„Bahtalo Ker”: organizația care încurajează independența și educația în comunitatea Romă
Alexei spune că Premiul ONU pentru Drepturile Omului din Moldova aduce recunoașterea și încrederea de care Bahtalo Ker are nevoie pentru a se dezvolta.
Pentru Alexei Preda, fondator și director al Centrului Bahtalo Ker din Otaci, cel mai nordic oraș al țării, Premiul ONU pentru Drepturile Omului 2025 reprezintă o recunoaștere câștigată cu greu, după ani dedicați construirii unei organizații conduse de romi, care s-a confruntat adesea cu excluderea. Acest factor îl motivează să continue munca pentru ceea ce speră să construiască în anii următori.
„Mi-aș dori ca într-o zi, când voi fi bătrân, să merg pe stradă, iar cineva să-i spună copilului său 'Îl vezi pe acel bătrân? El m-a ajutat când aveam cea mai mare nevoie,' spune el. În timp ce vorbește, i se umplu ochii de lacrimi. „Asta ar fi cea mai mare recompensă pe care aș putea-o primi vreodată,” adaugă în șoaptă.
Alexei spune că Premiul ONU pentru Drepturile Omului din Moldova aduce recunoașterea și încrederea de care Bahtalo Ker are nevoie pentru a se dezvolta. Centrul, al cărui nume înseamnă „Casa Fericită” în romani, își propune să sprijine comunitatea romă prin educație, programe de formare profesională și servicii sociale, cu accent pe familiile cele mai vulnerabile. „Acest premiu dovedește că nu suntem o inițiativă trecătoare,”spune el. „Bahtalo Ker este un loc care chiar funcționează, care chiar ajută și în care oamenii pot avea încredere.”
Totul a început în 2012, când Alexei a decis să înființeze o organizație pentru a sprijini copiii romi din comunitatea sa, inspirat de modul în care tatăl său mereu a luptat pentru el. Primii ani au fost plini de dificultăți, întâmpinând refuzuri și obstacole la tot pasul. „Fiind o organizație condusă de romi, ne confruntam cu refuz după refuz”, își amintește el.
Zece ani mai târziu, în 2022, izbucnirea războiului din Ucraina a reprezentat un adevărat moment de cotitură pentru Bahtalo Ker. Organizația și-a deschis ușile pentru familiile de refugiați care aveau nevoie de sprijin, iar accesul la resurse noi a făcut posibilă construirea unui centru comunitar permanent.
Cinci camere ale centrului sunt deja finalizate, fiecare cu patru locuri de dormit și dotată cu mobilier și articole de strictă necesitate pentru femei și copii supraviețuitori ai violenței domestice. Pentru ca spațiile să fie ușor de folosit de copii și părinții acestora care încă nu știu să citească sau să scrie, ușile camerelor au fost vopsite în culori vii și distincte. Alte cinci camere sunt încă în curs de amenajare. „Pentru a putea continua lucrările, avem nevoie de resurse suplimentare,” spune Alexei. Finalizarea centrului reprezintă pentru el rezultatul tuturor eforturilor depuse de-a lungul anilor.
Misiunea organizației pornește de la convingerea că educația este cheia unui viitor mai bun. În colaborare cu autoritățile locale și școlile, echipa ajută copiii romi să revină la școală și să își continue studiile. „Fără alfabetizare, riscăm să pierdem cultura și identitatea noastră.
“Vreau ca copiii noștri să termine școala, ca să poată conduce comunitatea, nu doar să supraviețuiască în ea,” explică el. Alexei își amintește propria experiență: „Am reușit să termin școala pentru că tatăl meu nu m-a lăsat să renunț. Știa că, pentru un copil rom, educația este singura șansă de a avea o voce.”
Educația este importantă nu doar pentru copii, ci și pentru adulții care sunt pregătiți să muncească, dar care nu au avut niciodată șansa să meargă la școală. În acest sens, Bahtalo Ker oferă programe de formare care îi ajută pe membrii comunității rome să dobândească competențe practice. Unii participanți au obținut deja certificate profesionale în domenii precum croitoria și coafura, ceea ce le crește șansele de a-și găsi un loc de muncă stabil.
„La Bahtalo Ker, ne dorim ca oamenii romi să își poată construi singuri drumul, fără să depindă de nimeni,” spune Alexei. „Vreau să poată spune că au reușit cu propriile lor forțe,” adaugă el. „Iar eu voi fi recunoscător că am avut șansa să contribui la asta.”
****
Istoria a fost scrisă de Carolina Ceban, stagiară la ONU Moldova în cadrul Programului ONU de Stagii pentru Diversitate 2025-2026.