotipurile societății. „Eu lucrez pentru a ajuta pe alții să își îndeplinească responsabilitățile și încerc să fiu cât mai eficient. Mă motivează că într-un anumit fel contribui la crearea unei lumi mai bune pentru fiecare copil. Curajul și susținerea oferită de echipă foarte mult contează. Mi-aș dori să ajung în una din țarile europene, unde aș putea să continui să ajut oamenii și să îmi fac o familie”, spune Eugen.  

UNICEF îndeamnă autoritățile și fiecare persoană să respecte dreptul copiilor cu anumite deficiențe la incluziune, libertate, siguranță și participare. În prezent, circa 10 700 de copii cu necesități speciale locuiesc în Republica Moldova și au nevoie de acces la servicii calitative de sănătate și îngrijire. UNICEF continuă să promoveze bunăstarea și integrarea acestor copii și tineri prin toate activitățile sale și continuă să și îndeplinească angajamentul de a dezvolta și implementa programe dedicate dezvoltării sistemelor de educație, sănătate în peste 190 de țări și teritorii. Această lume aparține fiecărui copil, care într-un mod unic va contribui la crearea viitorului.