„Autismul nu ne desparte: Sorin este lumina familiei noastre”

Este ora 9 dimineața și Sorin, însoțit de părinții lui, se îndreaptă spre școală. E locul unde se simte la fel de bine ca și acasă. Merge cu pași repezi spre clasa de la etajul doi: după orar are lecția de educație tehnologică. Pentru astăzi are misiunea de a confecționa o jucărie. Doamna Aliona, diriginta, i-a pregătit acul, câteva fire de ață și o bucată de material. 

„Sorin, vino la locul tău să începem munca”, îi spune învățătoarea cu o voce grijulie.

El se așează la masă și, în timp ce trece firele de ață prin material, își furișează privirea către mama sa, care îl urmărește dintr-o parte. Din când în când îi zâmbește pe ascuns: e felul lui de a-i spune că o iubește. 

„Numele Sorin vine de la soare, iar pentru noi chiar asta este - lumina familiei noastre. În zilele mohorâte, și el devine mai trist. Viața noastră gravitează în jurul lui, asemenea planetelor în jurul soarelui. El este centrul preocupărilor și al activităților noastre”, spune Iuliana Garam, mama lui Sorin. 

„Scopul nostru este să le formăm deprinderi de viață și să le dezvoltăm independența, astfel încât să se poată descurca singuri în diferite situații.”

Băiatul are 17 ani și este diagnosticat cu autism. Își face studiile la Școala auxiliară nr. 7 din Chișinău. În primii doi ani de școală, Sorin a mers la un liceu obișnuit din capitală, după care părinții au decis să-l transfere aici, unde este înconjurat de mai multă căldură, înțelegere și acceptare.

„Pentru el, un mediu optim de dezvoltare este acela în care numărul de copii din clasă este mai redus. Persoanele cu autism percep lumea și mediul înconjurător într-un mod mai complex, iar orice sunet sau mișcare le poate provoca reacții mai intense. Pentru ele, mediul nu este doar un context exterior, ci o parte integrantă a echilibrului lor interior. De aceea, schimbările, elementele noi sau aglomerația pot deveni copleșitoare. În acest sens, un mediu mai liniștit și structurat este ideal pentru el”, continuă Iuliana.

În clasa lui Sorin studiază cinci elevi. Împreună, în echipă, au învățat să transforme dificultățile în mici succese. Lecțiile nu sunt doar despre litere și cifre, dar și despre descoperirea propriilor abilități. Incluziunea, în cazul lor, nu înseamnă prezența într-o instituție de învățământ, dar adaptarea întregului proces educațional la nevoile fiecăruia. Programul este flexibil, metodele sunt personalizate, iar ritmul este dictat de tânăr.

Or, Sorin este pasionat de ceramică, atelierul de educație tehnologică, cercul de tapiserie și cel de menaj. Îi plac rutinele și se simte în siguranță atunci când lucrurile sunt previzibile. De aceea, dacă la pauză i s-a promis o gustare delicioasă, va face tot posibilul ca s-o obțină.

„Sorin este, cu adevărat, copilul școlii. Nu cred că există vreun cadru didactic care să nu-l îndrăgească. Punem mare accent pe confortul lor emoțional, pentru că de acesta depinde întreaga activitate. Sorin înțelege foarte bine oamenii din jur. Dacă ne vede triști, ne îndeamnă să zâmbim. Pentru tineri ca el, este esențial ca mediul în care se află să fie prietenos și sigur. Îi plac mult activitățile extrașcolare și se bucură atunci când este în centrul atenției, când este lăudat și încurajat”, spune Natalia Voinu, directoarea Școlii auxiliare nr. 7.

Desigur, are o legătură aparte cu diriginta. De cele mai multe ori, se înțeleg din priviri. Iar atunci când Sorin are ceva să-i spună, o ia de mână cu grijă și blândețe. Acesta este modul lui de a-i spune cât de importantă este pentru el. Și cât de mult valorează suportul și încrederea pe care i-o oferă zilnic. 

„Scopul nostru, împreună cu părinții, este să le formăm deprinderi de viață și să le dezvoltăm independența, astfel încât să se poată descurca singuri în diferite situații. Îi familiarizăm cu viața reală, pentru a-i ajuta să se adapteze cât mai bine. La fel de important este faptul că fiecare copil este ascultat, înțeles și încurajat să se exprime. Sorin vine, mă ia de mână când își dorește ceva, iar eu îi ofer spațiul de comunicare: îl ascult, îl întreb și discutăm, pentru ca el să se simtă auzit și înțeles”, afirmă Aliona Rusu, diriginta lui Sorin.

Clasă de suport pentru copiii care au absolvit clasa a IX-a

În premieră, anul trecut, la solicitarea părinților și profesorilor, Ministerul Educației și Cercetării a emis decizia cu privire la deschiderea, în regim pilot, a claselor de suport pentru copiii care au absolvit clasa a IX-a din școlile auxiliare nr. 5, 6 și 7 și Complexul-pilot de pedagogie curativă „Orfeu”, pentru ca aceștia să fie integrați în mediul școlar similar ciclului de XII clase. 

„Este o clasă experimentală. Decizia a fost luată în regim de urgență, deoarece această categorie de elevi risca, practic, să rămână fără nicio opțiune, să stea acasă după clasa a IX-a. Din cauza severității diagnosticelor, învățământul profesional tehnic nu este încă pregătit să-i integreze. Credem că acești copii merită această șansă. Este important să rămână în mediul școlar, să interacționeze cu semenii lor. Din păcate, realitatea este dură, copii care au absolvit în anii precedenți acum stau acasă. Nu am vrut ca același lucru să se întâmple și cu absolvenții noștri de anul trecut. Ei, la fel ca toți ceilalți copii, inclusiv cei din licee obișnuite, au dreptul la educație”, menționează dna Voinu. 

„Aici am simțit că copilul meu este cu adevărat acceptat și integrat în colectiv. Incluziunea contribuie la dezvoltarea lui nu doar pe plan academic, dar și emoțional și social. Aici interacționează cu ceilalți copii, au mediul lor, participă la diverse activități, inclusiv în aer liber. Chiar săptămâna trecută au plantat flori în curtea școlii”, mărturisește mama Iuliana.

Incluziunea nu este opțională, ci un drept fundamental

Pentru mulți dintre noi, autismul rămâne de neînțeles. Autismul nu este o boală, care poate fi vindecată, dar este o tulburare neurologică. Aceasta înseamnă că autismul nu dispare, iar în schimb, copiii cu TSA (tulburări din spectrul autist) pot face progrese semnificative cu ajutorul terapiei consecutive și a susținerii familiei și comunității. Autismul nu înseamnă o limitare:  este o altă formă de a percepe lumea și de a interacționa. Nicio dizabilitate sau tulburare de dezvoltare nu trebuie să devină un motiv pentru care o persoană să fie lipsită de dreptul la educație, la sprijin individualizat sau la o viață demnă în comunitate. 

„Incluziunea nu este opțională, ci o obligație fundamentată pe drepturile omului. De aceea, continuăm să îndemnăm întreaga societate să creeze medii în care persoanele cu autism să fie pe deplin integrate. Organizația Mondială a Sănătății promovează o abordare bazată pe drepturile omului, în care persoanele cu tulburări din spectrul autist au acces egal la servicii de sănătate, educație și protecție socială, astfel încât fiecare să poată trăi o viață demnă și autonomă”, susține Alexandru Voloc, coordonatorul programelor de sănătate în cadrul Biroului Organizației Mondiale a Sănătății din Republica Moldova. 

Ziua internațională de conștientizare a autismului, celebrată la 2 aprilie, ne reamintește că fiecare copil, indiferent de dificultățile sale, merită o șansă reală. Iar atunci când această șansă este oferită, rezultatele nu întârzie să apară în ochii copiilor, în încrederea lor și în viitorul pe care încep să și-l construiască.

„Mi-aș dori ca societatea să accepte copiii cu autism așa cum sunt, cu deschidere și respect, fără etichete sau distanță. Este important să îi privim de la egal la egal și să le oferim sprijinul de care au nevoie, în orice situație. În același timp, avem multe de învățat de la ei: sunt sinceri și atenți la nevoile celor din jur, iar acest lucru ne poate ajuta să fim mai empatici și mai atenți unii cu alții”, spune cu convingere Natalia Voinu.