Proiect de asistență pentru chirie în Moldova în sprijinul învățământului universitar la distanță în Ucraina
Bălți. - Roman este un băiat de 18 ani din Odesa. A părăsit Ucraina la începutul războiului.
“Aveam o viață ordinară in Odesa. Studiam medicina la universitate. Aveam prieteni și căldura familiei”.
Își amintește de începutul războiului de parcă ar fi fost ieri. “Era târziu, și cum dese ori se întimpla, eu cu colegii mei eram treji și pregăteam o prezentare în PowerPoint. Când am finisat, am mers să-mi periez dinții și m-am dus la culcare. După câteva ore, am auzit niște explozii zgomotoase. M-am uitat pe fereastră și am văzut bombardamentele. Locuiam nu departe de baza militară Odesa și de aeroport și acolo au lovit rușii când a început atacul. Pământul tremura, eram foarte speriat. Cel mai bun prieten al meu m-a sunat dimineața și am luat decizia să plecăm”.
Roman a ajuns în Moldova singur, în Martie 2022. El a decis să meargă la Bălți, unde bunica He decided to go to Balti unde bunica lui lucra cu mult timp în urmă într-o fabrică de prelucrare a mașinilor. Fără părinți, prieteni, cunoștințe în apropiere, resurse financiare limitate și nici un loc de locuit.
“Aveam nevoie de ajutor pentru că eram singur, fără bani, și departe de orașul natal. Nici nu știam cum e posibil să găsesc un loc de cazare”. Ulterior, datorită sprijinului comunității gazdă, „oameni de rând”, și-a găsit un loc sigur în care să trăiască. „Dar nu mi-am putut permite”, a recunoscut el.
Într-o situație vulnerabilă, el a profitat de ocazia de a avea un acoperiș deasupra capului, însă era conștient că ar fi fost o provocare aproape de netrecut să plătească chiria cu slujbele prost plătite pe care le-a putut găsi și cu remitențele oferite de familia sa în Ucraina. Riscul evacuării era după colț.
În perioada de cea mai mare incertitudine a lui la Bălți, „Am primit un apel la numărul meu de telefon de la IOM Moldova pentru a mă informa despre proiectul ‘Asistență pentru închiriere’. Mi-am arătat imediat interesul și am fost invitat la o întâlnire”.
Roman nu reușise încă să-și găsească de lucru și, prin urmare, nu avea resurse financiare, în afară de sprijinul familiei, pentru a plăti chiria și pentru a-și asigura nevoile de bază.
„Singura așteptare pe care o aveam în acel moment era să primesc asistență pentru închirierea apartamentului. Nu m-am bazat pe nimic mai mult. Nici nu aș putea cere mai mult, pentru că știu că sunt oameni care sunt într-o poziție mult mai dificilă”.
„Locuiesc într-un apartament vechi obișnuit, unde mă simt confortabil și în siguranță. Datorită asistenței OIM, în loc să plătesc chiria, pot economisi bani pentru alte nevoi și îmi pot construi viitorul. Eu nu am renunțat la studii. Continui să fiu student la distanță la facultate deoarece m-aș vedea peste șase luni acasă, în ciuda faptului că totul este distrus și încă nu știu ce se va întâmpla”.