Un vis pentru un refugiat: „să stau afară, să văd copacii și să respir”

Cu câțiva ani în urmă, după ce au sărbătorit ultima zi de școală, Vova și colegii săi de clasă au mers pe malul mării în Odesa. Tânărul care avea atunci 14 ani a decis să sară de pe o stâncă în apă, o decizie care avea să-i schimbe viața pentru totdeauna.

La 1 iunie 2015, de Ziua Copilului, Vova a suferit prima operație la coloana vertebrală. Băiatul avea să petreacă încă patru luni în spital, fiind supus la diverse proceduri.

„Mi-am adus obiectele personale la spital. Ne-am simțit ca și cum ne-am fi mutat acolo”, își amintește mama lui, Irina.

În prezent, tânărul, în vârstă de 22 de ani, locuiește împreună cu mama și sora sa mai mică în Bender, Republica Moldova. Și-au părăsit apartamentul de la etajul șapte, viața și prietenii din Odesa, căutând siguranță de războiul în desfășurare din Ucraina.

Patul special în care doarme Vova a fost adus de Irina dezasamblat din Odesa. Patul a fost donat familiei de către prieteni și rude și ar fi fost prea scump pentru a fi cumpărat de ei înșiși.

„Mama mă ducea adesea la mare, unde îmi plăcea să privesc valurile, apusul, să respir aerul salin. De când ne aflăm în regiunea transnistreană, nu am mai putut ieși afară, deoarece vechiul meu scaun cu rotile nu mai este potrivit pentru mine”, a spus tânărul.

La 23 octombrie 2023, UNHCR, Agenția ONU pentru Refugiați, și AOSIRM, Asociația Persoanelor cu Dizabilități din Moldova, au mers la Bender, unde au distribuit scaune cu rotile refugiaților din Ucraina care depind de scaune cu rotile pentru a se deplasa.

„Primul lucru pe care îl voi face când mă voi așeza în noul meu scaun cu rotile va fi să ies afară. Pur și simplu să stau afară, să văd copacii și să respir”, spune Vova.

Deplasarea forțată afectează în mod disproporționat persoanele cu dizabilități. Aproximativ 12 milioane de persoane cu dizabilități au fost strămutate cu forța din cauza persecuțiilor, a violenței și a încălcărilor drepturilor omului.

Acestea sunt adesea mai vulnerabile la violență și exploatare, se confruntă cu bariere în accesul la serviciile de bază și sunt adesea excluse de la oportunitățile educaționale și profesionale.

La UNHCR Moldova, lucrăm pentru a ne asigura că persoanele cu dizabilități au acces la servicii vitale și posibilitatea de a-și aplica abilitățile și capacitățile în beneficiul lor, al familiilor și al comunităților lor.