Liza Mămăligă transformă mierea moldovenească într-o mină de aur

Fiică și nepoată de apicultori, ea avea alte planuri, studiind la Facultatea Finanțe și bănci. Însă, Liza a renunțat la acele planuri, văzând drama prin care trecea familia sa.

„Produceam o cantitate considerabilă de miere - un produs ecologic foarte bun - și nu am putut vinde nici măcar jumătate din aceasta", spune antreprenoarea de 29 de ani.

„Am fost foarte frustrată".

„Avem nevoie de albine pentru că ne polenizează culturile și păstrează biodiversitatea", spune ea. „Și avem nevoie de apicultori. Însă, pentru a avea apicultori, oamenii trebuie să consume miere."

Pentru a contribui la creșterea consumului de miere într-o țară mică, de 3,5 milioane de persoane, situată între România și Ucraina, Liza a decis în anul 2012 să își lanseze o afacere.

La început, Liza cumpăra miere în special de la tatăl ei. El o vindea în vrac exportatorilor pentru mai puțin de 2 euro per kilogram, iar ea știa că ar putea obține profit mai bun prin vânzarea ei în borcane mici la magazine și cafenele din capitala țării, Chișinău.

Datorită acestei idei, a obținut mai mult decât dublul prețului per kilogram fixat de tatăl ei și astfel „Dulce plai" a obținut ceea ce îi ocolește pe atât de mulți producători de miere și alte produse verzi, cum ar fi cafeaua și cacao – valoarea adăugată a muncii.

Potrivit economistului UNCTAD, Robert Hamwey, aceasta este cheia pentru transformarea produselor verzi, considerate în mod tradițional drept un instrument de protecție a mediului, într-o o armă împotriva sărăciei.

„Exportul de produse verzi oferă oportunități de business pentru producătorii mici din țările în curs de dezvoltare", spune Robert. „Însă, pentru a fi un instrument veritabil pentru reducerea sărăciei - pentru a crea locuri de muncă mai bune și a crește salariile - acești producători trebuie să crească valoarea produselor lor".

„Și aceasta se dovedește a fi o provocare majoră", spune el, adăugând că problema a fost în centrul activității UNCTAD de când organizația a fost înființată în 1964, pentru a ajuta țările care și-au dobândit independența recent să devină competitive la nivel de economie globală.  

200 de grame vs. 2 kilograme

Una din limitările cu care mulți producători ca Liza se confruntă este o piață mică autohtonă.

„În Moldova consumăm doar aproximativ 200 de grame pe an pe cap de locuitor, în timp ce în Germania sau în alte țări europene consumul este de aproape 2 kg pe cap de locuitor pe an", spune ea.

„Oamenii de aici nu își pot permite să cumpere miere."

Deși „Dulce Plai" a fost creată inițial pentru a stimula vânzările de miere în Moldova, Liza înțelegea că marile oportunități de creștere se află în altă parte, în special în Uniunea Europeană. UE, cu 28 de națiuni, care are o populație totală de aproximativ 508 milioane de persoane, este cel mai mare consumator de miere din lume și principalul client al Moldovei.

Potrivit Eurostat, cea mai mare parte a mierii din Moldova este importată în vrac în UE pentru mai puțin de 2,4 euro pe kilogram. Însă, prețul de piață al mierii îmbuteliate este de 5,8 euro pe kilogram.

Aceasta reprezintă o oportunitate de 24 de milioane de euro pentru „Dulce Plai" și cei între 6.000 și 8.000 de apicultori ai țării.

Distribuiți resursele

În șase ani, prisaca „Dulce Plai" a crescut de la 30 de familii de albine la 160, de la un produs comercial la 25 - cel mai nou fiind un bastonaș de cereale de care Liza este încântată.

Aceeași cantitate de miere într-un borcan mic care este vândut la 5 euro per kilogram, spune ea, ajunge la 10 euro per kilogram atunci când se transformă într-un bastonaș de cereale.

Liza distribuie resursele sale, fiindcă toate ingredientele de care are nevoie se găsesc în comunitatea sa, cum ar fi nucile și cerealele - alte două produse ecologice pentru care Moldova are un avantaj competitiv, potrivit evaluării naționale a exportului de produse verzi, efectuată de UNCTAD.

„Credem că este un produs care poate ajuta într-adevăr pe mulți producători mici", spune ea. „Și bastonașul de cereale în sine este un produs cu o valoare nutritivă înaltă".

„Lucrurile merg strună."

În aprilie, Liza a participat la un atelier de lucru al UNCTAD, unde este revizuit procesul de export al produselor verzi. Acolo, ea s-a întâlnit cu producători de nuci și de cereale și a aflat despre provocările cu care se confruntă aceștia, printre care prețurile mici, neloiale, stabilite de intermediarii la export.

„Din cauza cantității mici pe care o vând, nu pot negocia prețul", spune ea.

În plus, venind cu o ofertă mai bună, Liza susține că ar putea cumpăra ea ceea ce exportatorii nu vor achiziționa.

„Pentru export, nucile trebuie să arate bine. Însă, în bastonașul de cereale, nucile sunt zdrobite", spune ea.

Bastonașul a fost un mare succes. Liza dorește să crească producția sa, însă spune că are nevoie de acces la piețe mai mari, pentru a justifica investițiile în echipamente noi.

Unul din obiectivele UNCTAS este să faciliteze accesul la piețele noi. UNCTAD mai elaborează evaluări a exportului de produse verzi pentru Angola, Ecuador, Etiopia, Liban, Madagascar, Maroc, Oman, Senegal și Vanuatu.

Evaluarea a avut loc la 8 octombrie la Forumul Exporturi de Produse Verzi al UNCTAD din Geneva, Elveția, care a reunit reprezentanți din cele 10 țări, pentru a împărtăși istorii de succes precum cea a Lizei.