Asistenta medicală Liubovi Chișevscaia - 47 de ani alături de pacienți
„De 47 de ani, zi de zi, trăiesc cu grijile pacienților mei.
E aproape o viață de om. În toți acești ani, am continuat să învăț, am trecut cursuri noi de specializare, am creat și am condus echipe și am fost alături de mii de oameni”, povestește Liubovi Chișevscaia, sora medicală șefă de la Centrul Mamei și Copilului din orașul Tiraspol.
Are zâmbetul larg, ochii senini. Ține cu o eleganță aparate mâinile în fața sa. Conduce la ora actuală o echipă de 60 de asistente medicale din cadrul Centrului Mamei și Copilului din Tiraspol, care este una dintre cele mai mari instituții medicale din stânga Nistrului. Liubovi Chișevscaia coordonează munca colegelor sale din cadrul staționarului de pediatrie și moșit, a Policlinicii consultative și a secției de diagnostic și tratament. Zilele ei de muncă încep cu ședințele matinale, pentru că fiecare pacient este o prioritate. Munca organizațională, la fel ca și responsabilitățile directe de asistentă medicală, solicită la fel de multă dedicație ca și vizitele în saloane și acordarea asistenței medicale femeilor, viitoarelor mame și nou-născuților.
„După absolvirea cu excelență a Colegiului de Medicină din Tiraspol am primit îndreptare să lucrez la Casa Copilului. Țin minte că mă duceam în fiecare vineri la autoritatea orășenească să întreb ce posturi vacante sunt. Pe atunci, în anii 70 era un rând enorm în ceea ce privește angajarea la lucru – peste 300 de oameni își așteptau rândul. Or, eu nu m-am gândit niciodată la o altă profesie decât cea de asistentă medicală. Mama îmi povestea cât de grijulie eram în copilărie cu toți semenii mei. Am învățat de foarte devreme să pun injecții. (râde).
Apoi, am fost transferată la Maternitatea nr. 1 din Tiraspol. În acea perioadă vroiam să-mi îndeplinesc încă un vis – să devin asistentă medicală în sala de operații. Visam cu ochii deschiși. Și, atunci când au fost organizate cursurile de specializare la Chișinău, am fost printre primii care s-au înscris. Într-un final, am ajuns să lucrez în secția de ginecologie operativă. Peste câțiva ani, am mai făcut o specializare, în anesteziologie, și abia atunci am putut să lucrez în secția de operații. Era stihia mea, lucrul era foarte greu, multe operații pe timp de noapte, dar eu eram fericită, mă duceam în secție, vedeam ce și cum, monitorizam pacienții... Desigur, la un moment dat, mi-a părut rău că nu aveam studii superioare. De aceea, în 1985 am intrat la Facultatea de biochimie de la Universitatea „T.G. Shevchenko” de la Tiraspol, continuându-mi munca de moașă-șefă. Studiile superioare mi-au oferit o șansă deosebită, cea de a preda la Colegiul de Medicină disciplina de nursing. Am colaborat foarte mulți ani cu colegiul și pot și eu să mă mândresc cu studenții mei.
Până în 1991, am activat ca moașă-șefă, acum sunt asistentă medicală șefă. Poate unii consideră că sunt prea severă, dar mie îmi place disciplina și responsabilitatea. Disciplina este una din cheile spre succes. Am învățat să fiu disciplinată în anii când mă ocupam de atletica ușoară și participam la diferite concursuri republicane și unionale. Acum merg la înot și-i îndemn pe toți să adopte un mod de viață sănătos.
Îmi iubesc nespus de mult serviciul. Întreaga viață am dedicat-o faptului de a ajuta oamenii - nu este nimic mai important decât sănătatea omului. Ce îmi mai doresc, după 47 de ani de carieră? Să mai învăț, să implementez la noi în instituție tot ce este nou în lume, standarde și protocoale inovative. Aș vrea să fac cea de-a doua facultate, chiar în domeniul nursingului, simt că aș putea mișca munții din loc…”