Din spusele Anastasiei Suslov: „Schimbarea începe cu propria poveste și se extinde spre întreaga comunitate”

Tot mai mulți/-te tineri și tinere din Republica Moldova aleg să se implice în diverse activități de promovare a drepturilor omului, utilizând abilitățile lor în diverse domenii de activitate. Astfel a procedat și Anastasia Suslov, o tânără activistă, care a decis să facă un stagiu la UN Women Moldova, în cadrul Programului ONU de Stagii pentru Diversitate. Vă invităm să cunoașteți istoria Anastasiei.

„Mă numesc Anastasia Suslov. Am 20 de ani și sunt din orașul Bălți. Am deficiențe de vedere. Sunt activistă pentru drepturile omului și în ultimul an m-am axat pe drepturile persoanelor cu dizabilități de vedere, implementând mai multe acțiuni în sensul dat. Această experiență m-a ajutat să-mi conturez valorile personale și ulterior calea profesională. Acum îmi fac studiile la Școala de Jurnalism din Moldova și un stagiu  în cadrul UN Women Moldova.

Jurnalismul a apărut în viața mea întâmplător. La vârsta de 18 ani, am dat start unui podcast despre drepturile omului în Republica Moldova. S-a întâmplat la Bălți, la o platformă locală de știri. Lucrând asupra acelui podcast lângă profesioniști și profesioniste, m-am îndrăgostit de această activitate.

Fiind activistă în domeniul drepturilor omului, încercam să prind și câte o semincioară din feminism și egalitatea de gen. În 2019, împreună cu alte tinere, am inițiat marșul feminist de 8 martie la Bălți. A fost o experiență nouă pentru acest oraș, pentru că la Bălți nu se practică protestele, marșurile, grevele, în special când acestea sunt organizate de femei și în susținerea femeilor. Era foarte bizar să mergem pe strada centrală a orașului unde unele partide politice împărțeau lalele și trandafiri femeilor, iar noi spuneam că nu avem nevoie de flori, avem nevoie de drepturi egale. Însă pe atunci nu neapărat înțelegeam ce înseamnă feminismul și valorile egalității de gen și cred că am mers mai mult instinctiv. Am ajuns la conștientizarea că sunt feministă după mai multe discuții cu persoane care la fel se declară feministe, după anumite experiențe care nu au fost neapărat pozitive, care s-au întâmplat cu mine și cu prietenele mele. Mai apoi, am început să colaborez cu diverse ONG-uri și, treptat, s-a format imaginea în care cred acum.

Am fost încântată să beneficiez de oportunitatea de a face un stagiu în cadrul UN Women, într-un domeniu care-mi este interesant și în care eu pot să fiu utilă.

Pentru început am scris un articol  luând un interviu de la o deputată din Parlamentul Republicii Moldova, care lucrează împreună cu alți/-te specialiști/-ste asupra unui proiect de lege a psihologilor ce urmează să fie transmis spre aprobare. A fost o experiență foarte interesantă, întrucât am reușit să aplic cunoștințele acumulate. La UN Women, mă simt acceptată și inclusă în toate activitățile.

Totodată, de-a lungul acestui an, am reușit să întreprind și o serie de acțiuni ce au vizat persoanele cu deficiențe de vedere. În luna martie, în săptămâna mondială a Glaucomului, pe care îl am și eu, am lansat o expoziție de fotografii, care vorbește despre istoria unei fete cu Glaucom, mai exact despre experiența mea personală. Expoziția a ajuns în 3 localități: Chișinău, Bălți și Cahul. A ajuns și în Parlamentul Republicii Moldova. O altă experiență interesantă a avut loc vara aceasta, când am filmat un film documentar care despre cum percepe o persoană cu dizabilități vizuale un eveniment cultural.

În Republica Moldova, persoanele cu dizabilități de vedere, se confruntă zilnic cu diverse provocări. Aici ar putea fi atinse foarte multe aspecte, dar eu mă voi rezuma la un exemplu foarte mic: în orașul meu natal există doar un semafor sonorizat pentru persoanele cu deficiențe de vedere, acesta fiind instalat de un agent economic. Venind la Chișinău, am văzut câteva semafoare de acest tip, însă acestea nu sunt suficiente. Chișinăul este un pic mai accesibil decât alte localități din Moldova, dar are și el multe impedimente la nivel de infrastructură, care ar putea traumatiza persoanele cu dizabilități - multe scări, borduri neadaptate la necesitățile tuturor. Iar dacă vorbim despre adaptare rezonabilă, asta nu ar prejudicia bugetul statului, pentru că astfel de acțiuni nu necesită resurse mari. De exemplu, vopseaua galbenă cu care pot fi marcate marginile scărilor, bordurile, mânerele ușilor. Aceasta ar arăta foarte estetic și viu. Aceasta ar da culoare orașului, dar și ar ajuta persoanele slab văzătoare să se deplaseze independent. Acestea sunt niște acțiuni foarte simple, dar necesare. Eu cred că dacă noi ne dorim un viitor european, noi avem nevoie de aceste schimbări. Un oraș devine european atunci când pe străzile lui poți vedea persoane din diverse grupuri, inclusiv cele cu dizabilități.

Acum lucrez la câteva concepte concomitent, dar pe viitor aș vrea să scriu. Să scriu mai des, mai consistent, mai eficient. Eu cred că prin istorii, prin experiențe relatate, noi putem să aducem o schimbare în societate. Fiecare din noi a crescut cu povești, fiecare din noi iubește poveștile. Dacă învățăm ceva dintr-o poveste, la fel putem învăța și dintr-o istorie a unei supraviețuitoare a violenței, unei feministe, unui bărbat care a depășit stereotipurile de gen. Eu cred în jurnalismul de soluție, nu în jurnalismul de relatare a faptelor. Jurnalismul în care venim cu o istorie, dar totodată și cu o soluție, care poate avea un impact asupra întregii societăți.

Una din lecțiile pe care le-am învățat este să-ți accepți trăirile și emoțiile așa cum sunt ele și să înveți din fiecare experiență. Iar dacă îți pui un scop, să accepți faptul că nu vei putea face o schimbare peste noapte, să fii consecventă în ceea ce faci și să permiți lucrurilor să se întâmple pas cu pas.”

Anastasia Suslov este una din cei/cele șapte stagiari/-re din grupuri subreprezentate ce activează la ONU Moldova în cadrul celei de-a cincea ediții a Programului ONU de Stagii pentru Diversitate, și este implicată în cadrul programului „Eliminarea Violenței împotriva Femeilor”, dar și activitățile de comunicare. Pe lângă activitățile agențiilor, stagiarii și stagiarele programului beneficiază de o serie de sesiuni de informare, capacitare pe diverse subiecte ce țin de drepturile omului, inclusiv vizite la câteva instituții și organizații din domeniu.

Programul ONU de Stagii pentru Diversitate inițiat de ONU Moldova în anul 2016, își propune să sprijine incluziunea persoanelor ce aparțin grupurilor subreprezentate, care se confruntă cu discriminare în viața socială, economică, publică și politică.

Pentru a o cunoaște mai bine pe Anastasia, accesați pagina ei de Facebook.