Egalitate și calitate în prestarea de servicii de sprijin incluzive pentru persoanele cu dizabilități (EQUIP): documente fundamentale și lista de verificare

Conectarea mediului de afaceri și drepturile omului

Aplicarea perspectivei afacerile și drepturile omului (BHR) în domeniul serviciilor (sănătate, educație, transport, îngrijire socială, protecție socială și alte servicii esențiale) înseamnă asigurarea faptului că atât prestatorii publici, cât și cei privați, inclusiv cei contractați de stat, își îndeplinesc obligația de diligență în materie de drepturile omului și aplică principii care includ în mod explicit persoanele cu dizabilități. În conformitate cu Convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități (CDPD), Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului (UNGPs) și mandatul, și política Oficiului ONU pentru Drepturile Omului privind incluziunea persoanelor cu dizabilități, acest lucru presupune acces egal, proiectare universală, adaptări rezonabile, informații accesibile și mecanisme de soluționare a plângerilor, precum și participarea efectivă a persoanelor cu dizabilități și a organizațiilor care le reprezintă pe tot parcursul procesului de elaborare a politicilor, achizițiilor publice, prestării de servicii și acordării de despăgubiri. În acest cadru s-a înscris proiectul EQUIP al OHCHR, care a promovat integrarea prestării de servicii incluzive pentru persoanele cu dizabilități în peisajul mai larg de implementare a UNGPs.

EQUIP, care este acronimul pentru „Egalitate și calitate în prestarea de servicii de sprijin incluzive pentru persoanele cu dizabilități”, este un proiect finanțat de Agenția Coreeană de Cooperare Internațională (KOICA) și Institutul Coreean pentru Dezvoltarea Politicilor în Domeniul Dizabilității (KODDI).

Proiectul a avut drept scop sprijinirea prestatorilor de servicii, atât profit, cât și non-profit, în alinierea activității lor la Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități (CDPD) și la Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului (UNGPs).

Acesta abordează provocări structurale persistente în sector, precum:

1. Lacune în politici și finanțare;
2. Instabilitatea forței de muncă;
3. Integrarea limitată a modelelor bazate pe drepturi;
4. Nivelul redus de conștientizare a UNGP în rândul actorilor din domeniu. 

Prin intermediul unei serii de activități, printre care se numără în special elaborarea de materiale informative de bază, cartografierea riscurilor legate de drepturile omului, studii tematice și cartografierea la nivel local în două țări (Republica Moldova și Mexic), proiectul a oferit instrumente practice și căi concrete de acțiune pentru promovarea unor servicii de asistență incluzive, durabile și respectuoase față de drepturile omului.

Principalul rezultat al proiectului EQUIP îl constituie cele șase documente fundamentale și lista de verificare aferentă, care definesc cadrul prestării de servicii incluzive pentru persoanele cu dizabilități. Fiecare document abordează o dimensiune cheie a transformării către sisteme de îngrijire și sprijin incluzive, bazate pe drepturi:

Documentul fundamental nr. 0 – Către o îngrijire și un sprijin bazate pe drepturi

Acest document introductiv prezintă îngrijirea și sprijinul ca un factor care favorizează respectarea drepturilor omului, mai degrabă decât ca un serviciu de asistență socială. El definește „îngrijirea și sprijinul” prin prisma cadrelor de referință ale ONU și OIM, subliniind faptul că definițiile fragmentate sau influențate ideologic pot perpetua paternalismul și excluziunea. Documentul face distincția între diferite tipuri de prestatori (publici, privați, non-profit și informali) și pledează pentru o responsabilitate comună în ceea ce privește respectarea demnității, a autonomiei și a incluziunii. Acest document reinterpretează noțiunile de „îngrijire” și „sprijin” dintr-o perspectivă bazată pe drepturi, prezentându-le ca elemente structurale ale egalității, mai degrabă decât ca acte de caritate sau medicale. De asemenea, documentul clarifică modul în care atât statele, cât și prestatorii de servicii au obligații și responsabilități în ceea ce privește punerea în aplicare a drepturilor prevăzute de CDPD prin intermediul reglementărilor, al procedurilor de achiziții publice și al practicilor comerciale.

Documentul fundamental nr. 1 – Statul în calitate de autoritate de reglementare și beneficiar

Prezentul document analizează rolul dublu al statului, atât ca autoritate de reglementare, cât și ca participant pe piață, arătând modul în care achizițiile publice, acordarea licențelor și deciziile de finanțare modelează structura și valorile sectorului de îngrijire și sprijin. Documentul examinează modul în care alegerile statelor, precum acordarea priorității „eficienței” sau ratelor de ocupare a instituțiilor, pot fie să consolideze segregarea, fie să promoveze viața independentă. Bazându-se pe UNGPs, documentul prezintă măsuri concrete pentru integrarea criteriilor bazate pe drepturile omului în contractele publice, în procesul de elaborare a bugetului și în sistemele de supraveghere, inclusiv obligația de diligență, participarea utilizatorilor la procesul de reglementare și garanții împotriva conflictelor de interese. Documentul concluzionează că statele nu își pot externaliza obligațiile care decurg din CDPD prin privatizare; dimpotrivă, acestea trebuie să asigure responsabilitatea și respectarea drepturilor pe tot parcursul lanțului valoric al îngrijirii și sprijinului.

Documentul fundamental nr. 2 – Autonomia utilizatorilor și democratizarea serviciilor

Participarea se impune ca un drept fundamental al omului și o condiție sistemică prealabilă pentru prestarea de îngrijire și sprijin bazate pe respectarea drepturilor. Acest document descrie în detaliu modul în care capacitatea de acțiune a beneficiarilor trebuie integrată în procesele de guvernanță, de proiectare a serviciilor și de monitorizare. Acesta identifică obstacolele persistente, precum culturile paternaliste, consultările tokeniste și lacunele legislative, și evidențiază mecanismele de transformare instituțională, printre care bugetarea participativă, consiliile consultative ale utilizatorilor și modelele de co-guvernanță. Documentul subliniază că participarea trebuie să fie incluzivă și intersecțională, ținând seama de obstacolele cu care se confruntă femeile, copiii, persoanele aflate în instituții sau cele care trăiesc în zone rurale sau cu venituri reduse. Documentul prezintă „democratizarea” îngrijirii atât ca o măsură de protecție împotriva abuzurilor, cât și ca un mijloc practic de îmbunătățire a calității serviciilor, a inovării și a încrederii.

Documentul de bază nr. 3 – Modele de afaceri și riscuri legate de drepturile omului

Prezentul document analizează modul în care modelele de afaceri – definite de structurile de finanțare, guvernanță, practicile de muncă și stimulentele de performanță – determină rezultatele în materie de drepturile omului. Documentul identifică riscurile sistemice legate de logica instituțională, medicalizată sau de eficiență a costurilor, punându-le în contrast cu modelele emergente bazate pe drepturi. Folosind o tipologie de tip „semafor”, acesta clasifică serviciile astfel:

• Roșu – modele instituționale sau bazate pe control, cu riscuri înalte în ceea ce privește drepturile omului;
• Galben – modele de tranziție sau mixte, cu autonomie limitată, dar cu potențial de reformă;
• Verde – servicii bazate pe drepturi și orientate către utilizatori, axate pe autonomie, incluziune și participarea comunității.

Documentul subliniază faptul că majoritatea serviciilor la nivel global se încadrează în prezent în categoria „galbenă”, fiind necesare stimulente structurale, reforme în domeniul finanțării și coerență politică pentru a trece la categoria „verde”. De asemenea, documentul evidențiază munca decentă ca o condiție prealabilă pentru servicii care respectă drepturile, stabilind o legătură între drepturile lucrătorilor și rezultatele obținute de utilizatori.

Documentul fundamental nr. 4 – Diligența necesară în domeniul drepturilor omului și căi de remediere 

Acest document operationalizează pilonii al doilea și al treilea ai UNGPs, și anume responsabilitatea corporativă de a respecta drepturile omului și accesul la căi de remediere, în cadrul sectorului de îngrijire și sprijin. Acesta definește diligența necesară în materie de drepturi ale omului (HRDD) ca un proces continuu de identificare, prevenire, atenuare și abordare a riscurilor pentru persoane (nu pentru instituții). Documentul introduce, de asemenea, un „cadru de implicare” practic, care distinge între situații de cauzare, contribuție și legătură directă, orientând răspunsurile adecvate ale prestatorilor de servicii. Documentul subliniază și importanța drepturilor prevăzute de CDPD, în special capacitatea legală (Articolul 12), viața independentă în comunitate (Articolul 19) și libertatea față de violență (Articolul 16), în elaborarea HRDD. În final, documentul stabilește mecanisme pentru monitorizarea progresului și asigurarea participării utilizatorilor în procesele de remediere și responsabilizare, inclusiv mecanisme de soluționare a plângerilor și sisteme de feedback co-proiectate împreună cu utilizatorii și lucrătorii.

Documentul fundamental nr. 5 – „Combinația inteligentă” de măsuri

Documentul final sintetizează concluziile seriei într-un cadru coerent de tip „combinație inteligentă”, care integrează măsuri juridice, politice și bazate pe piață pentru alinierea sistemelor de îngrijire și sprijin la standardele în materie de drepturile omului. Acesta recomandă o combinație de:

• Instrumente de reglementare, precum diligența necesară obligatorie în domeniul drepturilor omului și raportarea publică;
• Stimulente economice, inclusiv achiziții publice bazate pe rezultate și mecanisme de finanțare care recompensează incluziunea și autonomia;
• Guvernanță colaborativă, care include platforme multi-actor și structuri de co-gestionare cu participarea utilizatorilor;
• Mecanisme de învățare și inovare, care promovează schimbul de date, inovarea etică și consolidarea capacităților.

Lista de verificare

EQUIP include, de asemenea, o listă de verificare practică concepută pentru a ajuta statele și prestatorii de servicii să transpună documentele fundamentale în decizii concrete. Structurată în jurul principiilor de diligență necesară în materie de drepturile omului, care țin seama de nevoile persoanelor cu dizabilități, precum și standardele CDPD, aceasta oferă îndrumări pas cu pas pentru a evalua dacă politicile, procedurile de achiziții publice, mecanismele de guvernanță, modelele de personal, practicile de prestare a serviciilor și mecanismele de soluționare a plângerilor favorizează cu adevărat autonomia, accesibilitatea, participarea și incluziunea în comunitate. Lista de verificare poate fi utilizată atât ca instrument de planificare (pentru conceperea sau reformarea serviciilor și contractelor), cât și ca instrument de monitorizare (pentru identificarea lacunelor, urmărirea progreselor și consolidarea responsabilității), sprijinind îmbunătățirea continuă pe parcursul întregului ciclu al serviciului, de la proiectare și punere în funcțiune până la prestare și remediere.

Lucrarea vine cu concluzia că transformarea durabilă necesită o coordonare între state, prestatori, lucrători și organizațiile persoanelor cu dizabilități, bazată pe responsabilitate, participare și investiții pe termen lung în ecosisteme de servicii axate pe drepturi.

Documentele fundamentale:

Documentul fundamental nr. 0 – Către o îngrijire și un sprijin bazate pe drepturi

Documentul fundamental nr. 1 – Statul în calitate de autoritate de reglementare și beneficiar

Documentul fundamental nr. 2 – Autonomia utilizatorilor și democratizarea serviciilor

Documentul de bază nr. 3 – Modele de afaceri și riscuri legate de drepturile omului

Documentul fundamental nr. 4 – Diligența necesară în domeniul drepturilor omului și căi de remediere 

Documentul fundamental nr. 5 – „Combinația inteligentă” de măsuri

Lista de verificare