Călin și sunetul incluziunii

În 2025, UNICEF a dotat 95 de școli cu tehnologii asistive, cu sprijinul financiar al Parteneriatului Global pentru Educație, al Uniunii Europene, al Guvernului Japoniei și al Guvernului Statelor Unite. 

Călin stă lângă buton, atent și nerăbdător. Știe că în câteva clipe va apăsa și va chema copiii la lecție. Mama lui, Valentina Cociu, stă discret prin preajmă. Nu doar ca părinte, ci și în calitate de cadru didactic de sprijin în aceeași instituție. Știe că, imediat după ce Călin va da semnalul de început de oră, va veni la ea pentru un sărut pe frunte. Este ritualul lor, un gest simplu, dar plin de încredere și apropiere. 
 
Cu timpul, acest moment a devenit parte din viața școlii. Elevii și profesorii știu că sunetul pentru primele două lecții îi aparține lui Călin. Pentru el, acest rol înseamnă ordine și responsabilitate. Pentru ceilalți, este o lecție de empatie și acceptare. 

Călin are 12 ani și învață la Liceul Teoretic „Alecu Russo” din satul Cojușna. Beneficiază de incluziune parțială și de un curriculum modificat la disciplinile de bază. Pentru el, școala a devenit, în timp, nu doar un loc de învățare, ci un spațiu în care se simte bine și în siguranță.  

Valentina spune, zâmbind: „Cred că este singurul copil care se supără când începe vacanța. Îi plac în mod deosebit activitățile din Centrul de Resurse pentru Educație Incluzivă, mai ales tableta, tabla interactivă și creionul vorbitor. Cu ajutorul lor reușește să comunice mai ușor, prin imagini spune ce își dorește și își exprimă emoțiile.” 

Chiar dacă, în afara școlii, este sensibil la anumite sunete, aici acestea nu îl deranjează, dimpotrivă, îi oferă confort. Iar orele de sport sunt printre preferatele lui, mai ales atunci când joacă baschet. Din 10 aruncări, 9 ajung direct la coș, iar colegii lui, uimiți, îl aplaudă. 

Valentina, între două roluri, cu aceeași misiune

Călin avea trei ani și nu vorbea. Nu răspundea când era strigat pe nume, iar acest lucru a fost începutul multor întrebări pentru Valentina. „Am negat o perioadă. Căutam soluții rapide, medicamente, vitamine, așteptam miracole. Ascultam povești care păreau asemănătoare cu a noastră, cu finaluri fericite, în care copilul începea să vorbească dintr-o dată. Nu voiam să vedem și celelalte dificultăți, și anume faptul că nu interacționa ușor cu ceilalți.” 

A fost nevoie de timp pentru ca procesul de acceptare să prindă contur. „Împreună cu familia am trecut printr-o transformare, ca într-o metamorfoză din omidă în fluture. Ne-am schimbat și noi datorită lui. Am învățat să-l încurajăm, să-l ascultăm și să-i oferim spațiul de care are nevoie pentru a crește. Într-o zi, am primit de la Călin un fluture colorat. L-am văzut ca pe un semn că suntem pe drumul corect. L-am pus în ramă și a devenit simbolul nostru.” 

În aceeași perioadă, Valentina a decis să revină la muncă, după concediul de îngrijire a copilului. Fusese profesoară de limba română și franceză, dar la întoarcere i s-a propus rolul de cadru didactic de sprijin, cu jumătate de normă. „Era ceva nou pentru mine. Dar, lucrând cu elevii cu cerințe educaționale speciale, am început să-mi înțeleg mai bine propriul copil și ce înseamnă autismul. Am început să fiu mai atentă la ce îl afectează pe Călin: sunetele, lumina, zgomotul. Am învățat să-i înțeleg emoțiile, să-i anticipez reacțiile și să le gestionez cu răbdare.”

Astăzi, progresele lui Călin sunt vizibile. „Vorbește fragmentar, folosind primele silabe ale cuvintelor care îl interesează, iar dacă sunt cuvinte simple, le pronunță clar. Pentru alții pot părea pași mici, dar pentru noi sunt progrese mari.” 

Tehnologia ca sprijin pentru incluziune

În liceu învață 20 de copii cu cerințe educaționale speciale. Instituția face parte din cele 95 de școli echipate cu tehnologii asistive. În 2025, UNICEF, în parteneriat cu Ministerul Educației și Cercetării și cu sprijinul financiar al Parteneriatului Global pentru Educație, al Uniunii Europene, al Guvernului Japoniei și al Guvernului Statelor Unite, a investit peste 17 milioane de lei pentru susținerea acestor intervenții în școli.

Table interactive, softuri educaționale, dispozitive de învățare multisenzorială și instrumente de comunicare alternativă au devenit parte firească a procesului educațional. Ele le oferă copiilor posibilitatea să participe activ, să exploreze și să învețe în propriul ritm. 

„Pentru copiii tipici, aceste tehnologii sunt atractive și motivante. Dar, pentru copiii cu cerințe educaționale speciale, sunt esențiale, mai ales pentru cei cu autism, care au dificultăți de vorbire, comunicare și interacțiune socială”, explică Valentina. „Cu ajutorul acestor instrumente, ei ne pot arăta ce își doresc, își pot exprima emoțiile și își pot dezvolta limbajul. Putem adapta sarcinile în funcție de capacitățile lor și îi putem sprijini să pronunțe corect anumite cuvinte.”  

În rolul său de cadru didactic de sprijin, dar și ca mamă a unui copil cu cerințe educaționale speciale, Valentina spune că incluziunea face o diferență reală. „Este foarte important ca elevii cu cerințe educaționale speciale să fie alături de copiii tipici. Îi ajută să socializeze, să observe și să preia comportamentele celor din jur. Iar colegii lor învață să fie mai prietenoși și mai empatici.” 
 

În același timp, ea subliniază că acest proces nu se întâmplă de la sine. „Este nevoie de o echipă: profesor, părinte și copil. Așa cum părintele unui copil cu cerințe educaționale speciale are nevoie de timp pentru acceptare și înțelegere, la fel și profesorii, elevii, dar și părinții acestora au nevoie de timp pentru a se adapta.”  

Diriginta lui Călin, Ecaterina Baciu, spune: „Călin s-a integrat foarte bine în colectiv. Atmosfera din clasă a devenit una mai unită și mai empatică datorită lui. Zi de zi ne oferă exemple valoroase despre ce înseamnă răbdarea și prietenia. Este un copil care ne amintește cât de important este să fim buni unii cu alții.” 

La întrebarea ce își dorește cel mai mult pentru Călin, Valentina răspunde cu emoție că își dorește ca el să fie acceptat și înțeles în societate, „să aibă noroc la oameni, oameni toleranți, empatici și prietenoși… așa cum sunt colegii alături de care activez și colegii din clasa lui Călin.” 

UNICEF, împreună cu Ministerul Educației și Cercetării, sprijină implementarea Strategiei „Educația 2030” și a Programului pentru dezvoltarea educației incluzive 2024–2027, care prevede ca, până în 2027, 80 la sută dintre școlile din Republica Moldova să fie dotate cu echipamente de sprijin. Pentru copii precum Călin, aceste schimbări înseamnă mai mult decât acces la educație, înseamnă șansa de a fi văzuți, înțeleși și acceptați.