O casă pentru Anastasia: cum programul Cash for Rent le oferă refugiaților ucraineni un nou început în Moldova

În Republica Moldova trăiesc peste 130 de mii de refugiați ucraineni, majoritatea în comunități gazdă, adică împreună cu familii locale sau în locuințe închiriate. Un număr mai mic locuiește în Centre de Cazare pentru Refugiați.

Pentru multe familii, plata chiriei este una dintre cele mai mari provocări într-o țară nouă. Majoritatea refugiaților nu lucrează, fiind persoane vulnerabile, și se bazează adesea pe ajutoare financiare, venituri modeste sau economii. Mulți dintre ei sunt femei cu copii, persoane în etate sau persoane cu dizabilități.

Programul „Cash for Rent” (C4R) oferă sprijin financiar refugiaților din Ucraina în Moldova, pentru ca aceștia să-și poată permite traiul într-o locuință sigură și cu condiții decente de trai.

De acest program a beneficiat și Anastasia Dobrozjean, o ucraineancă, care, în ciuda greutăților ce au lovit-o, la propriu și la figurat, reușește să țină piept încercărilor din ultimii ani, fiind departe de casă și imaginându-și că se va putea întoarce într-o bună zi, în siguranță, pe meleagurile natale.

Anastasia a ajuns pentru prima dată în Chișinău în luna martie 2022, la câteva săptămâni de la escaladarea invaziei rusești. Alături de mama ei și de cei doi micuți – fiul său, Nichita, și nepotul ei, Vitalie –, cuprinși de spaima războiului care se abătea peste țara lor, au lăsat în urmă gospodăria și tot ce aveau mai drag și au fugit în căutarea unui loc sigur.
 

„Când am ajuns aici, ne-a fost foarte greu. Ne gândeam că vom sta o săptămână, poate două, și apoi ne vom întoarce acasă. Fără patul tău, fără perna ta, fără casa ta – e greu, mai ales pentru copii. Micuții nu înțelegeau unde am ajuns și de ce nu mai suntem acasă. Am venit cu o sută de dolari la noi. Nimeni nu era pregătit pentru așa ceva – să fii nevoit să pleci, fără să știi unde și pentru cât timp”, spune ea.

La început Anastasia și familia ei au fost cazați într-un centrul pentru refugiați, unde au stat o vreme, apoi au fost mutați în altul, însă de vreme ce centrele s-au închis, situația lor devenea îngrijorătoare, având în vedere amploarea războiului care s-a extins, mergând deja spre al patrulea an.

„Vă imaginați că nu este ușor, mai ales cu copii, mai ales dacă te îmbolnăvești. Când ne-au spus că Centrul se închide, a trebuit să ne căutăm un loc de trai”, mărturisește ea.

Datorită programului UNHCR C4R implementat cu ajutorul Serviciului Catolic de Asistență Umanitară din Moldova (Catholic Relief Services - CSR), Anastasia a reușit să găsească în scurt timp un adăpost pentru ea și familia ei.

Ce presupune programul C4R?

Potrivit coordonatoarei naționale de proiect a CRS Moldova, Svetlana Cireș, programul C4R, implementat de Catholic Relief Services în parteneriat cu Caritas Moldova și cu sprijinul UNHCR, oferă sprijin financiar lunar refugiaților care se confruntă cu dificultăți în achitarea chiriei.

Scopul programului este de a asigura familiilor un acoperiș sigur deasupra capului pentru o perioadă de până la șase luni, cu posibilitatea de prelungire dacă acestea se află în continuare într-o situație dificilă. Pe durata participării în program, refugiații primesc o sumă lunară destinată exclusiv acoperirii chiriei și a cheltuielilor comunale.

Astfel, familiile pot locui într-o casă decentă, fără teama constantă de a fi nevoite să se mute sau de a fi evacuate. În acest timp, ele își pot căuta un loc de muncă care să le asigure un venit stabil pe termen lung și un nou început în Republica Moldova, mai ales că situația din Ucraina rămâne imprevizibilă.

Totodată, CRS verifică dacă locuințele închiriate respectă standardele de siguranță, dacă există contracte legale de închiriere și dacă familiile au acces la servicii esențiale precum apă, electricitate, toaletă și încălzire. Acest sprijin se oferă atât celor care închiriază apartamente individuale, cât și celor care locuiesc alături de proprietari dispuși să îi ajute pe refugiați, în diferite regiuni ale țării.

Programul este adresat în special celor mai vulnerabile persoane. C4R oferă și un ajutor unic de relocare, menit să acopere costurile pentru transport, mobilier sau garanția (gajul) cerută la închirierea unei locuințe, ceea ce se practică de obicei în Moldova.

„Nu știm ce ne-am fi făcut fără ajutorul CRS. Ar fi fost foarte greu pentru noi toți să găsim ceva singuri, fără sprijin și fără sfaturi. Nu e simplu să cauți o casă într-o țară străină. Apropo, este prima dată când locuim întrun apartament — mereu am trăit împreună cu mama. Despre soțul meu pot să vă spun că nu se implică în viața noastră, așa că ne descurcăm singure, iar uneori fratele ne mai ajută cu bani. El nu poate părăsi Ucraina, stă acolo, muncește, iar eu am luat în grija mea copilul lui, Vitalie, pentru că și el se descurcă singur, fără soție. Nu pot să nu-mi ajut fratele.”

Potrivit coordonatoarei Svetlana Cireș, organizația se asigură că refugiații semnează contracte clare cu proprietarii locuințelor, că plățile pentru chirie se fac la timp, că bunurile din casă funcționează corect și că nu există riscuri pentru niciuna dintre părți.

„Ne lipsește casa, dar ce putem face?”

Anastasia și mama ei spun că cei care s-au adaptat cel mai repede în noua țară gazdă au fost copiii.

„Ei nu înțeleg cât de gravă e situația sau ce se întâmplă. Ei știu doar că trebuie să se joace și să-și facă prieteni. Ne ajută mult faptul că avem un loc unde să stăm. În apartament avem tot ce ne trebuie. Eu m-am angajat la supermarket, iar copiii merg la școală și la grădiniță. Vitalie a început clasa întâi anul acesta — nu-mi vine să cred, nu mi-am imaginat că vom sta atât de mult aici.”

Cât timp Anastasia este la serviciu, apartamentul rămâne în grija mamei sale — sau a bunicii, cum îi place să se prezinte. Ea spune că cel mai mult îi place să stea cu nepoții.

„Sunt bucuroasă aici, oamenii sunt buni, toți ne-au primit bine. Nu avem niciun cuvânt de rău de spus. Suntem foarte recunoscătoare moldovenilor, parcă-s de-ai noștri. Noi suntem din regiunea Sergheevka, unde veneau mulți moldoveni la sanatoriu. Anastasia a lucrat și ea acolo, așa că ne simțim aproape ca acasă. Nu simțim nicio diferență”, povestește mama Anastasiei.

La serviciu, Anastasia spune că se simte complet integrată: „Toți cunosc limba rusă, așa că îmi este foarte ușor.”

Anastasia Dobrozjean nu știe cât timp vor mai rămâne în Republica Moldova. Ea, mama sa și copiii beneficiază de cinci luni de programul C4R, iar singura ei dorință este să-și poată crește salariul, pentru a le asigura un acoperiș decent deasupra capului.

„Ne lipsește casa, dar ce putem face?”, spune Anastasia zâmbind ușor.

„Fiind rupți de viața normală pe care o aveau în Ucraina, lăsându-și casele și fiind nevoiți să plece peste noapte — unii chiar și fără acte, doar cu copiii și câteva haine — acești oameni aveau nevoie urgentă de ajutor. Nu pot trăi la nesfârșit în depresie și incertitudine, ca în primele zile, când aveau nevoie doar de săpun, haine și alimente. Pe măsură ce războiul a continuat, refugiații au început să se adapteze și să-și reconstruiască viața aici: copiii merg la școală sau la grădiniță, părinții își caută un loc de muncă, încearcă să se integreze în realitatea de zi cu zi. Noi continuăm să-i sprijinim, în limita resurselor, atât timp cât va fi nevoie”, adaugă Constantin Cojocaru, reprezentant al Caritas Moldova.

„Side by Side” este o inițiativă de comunicare a UNHCR Moldova, care evidențiază activitatea organizațiilor partenere din întreaga țară. Poveștile și conținutul prezentat reflectă contribuțiile și perspectivele celor care lucrează direct cu refugiații și comunitățile gazdă