„40 de ani am degradat, dar într-un final am ales să trăiesc. Iar libertatea mea poartă un nume - demnitate.”

A început să consume droguri la 13 ani. Pe atunci părea ceva prestigios, zice el, îl făcea să pară mai puternic. Nu știa că, de fapt, începea un drum lung spre pierzanie din care avea să iasă abia peste 40 de ani.

Timp de 37 de ani Serghei a fost dependent de droguri, iar 16 dintre aceștia i-a petrecut în închisoare, revenind mereu la același cerc vicios. „Furam ca să mă droghez, mă prindeau, intram iar la pușcărie. Nici acolo nu m-am oprit. Drogurile erau singurul sens pe care îl mai aveam.”

Dependența i-a afectat grav sănătatea. A dezvoltat o formă severă de osteomielită la mandibulă, o infecție care, spune el, „i-a ucis pe toți cei pe care îi știam cu acea boală”. „Pur și simplu se topea osul. Mă durea tot corpul. În acel moment nu mai trăiam, doar existam. Troleibuzul nu mă lua, oamenii vorbeau cu mine de la distanță, în magazine nu eram servit. Simțeam că nu mai sunt om.”

Izolat, bolnav și stigmatizat, Serghei a încercat de mai multe ori să-și pună capăt zilelor. „Am vrut să mă sinucid, dar nu mi-a reușit. Atunci nu înțelegeam că moartea nu e o soluție. Când trăiești așa, nu mai crezi că există o ieșire.”

Totuși, într-o zi, ceva s-a schimbat. A cunoscut un grup de oameni de la centrul de reabilitare care l-au îndemnat să-și dea o șansă la viață. Așa a decis să trăiască. A început tratamentul, a renunțat la droguri. După patru luni, a început să-și revină. Rănile s-au vindecat, și odată cu ele, și sufletul.

Dar viața „curată” nu însemna automat o viață nouă. „Nu știam cum să trăiesc. Toată viața am furat, m-am drogat, am stat la închisoare. Nu știam să-mi gestionez emoțiile, banii, relațiile. Dacă cineva nu era de acord cu mine, era dușman. Dacă mă accepta, era prieten. Asta era logica mea.”

În acel moment a întâlnit-o pe Tatiana, mentora sa. Așa a ajuns la programul de mentorat dedicat persoanelor care trăiesc sau sunt afectate de HIV organizat de UNAIDS Moldova în cadrul Programului Comun ONU „Consolidarea drepturilor omului pe ambele maluri ale Nistrului” implementat de ONU cu sprijinul financiar al Suediei. 

„La început nu înțelegeam despre ce sunt aceste sesiuni de mentorat. Credeam că e un curs sau o terapie. Apoi am înțeles că e un drum spre tine. M-a ajutat să mă lamuresc în mine, să înțeleg de ce reacționez, cum să mă opresc înainte să rănesc pe cineva. Nu sunt campion la asta, dar acum știu când greșesc și pot schimba ceva.”

La sesiunile de mentorat, Serghei a învățat să se înțeleagă, dar și să-i înțeleagă pe ceilalți. „Am descoperit ce înseamnă inteligența emoțională. Înainte, dacă cineva îmi spunea un cuvânt care nu-mi plăcea, fierbeam de nervi. Acum respir, gândesc, explic. Nu mai trăiesc în război cu toată lumea.”

Sesiunile de mentorat l-au încurajat pe Serghei să facă cursuri de parajurist, un rol prin care poate ajuta alți oameni să-și cunoască drepturile și să-și refacă viața. „Acum merg prin centrele de reabilitare și le povestesc celor de acolo prin ce am trecut. Le spun că se poate, că există o altă viață. Unii mă ascultă și vin și ei la mentoring. Acolo, ne împărtășim viețile, durerea, dar și speranța.”

Astăzi, Serghei are 50 de ani, o familie care îl susține, un permis de conducere și un plan de viață. A înțeles că este o personalitate. „40 de ani am degradat, dar acum învăț să trăiesc. Mentoratul mi-a dat demnitate. M-a învățat că pot fi de folos societății, că pot lăsa ceva bun în urma mea.”

Dacă s-ar putea întoarce în timp, Serghei știe exact ce i-ar spune copilului de 13 ani care a pus pentru prima dată mâna pe droguri:„I-aș spune că există o altă viață, una frumoasă, cu sens. Dar știu că acel copil nu m-ar fi ascultat. Credea că știe tot. Așa am pierdut ani. Acum știu că trăitul adevărat e atunci când ajuți și ești acceptat.”

Pentru UNAIDS Moldova, povestea lui Serghei este dovada că sprijinul și încrederea pot schimba destine. „Programul de mentorat pe care îl implementăm arată că fiecare om are potențialul de a se reconstrui și de a redeveni parte activă a comunității. Demnitatea începe cu șansa de a fi ascultat și sprijinit,” spune Svetlana Plămădeală, directoare de țară UNAIDS Moldova.

Serghei zâmbește când îl întrebi ce înseamnă programul de mentorat pentru el. „Dacă ar fi o poveste, i-aș spune Antilopa de Aur. Acel bărbat din basm a murit din zgârcenie, eu aproape am murit din comportamentul meu. Dar a venit înțelepciunea și m-a salvat. Iar libertatea mea poartă un nume - demnitate.” 

***

Istoria în limba rusă poate fi accesată aici.