Testul climatic de la Glasgow, de António Guterres

Liderii mondiali vor fi puși la încercare în curând la Conferința ONU privind Schimbările Climatice - cunoscută ca COP26 - la Glasgow.

Acțiunile lor - sau inacțiunile - vor demonstra seriozitatea lor cu privire la abordarea acestei urgențe planetare.

Semnele de avertizare sunt greu de trecut cu vederea: temperaturile pretutindeni ating maxime noi; biodiversitatea atinge noi niveluri minime; oceanele se încălzesc, se acidifică și se sufocă cu deșeuri plastice. Creșterea temperaturilor va face vaste întinderi ale planetei noastre zone moarte pentru umanitate până la sfârșitul secolului.

Iar cunoscutul Jurnal Medical Lancet a descris recent schimbările climatice drept „definirea narativă a sănătății omului” în anii ce urmează - o criză definită de foametea răspândită, de boli respiratorii, de dezastre fatale și de focare de boli infecțioase care ar putea fi chiar mai strașnice decât COVID-19.

În pofida acestor semnale de alarmă, vedem noi dovezi în ultimele rapoarte ale ONU că acțiunile guvernelor de până acum pur și simplu nu contribuie la ceea ce este atât de necesar.

Noile anunțuri recente privind acțiunile climatice sunt binevenite și critice - dar chiar și așa, lumea noastră se îndreaptă spre o creștere dezastruoasă de temperaturi globale cu peste 2 grade Celsius.

Acesta este un strigăt îndepărtat de la ținta de 1.5 grade Celsius la care lumea a convenit în temeiul Acordului de la Paris - o țintă pe care știința ne spune că este unica cale sustenabilă pentru lumea noastră.

Această țintă poate fi realizată totalmente. 

Dacă putem reduce emisiile globale cu 45% comparativ cu nivelul din 2010 în acest deceniu.

Dacă putem realiza zero emisii nete pe glob până-n anul 2050.

Și dacă liderii mondiali vin la Glasgow cu ținte îndrăznețe, ambițioase și verificabile pentru 2030 și politici noi și concrete pentru a inversa acest dezastru.

Liderii G20 - în special - trebuie să livreze.

Timpul pentru amabilități diplomatice a trecut.

Dacă guvernele - în special guvernele G20 - nu se ridică și nu preiau conducerea asupra acestui efort, ne îndreptăm spre o suferință umană teribilă.

Însă toate țările trebuie să realizeze că modelul de dezvoltare vechi, de ardere a carbonului este o condamnare la moarte pentru economiile lor și planeta noastră. 

Noi acum avem nevoie de decarbonizare în fiecare sector din fiecare țară. Noi trebuie să transferăm subvențiile pentru combustibili fosili la energia regenerabilă și să taxăm poluarea și nu oamenii.  Noi trebuie să punem un preț pentru carbon și să canalizăm acești bani pentru infrastructuri reziliente și locuri de muncă. 

Și noi trebuie să eliminăm treptat cărbunele - până-n 2030 în țările OCDE și până în 2040 în toate celelalte. Un număr tot mai mare de guverne s-au angajat să stopeze finanțarea cărbunelui - iar finanțarea privată trebuie să facă la fel, urgent.

Pe bună dreptate, oamenii se așteaptă ca guvernele lor să conducă. Însă noi toți avem o responsabilitate de a ne proteja viitorul nostru colectiv. 

Afacerile trebuie să reducă impactul său climatic și să-și ajusteze pe deplin și credibil activitățile și fluxurile financiare la un viitor cu zero emisii nete. Destul cu scuzele; destul cu dezinformarea ecologică.

Investitorii - publici și privați deopotrivă - trebuie să facă același lucru. Aceștia ar trebui să se alăture celor din top, precum alianța proprietarilor de active cu zero emisii nete, și propriul fond de pensii al ONU, care și-a îndeplinit obiectivele de investiții în reducerea emisiilor de carbon pentru 2021 înainte de termen și peste obiectivul propus, cu o reducere de 32% în acest an.

Persoanele din fiecare societate trebuie să ia decizii mai bune, mai responsabile privind ceea ce mănâncă, cum călătoresc și ce cumpără.  

Iar tinerii - și activiștii pentru climă - trebuie să continue ceea ce fac: să ceară acțiune de la liderii lor și să-i responsabilizeze.

Noi avem nevoie de solidaritate globală pentru a ajuta toate țările să facă această schimbare.  Țările în curs de dezvoltare se confruntă cu crize legate de datorii și de lichidități. Ei au nevoie de sprijin.

Băncile publice și multilaterale de dezvoltare trebuie să-și sporească semnificativ portofoliile în materie de climă și să-și intensifice eforturile pentru a ajuta țările să treacă la economii reziliente și cu zero emisii nete. Țările dezvoltate trebuie urgent să-și îndeplinească angajamentul de a asigura finanțare în valoare de cel puțin 100 miliarde dolari SUA pentru eforturile de combatere a schimbărilor climatice în țările în curs de dezvoltare.

Donatorii și băncile de dezvoltare multilaterale să aloce cel puțin jumătate din finanțarea lor din domeniul schimbărilor climatice pentru adaptare și reziliență.

Organizația Națiunilor Unite a fost fondată în urmă cu 76 de ani pentru a construi un consens pentru acțiunea împotriva celor mai mari amenințări cu care se confruntă omenirea.  Dar rareori ne-am confruntat cu o criză ca aceasta – o criză cu adevărat existențială care – dacă nu este abordată - ne amenință nu doar pe noi, ci și generațiile viitoare.

Există o singură cale înainte.   Un viitor cu 1.5 grade este unicul viitor fiabil pentru umanitate.

Liderii trebuie să își îndeplinească misiunea la Glasgow, înainte de a fi prea târziu.

António Guterres este Secretar General al Organizației Națiunilor Unite