A prospera dincolo de conflicte: „Viața este cel mai de preț lucru!”

Faceți cunoștință cu Raisa Sacaliuc, o mamă refugiată din Ucraina, care și-a găsit alinare și scop în noua ei viață în calitate de educatoare la un centru de joacă și învățare din Chișinău. La cei 36 de ani ai săi, Raisa reflectă asupra transformării profunde pe care războiul i-a adus-o și care i-a insuflat o nouă apreciere pentru viață și dorința de a trăi la maxim fiecare moment.

„Războiul m-a schimbat. Abia acum am învățat să apreciez cu adevărat viața și să trăiesc cu intensitate fiecare moment.” Raisa a ajuns în Moldova împreună cu fiul ei de 14 ani, Nicolae, la câteva zile după ce a început invazia rusă în Ucraina.

Totul s-a schimbat brusc în dimineața zilei de 24 februarie 2022, când sunetul sirenelor a înlocuit alarma deșteptătorului. Deși existau zvonuri despre o invazie iminentă, Raisa nu le-a acordat inițial atenție, alegând să rămână plină de speranță. Cu toate acestea, pe măsură ce războiul se desfășura, nopțile reci din adăposturile antiaeriene, frica și bombardamentele grele au pus-o la pământ, împingând-o spre decizia de a-și părăsi patria.

„Existau zvonuri despre o potențială invazie, dar nu am acordat prea multă atenție știrilor, chiar dacă oricum aveam deja valiza pregătită cu strictul necesar”, își amintește Raisa.

Ultima picătură a venit sub forma unui apel telefonic de la rudele ei din Republica Moldova, care au asigurat-o că ea și fiul ei vor fi primiți cu căldură în familia lor.

Cu valizele strânse și cu multă determinare, Raisa și fiul ei au pornit într-o călătorie care avea să lase în urmă pe cei dragi, prieteni, amintiri valoroase și vise spulberate.

Ghidați de bunătatea străinilor, au schimbat mai multe trenuri până au ajuns la punctul vamal de frontieră Otaci, unde au găsit refugiu după o călătorie extrem de grea.

„Când am trecut granița, viața mea a început să prindă din nou culoare. Mulțumesc UNICEF și altor organizații, voluntari, care m-au întâmpinat cu ceai și mâncare caldă, un loc de dormit și cuvinte de încurajare", spune Raisa.

Prin intermediul rudelor ei din Ialoveni a descoperit existența centrelor de joacă și învățare pentru copiii refugiați din Ucraina. Fără să ezite, Raisa a căutat orice oportunitate de a se alătura personalului, dornică să-și valorifice abilitățile și experiențele la un asemenea centru.

Cezara Cornienco, directoarea centrului de joacă și învățare „Poarta Verde”, își aduce clar aminte de sosirea Raisei și dorința ei de neclintit în a lucra acolo. În pofida faptului că nu existau posturi vacante, diplomele impresionante ale Raisei, inclusiv gradul ei de predare și cei zece ani de experiență, au convins echipa că ar fi un angajat valoros. Această decizie s-a dovedit reușită, întrucât atât echipa de lucru, cât și părinții copiilor care frecventează centrul apreciază acum din toată inima activitățile Raisei.

„A fost una dintre cele mai bune decizii luate vreodată,” susține dna Cornienco.

Treptat, Raisa și fiul ei au început să-și reconstruiască viața în Moldova. Fiul ei s-a înscris la o școală din Chișinău, iar timpul liber îl petrece la centrul „Poarta Verde”, unde colegii Raisei s-a oferit voluntar să-l învețe câteva acorduri de chitară. În plus, Raisa a beneficiat și de sprijinul psihoterapeutic atât de necesar, apelând atât ea, cât și fiul ei la instrumente eficiente de gestionare a emoțiilor.

„Nicolae s-a maturizat prea devreme, dar sunt foarte mândră de persoana în care se transformă. Pe umerii săi a fost pus un rucsac plin de responsabilități, pe care îl poartă cu demnitate,” spune Raisa.

Centrul de joacă și învățare oferă un adăpost unde copiii pot dansa, face sport, se pot implica în activități creative, atenuând stresul împovărător pe care l-au experimentat. Raisa facilitează activ integrarea acestora în noul mediu, evitând discuțiile despre război decât dacă acestea sunt inițiate de copii înșiși, asigurându-i atunci de disponibilitatea ei de a asculta.

„Încerc să le explic atât copiilor, cât și părinților că nu există emoții bune sau rele. Avem nevoie de toate stările în viețile noastre, pentru a învăța cum să le gestionăm”, explică ea.

34 de copii ucraineni frecventează zilnic centrul „Poarta Verde” și alți 20 – ocazional. Copiii s-au obișnuit cu noua lor rutină și locație.

Mariei îi place să deseneze la centru și adoră plimbările de weekend cu mama ei.

„Îmi place să vin la centru și să desenez. În timpul weekend-urilor, mă plimb cu mama pe străzile din Chișinău, care sunt foarte frumoase. Cu toate acestea, duc lipsa prietenilor, care au rămas în Kiev”, povestește Maria, în vârstă de șapte ani.

„Mâncarea din Moldova este absolut delicioasă. Mi-am făcut aici prieteni minunați alături de care ador să mă joc. Mi-aș dori însă foarte mult să pot aduce la Chișinău pisicul pe care l-am lăsat la Odesa”, spune Sofia, în vârstă de 6 ani, exprimându-și afecțiunea pentru noul ei mediu.

Încă de la începutul războiului din Ucraina, Moldova și-a deschis larg brațele la sute de mii de refugiați, oferindu-le o a doua casă. Raisa Sacaliuc, profund marcată de căldura și generozitatea moldovenilor, a găsit aici confort și un sentiment de apartenență. Îi face plăcere să exploreze locurile pitorești, cufundându-se în frumusețea naturii, arhitecturii și savurând din bucătăria locală delicioasă. Raisa a renunțat să-și mai facă planuri de lungă durată, concentrându-se în schimb pe inspirarea și motivarea altora care încă îndură greutăți similare.

„Cu un an în urmă nici nu putea dormi, dar acum sunt recunoscătoare că am putut depăși aceste momente. Pe parcurs, am învățat să mă iubesc și apreciez mai mult. Când ne confruntăm cu o criză, trebuie să reflectăm dacă aceasta poate fi schimbată. Dacă răspunsul este negativ, atunci trebuie să lăsăm lucrurile să se desfășoare în voia sorții. Vreau să reamintesc tuturor că cea mai valoroasă posesie pe care o avem este viața noastră. Banii pot fi câștigați din nou, dar timpul pierdut este irecuperabil. Deci, haideți să prețuim doar lucrurile care contează cu adevărat”, spune Raisa.

Printr-o colaborare între UNICEF Moldova și Centrul Național pentru Educație Timpurie și Informare a Familiei la nivel local, au fost înființate 15 centre de joacă și învățare pentru a sprijini copiii refugiați din Ucraina.

Dotate cu materiale educaționale și jucării cognitive, aceste centre oferă copiilor un mediu interactiv și sigur pentru a se juca și învăța. Până în prezent, 4.784 de copii refugiați ucraineni au beneficiat de educație non-formală și au primit materiale de învățare în aceste centre, în timp ce alți 2.908 au primit servicii esențiale de sănătate mintală și sprijin psihosocial.